Galerie foto | „Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă!”. Dramele civililor nevoiți să fugă din regiunea Donețk

În cadrul unei emisiuni televizate, difuzate târziu în noapte, la 30 iulie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că sutele de mii de persoane care încă trăiesc în zonele de luptă din estul regiunii Donețk trebuie să plece.

Marina Havrish (dreapta) se străduiește să își stăpânească lacrimile după ce tatăl ei, Victor Mariuhkh, în vârstă de 84 de ani, și mama ei, Lidia, în vârstă de 79 de ani, au fost duși într-o dubă de evacuare în Kramatorsk, la 2 august, în apropiere de liniile de front ale războiului Rusiei în Ucraina. 

În timp ce cuplul de bătrâni părăsea casa pe care o împărțiseră timp de mai multe decenii, fiica lor a izbucnit în lacrimi. Părinții mergeau către un azil de bătrâni din vestul Ucrainei

„Înțeleg că aceasta va fi ultima dată când îi voi mai vedea”, a spus Havrish, care a decis să rămână în Kramatorsk împreună cu soțul ei pentru a continua să lucreze. „Le vedeți vârsta. Nu le pot oferi îngrijirea corespunzătoare”.

În timp ce forțele rusești pătrund în regiune, autoritățile speră ca ordinul de evacuare obligatorie să scoată până la 220.000 de persoane din provincia estică.

Una dintre aceste persoane evacuate este Valentina Abramanovska, în vârstă de 87 de ani, care ia cu ea doar o fotografie alb-negru a mamei și surorii sale. Fotografia a fost făcută în urmă cu aproape 50 de ani pe Marea Azov, o amintire din viața ei pe care să o poarte cu ea. Aici este condusă de un voluntar către o dubă.

„Doamne ajută-mă!, Doamne ajută-mă!”, repeta Abramanovska în timp ce își făcea cruce cu mâinile tremurânde. „Cred că înnebunesc”. Ea a spus că a fost îngrozită după ce bombardamentele din satul ei au devenit „un coșmar” și a fost convinsă de fiica ei să plece.

Ea are încă amintiri din copilărie despre soldații germani care au ocupat Ucraina în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar pentru ea, experiența bombardamentelor rusești a fost mult mai rea. „Sunt niște bestii, șacali. Dumnezeu să mă ierte pentru ceea ce spun”, a spus ea. „Cum este posibil așa ceva? Ei ucid copii”.

O tânără mamă din orașul Bahmut, din estul țării, a declarat pentru Reuters că pericolul reprezentat de bombardamente și perspectiva unei ierni fără căldură au convins-o să plece.

„Avem deja probleme cu electricitatea și nu avem gaz, așa că eu cred că familiile cu copii vor fi primele care vor pleca”, a spus ea.

Oleksandra Kostyuk, în vârstă de 9 ani, salută din cabina ei la bordul trenului de evacuare din Pokrovsk, pe 2 august.

O altă fetiță își salută bunicii din trenul de evacuare în timp ce își ține câinele în brațe.

În timp ce ordinul de evacuare dat de guvern i-a convins pe unii dintre locuitorii din regiunea Donețk să fugă, alții au decis să rămână.

Apartamentul de la etajul trei al Ninei Grandova din Kramatorsk a fost avariat de bombardamentele rusești din iulie, iar soțul ei cu handicap, Iuri, locuiește în subsolul clădirii de când a început invazia rusă, la 24 februarie. Cu toate acestea, ea a declarat că nu intenționează să plece și este dispusă să semneze un document cerut de autorități prin care declară că cei care rămân își asumă responsabilitatea pentru propria viață.

„Nu am unde să plec. Trebuie să am grijă de soțul meu”, a spus ea. „Ce se va întâmpla se va întâmpla”.

Fotografiată în fața apartamentului său deteriorat din Kramatorsk, ținându-și în brațe pisica, Murchik, Raya Ilyevich, în vârstă de 86 de ani, crede, de asemenea, că nu mai are unde să se ducă.

Într-un avertisment amenințător care reflectă situația gravă, președintele ucrainean a declarat că, dacă mai mulți oameni părăsesc acum regiunea Donețk, „cu atât mai puțini oameni va avea armata rusă să ucidă”.