Alegerile prezidențiale cîștigate zdrobitor de Volodimir Zelenski spun că votul popular a învins tot: sistemul politic, Președintele în funcție, comentariile savante și, într-un fel ce merită explicat, pe autorii victoriei.
Șocul lucrat de electorat la alegerile prezidențiale din Ucraina nu are comparație. Victoria lui Volodimir Zelenski e, în același timp, copleșitoare, absurdă și exemplară. Nimic nu e logic sau ordonat în această răstrunare nervoasă, deși ar trebui notat că ucrainienii par să se fi specializat în acest tip de lovituri devastatoare și repetate.
În 2004, revolta anti-sistem l-a adus la putere pe Victor Iuscenko, Președintele reformator de la care se aștepta tot dar, înainte de orice, despărțirea netă de timpurile vechi, sovietice și post-sovietice. Speranțele s-au stins repede. Iuscenko a fost depășit de problemele economice, etnice și politice formidabile ale țării și a devenit, rapid, o figură fără conținut.
În 2014, o nouă revoltă, așa numitul Euromaidan, a îndepărtat prin violență administrația și a grăbit alegerile care l-au adus la putere pe Petror Porosenko, Președintele de la care se aștepta tot dar, înainte de orice, despărțirea netă de timpurile vechi, sovietice și post-sovietice. Speranțele s-au stins repede. Porosenko a fost depășit de problemele economice, etnice și politice ale unei țării. O invazie rusă mascată a scos de sub controlul Ucrainei, zonele de Est și peninsula Crimea. Porosenko a virat spre naționalism și s-a trezit singur în ziua alegerilor prezidențiale.
În 2019, o revoltă electorală fără egal l-a zdrobit pe Președintele Porosenko și l-a adus la putere pe Volodimir Zelenski, Președintele de la care se așteaptă tot dar, înainte de orice, revenirea la un fel de viață în care e loc și pentru vremurile sovietice și pentru vremurile curățate de nefericirea vremurilor sovietice.
Dacă pare ilogic, atunci trebuie spus că ucrainienii aveau toate motivele să voteze ilogic. Lumea ucrainiană stă pe o sumă de contradicții interne care admit orice formă de confuzie și paradox. Nimic din sensul care definește unitatea și coerența altor națiuni și societăți nu e bine fixat în Ucraina. Religia, conștiința națională și limba sînt criterii largi și antagonice, într-o țară care e definită de lipsa ei de certitudini interioare.
Proporțiile victoriei lui Zelenski sînt ieșite din comun. Un actor de comedie cu mare expunere sau, altfel spus, cel mai cunoscut necunoscut din Ucraina, a luat 73% din voturi, în vreme ce Președintele în funcție abia a atins 24%. Rezultatul spune că toate demarcațiile și scindările etnice ale Ucrainei au căzut. Într-adevăr, Zelenski a cîștigat în toată Ucraina. Cu o excepție: Lvov - zona cea mai sofisticată, avansată, pro-occidentală și occidentalizată a Ucrainei. Acest detaliu spune că o parte însemnată a lumii civile nu vede în Zelenski un reprezentant credibil al reformei ci o reinventare a vechiului sistem. Legăturile lui Zelenski cu lumea oligarhilor ucrainieni sînt cunoscute. În același timp, unificarea votului, care a adus laolaltă și alegătorii pro-ruși și alegătorii pro-Kiev spune că Ucraina a trecut, cumva, peste probleme care păreau imposibil de surmontat. Mai mult, această realitate pare să spună că, în fond, drama etnico-lingvistică a Ucrainei a fost supraestimată politic. Ucrainienii trăiesc și acceptă, mai degrabă, o realitate multi-etnică și multi-lingvistică.
Naționalismul pro-ucrainian promovat în campanie de Porosenko sub deviza ”Armată, Limbă, Bisrică” e, după cîte se pare, o construcție radicală fără sprijin popular. Susținătorii romantici ai unei Ucraine derusificate și, mai ales, promotorii occidentali ai acestui ideal s-au adîncit cu naivitate într-o himeră comodă. În plus, ucrainienii au ignorat complet trăsături cu care au fost asociați aproape automat de observatorii externi și de organizațiile civice interne. Anti-semitismul are, indiscutabil, tradiție în Ucraina dar a fost complet lepădat de alegătorii care i-au dat o victorie categorică lui Zelenski, un ucarinian cu origini evreiești. Așadar, alegătorii s-au dezlipit de bariere care păreau totuna cu mentalitatea ucrainiană. Ce au îmbrățișat, însă, aceiași alegători? Ce au văzut ei în Zelenski și ce speră să vadă sub administrația noului Președinte? Abia aici vine marea surpriză: totul și nimic.
Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă