Căutat de justiția spaniolă pentru rolul său în referendumul de independență din 2017, considerat ilegal, liderul catalan Carles Puigdemont, care a câștigat un loc în alegerile europene candidând din Belgia, unde este refugiat, s-a apropiat foarte mult de independentiștii flamanzi.
Puigdemont, împreună cu alt europarlamentar catalan refugiat în Belgia, Toni Comin, ar fi vrut să fie astăzi în plenul Parlamentului European la Strasbourg, venind din Belgia, însă Curtea Europeană de Justiție le-a respins luni plângerea împotriva autorităților spaniole, care refuză să le elibereze ecusonul oficial necesar pentru a deveni europarlamentari.
Pentru a primi ecusonul, Puigdemont ar fi trebuit să meargă la Madrid, unde ar fi trebuit să jure credință pe Constituția Spaniei... sau ar fi fost arestat. Curtea Europeană de Justiție a respins de altfel și cererea lui Puigdemont ca judecătorii europeni să ordone Parlamentului să îl primească chiar și fără ecuson/badge.
Asta a atras de îndată protestul unuia din cei mai proeminenți lideri ultranaționalisti flamanzi, Theo Francken, fostul secretar de stat belgian responsabil cu imigrația și un membru important al partidului flamand ultranaționalist și separatist N-VA (Nieuw-Vlaamse Alliantie). Este principalul partid din Flandra și e condus de primarul orașului Antwerpen (Anvers) Bart De Wever.
Este principalul partid flamand, separatist, care visează o Flandră independentă și pentru care Catalonia e un exemplu de urmat.
Acest Theo Francken, pe când era responsabil cu imigrația, ar fi vrut chiar să îi acorde azilul politic în Belgia liderului catalan Carles Puigdemont, deși ca regiune autonomă spaniolă și europeană, Catalonia are toate avantajele independenței: catalana ca limbă oficială (alături de spaniolă), autoguvernare, colectare de taxe și impozite, poliție proprie, moneda euro.
Prin declarația de independență a unui grup de politicieni care au grăbit în 2017 un referendum ilegal și minoritar, Catalonia s-ar scoate însă din Europa și ar pierde toate avantajele apartenenței la UE, de la dreptul de liberă circulație în zona Schengen la moneda euro (Catalonia nu are bancă centrală, catalanii nu au pașapoarte).
Trăind de atunci lângă Bruxelles (în simbolicul, pentru Europa, orășel Waterloo), Carles Puigdemont nu a îndrăznit să meargă la Strasbourg fără imunitate parlamentară, întrucât se temea că în Franța ar putea fi arestat și extrădat în Spania.
La Bruxelles nu riscă nimic. Bruxelles a fost întotdeauna o ascunzătoare de teroriști și poeți. Bruxelles a primit și adăpostit mereu teroriști potențiali și refugiați politici care nu se puteau exprima în țara lor de origine: Baudelaire, Verlaine (care a tras cu pistolul în iubitul său Rimbaud), revoluționari ruși, Victor Hugo (care a publicat aici Mizerabilii), Karl Marx (care a scris aici Manifestul Partidului Comunist).
E acel spirit de toleranță al Țărilor de Jos din care alt exemplu este dintotdeauna Olanda. Unii din islamiștii de azi au profitat, în Bruxelles, de același spirit de toleranță și nepăsare de care a beneficiat și Marx când plănuia revoluția mondială, distrugătoare potențială a locului lui de azil.
Și eu am primit azilul politic aici, în 1988.
Toți aceștia trec și vin și pleacă nerecunoscători… Bruxelles însă rămâne.