Situația fără precedent în justiția română este efectul unei erori de interpretare a legii de către instanța supremă, constatată de Curtea Constituțională și care privea tragerea la sorți a judecătorilor din completurile de cinci, cei care au dispus condamnările.
Chiar și așa, eliberările temporare la care asistăm în aceste zile sunt doar „un cadou de Crăciun” făcut de judecătorii ICCJ care au dispus acest lucru, ei nefiind obligați să facă așa ceva, consideră Augustin Zegrean, fostul președinte al CCR.
Timp de 5 ani, din 2014 până în 2018, completurile de 5 judecători – cele mai înalte din componența Înaltei Curți de Casație și Justiție – au fost constituite nelegal, doar 4 dintre cei 5 judecători fiind trași la sorți, contrar legii care cerea ca toți cei 5 să fie supuși loteriei. Acest lucru a fost stabilit de Curtea Constituțională în noiembrie 2018.
Înainte de Crăciun, au apărut primele efecte. Condamnați de rang înalt, precum foștii miniștri Dan Șova și Constantin Niță, condamnații din dosarul „Gala Bute” sau fostul șef al ANAF, Șerban Pop, sunt eliberați din închisoare, condamnările definitive fiindu-le suspendate, după ce au solicitat instanței să li se rejudece procesele, acuzând nelegalitatea completurilor de 5 judecători care i-au condamnat. În Costa Rica, Elena Udrea și Alina Bica au primit și ele vestea că pedepsele definitive le sunt suspendate, ele aflându-se în arest, în așteptarea soluționării procedurilor de extrădare către România.
Cum s-a ajuns aici? În primul rând, eliberările respective au constituit un pur act de clemență al judecătorilor de la instanța supremă, care au decis că până la o decizie definitivă cu privire la contestațiile în anulare depuse de acești condamnați, ei trebuie să stea liberi, explică pentru Europa Liberă Augustin Zegrean, fostul președinte al Curții Constituționale.
„Ce se întâmplă acum este un cadou pe care justiția îl face de Crăciun acestor domni. Nu decizia Curții Constituționale este vinovată pentru că au fost puși în libertate acești domni. Ei au fost puși în libertate la cerere, s-a dispus întreruperea executării pedepsei. Asta poate să ceară orice deținut din România. Înalta Curte putea să îi pună în libertate sau putea să nu. Era exact la mâna judecătorului. Ei au formulat o cerere de contestație în anulare și nu scrie nicăieri că până la soluționarea cererii trebuie să îi pui în libertate, din contră, ei au o hotărâre definitivă de executare a pedepsei. Dacă nu se admite cererea de contestație în anulare, ei se duc înapoi la închisoare. Și dacă se admite, se judecă și tot acolo ajungi, în funcție de ce pedeapsă dispune completul care va judeca”, explică Augustin Zegrean.
„Suntem într-o situație fără precedent. Sunt dosare atât de importante și le dai peste cap pentru că tu te complaci într-un laissez-faire care nu ar fi trebuit să existe. Ești jurist, ești judecător, citești legea de 7-8 ori până ești sigur că este corect”, a explicat pentru Europa Liberă un judecător, fost membru CSM, despre cum s-a ajuns la această anomalie judiciară românească.
Loteria judecătorilor, doar la 4 din 5. Cum a stat instanța supremă în eroare timp de 5 ani
Procedura de desemnare a judecătorilor care compun completurile de 5, cele care stabilesc sentințele definitive la instanța supremă, a suferit modificări în trecut. Până în 2013, componența era stabilită de președintele Înaltei Curți. Din 2013, odată cu intrarea în vigoare a noilor Coduri Penale, legea 255 a stabilit modificarea acestei proceduri: completurile de 5 se stabileau prin tragere la sorți. Cel care făcea extragerea, ca la loterie, era președintele instanței supreme sau, în lipsa acestuia, vicepreședintele. Dacă în urma tragerii la sorți, președintele sau vicepreședintele picau într-unul din completurile de 5, atunci automat ei conduceau acel complet de judecată. Dacă nu, președintele completului era decanul de vârstă dintre cei 5.
Legea nu a fost considerată însă clară de Colegiul de conducere a instanței supreme, care în 2014 a decis, printr-o hotărâre de modificare a Regulamentului de funcționare a instanței, că președintele și vicepreședintele instanței supreme sunt membri de drept ai acestor completuri de 5 judecători, fără ca ei să mai fie trași la sorți. Astfel, erau trași la sorți doar 4 dintre cei 5 judecători ai acestor completuri de judecată. Situația a durat din 2014 până în noiembrie 2018, când Curtea Constituțională a decis, la sesizarea Guvernului, că această practică a fost nelegală, instanța supremă interpretând discreționar o lege a Parlamentului României.
„Nu trebuia să interpreteze ei că pe unul nu-l trag la sorți. Trebuia să facă ceea ce scrie în lege. Nu era nimic de interpretat. Dar fiecare face cum îl taie capul în țara asta. Pe urmă se miră – uite, măi, ce a ieșit...”, a explicat Augustin Zegrean, fostul președinte al CCR.
Legea arăta clar că președintele și vicepreședintele instanței supreme prezidează completele de 5 doar dacă fac parte din acestea, nu că ei fac parte din ele în mod automat, fără tragere la sorți.
„Eu nu pot să îmi imaginez de ce au decis așa. Eu zic că în lege era clar. Nu puteam să îmi imaginez că astfel de lucruri sunt posibile și dovadă că nici cei judecați nu s-au gândit atâta timp, pentru că ei ar fi fost primii interesați”, a declarat pentru Europa Liberă Laura Ștefan, expert anticorupție.
„A fost o mare greșeală a Colegiului Înaltei Curți că a procedat în felul în care a procedat. Legea era foarte clară. Trebuiau trași la sorți toți, inclusiv președintele. Este o interpretare greșită a legii, nu am înțeles nici atunci, nici acum de ce au făcut lucrul acesta. S-a mers pe o interpretare, pe o credință de o sută și ceva de ani că președintele instanței poate să intre cum vrea și când vrea în completurile de judecată. Or, lucrurile s-au schimbat fundamental”, a explicat pentru Europa Liberă un judecător, fost membru al CSM.
Judecătorul citat arată însă că și decizia CCR este problematică: „Iată că CCR se comportă ca o instanță de judecată, ceea ce nu este normal. E altă anormalitate, dar ce poți să faci dacă s-a ajuns aici? Este cât se poate de neplăcut că CCR a ajuns să dispună și pentru trecut, deși ar fi trebuit doar pentru viitor”.
Ce urmează? Inculpații condamnați de completurile de 5 constituite nelegal pot ataca, printr-o contestație în anulare, decizia definitivă de condamnare, cerând totodată și suspendarea pedepsei cu închisoarea, și rejudecarea ultimei faze, de apel, a procesului în urma căruia au fost condamnați. Nu s-a stabilit încă dacă acest drept îl au doar condamnații ale căror decizii de condamnare nu au fost încă motivate de judecători sau se află în termenul de 30 de zile de la publicarea motivării.
Judecătorii instanței supreme, prin noile complete de 5, constituite prin tragere la sorți, pot decide să dea curs acestor contestații și să rejudece procesul sau să le respingă. Primele astfel de decizii vor fi luate în ianuarie 2019, în cazul condamnaților ale căror pedepse au fost suspendate acum, înainte de Crăciun.