Libération, în Franța, trece în revistă toate îndoielile experților internaționali, dar și ai OMS și chiar ruși în legătură cu eficacitatea vaccinului „Sputnik” anunțat de Vladimir Putin. În primul rând, ciudățenia și nota personală a modului în care Putin a anunțat inocularea propriei lui fiice: „După prima injecție a avut 38,5 grade febră. După a doua injecție, febra i-a scăzut repede. Acum se simte bine și are o concentrație de anticorpi ridicată.”
Libération remarcă faptul că anunțul este foarte ciudat și pentru că Putin nu vorbește niciodată despre fiicele sale, așa încât nici măcar nu e clar despre care din ele este vorba în acest experiment. Cotidianul francez conchide că ar fi Maria Voronțova, fata cea mare, care este medic endocrinolog și despre care se spune că s-ar fi implicat personal în dezvoltarea vaccinului. Dar directorul institutului Gamaleia de la Moscova, unde vaccinul a fost pus la punct, e citat ca afirmând că el n-ar fi la curent cu asta: „E posibil să fi fost una dintre voluntari. Nu știu. Nu le-am verificat actele. Nu-i cunosc pe toți personal.”
Tot Libération are un interviu pe această temă cu geneticianul elvețian François Balloux, care numește anunțul făcut de Putin „total iresponsabil”: e o declarație politică periculoasă, făcută de parcă ar fi vorba de cursa armamentului. Totul se petrece în afara oricărui consens medical și dincolo de orice standard internațional.
Același ton în Le Soir, la Bruxelles: un vaccin ieșit din neant, fără studii clinice și fără testări pe o scară largă, care ar însemna minimum 3.000 de voluntari inoculați și urmăriți clinic. Cu toate astea, unele țări precum Arabia Saudită, Emiratele, Kazahstanul și Filipine și-au anunțat deja interesul.
Tot așa, în Italia, La Repubblica citează o serie de experți internaționali contactați de revista științifică Nature, care găsesc cu toții că anunțatul vaccin rusesc e „avventato”, o lăudăroșenie exagerată și chiar dăunătoare.
Lukașenka și creierul manifestanților
„O să le punem huliganilor creierul acolo unde trebuie. O să ne ocupăm de fiecare persoană care va stârni dezordine”, a fost reacția promițătoare a lui Aleksandr Lukașenka. Și într-adevăr, poliția și forțele speciale OMON se străduie să le pună protestatarilor creierul acolo unde trebuie: sute de arestări și mii de răniți. Le Monde rezumă astfel: o mie de noi arestări ieri, în a treia zi de proteste și un al doilea manifestant constatat mort, un tânăr de 25 de ani, decedat în detenție, după ce fusese arestat. Lukașenka continuă însă să afirme că protestele sunt teleghidate din străinătate.
În Spania, El Pais scrie că ministerul de interne bielorus a recunoscut că în Brest poliția a folosit muniție de război, dar că a fost „pentru a se apăra”.
Emmanuel Macron l-a sunat pe Putin pentru a vorbi despre asta. La rândul său, secretarul de stat SUA Mike Pompeo, aflat la Praga într-un turneu prin Europa Centrală, și-a anunțat sprijinul pentru manifestanți: «Vrem ca poporul din Bielorusia să se bucure de libertățile pe care le dorește», a declarat el, într-o conferință de presă cu premierul ceh Andrej Babiš, care la rândul său a calificat drept «șocant» și «scandalos» ceea ce se petrece în Bielorusia și a spus că speră că «Uniunea Europeană va lua măsuri».
Miniștrii de externe ai UE se vor reuni într-adevăr mâine, vineri, la Bruxelles, pentru a decide eventuale sancțiuni. Frankfurter Allgemeine Zeitung amintește însă că nu este prima dată că UE agită spectrul sancțiunilor împotriva lui Lukașenka și că acest vals revine periodic, fără efect, încă din 2004. Orice măsură punitivă necesită unanimitatea celor 27, precizează The Guardian. De altfel, premierul maghiar Viktor Orbán a avertizat că ar putea bloca prin veto eventualele sancțiuni.
Viktor Orbán și „tactica salamului”
Tocmai despre Viktor Orbán și „presa maghiară la Index”, scrie săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné, jucând pe simbolica universală, istorică, a termenului de “Index”, care desemnează cenzura Inchiziției.
Index.hu este site-ul maghiar de informații a cărui redacție a demisionat în masă după ce noul patron, un om de afaceri apropiat premierului Viktor Orbán, l-a dat afară pe redactorul șef, a cărui poziție nu îi convenea.
Asta pentru că există două feluri de a ucide presa, scrie Le Canard. Primul e cel direct, brutal, à la turque, cum face Erdogan: arestări, condamnări, cenzură, închideri de ziare. Dar dincolo de toate grosolăniile astea, există și maniera de a controla presa à la hongroise.
E vorba de „tactica salamului”, pe care o aplică cu foarte mare succes, în toate, Orbán. „Tactica salamului” este o expresie inventată de fostul lider comunist maghiar Mátyás Rákosi, care consistă în a elimina progresiv inamicii, unul câte unul, ca pe feliile de salam.
În privința presei și a ceea ce el consideră a fi inamicii săi interni, Orbán folosește „tactica salamului”. În primul rând, tăierea banilor de publicitate. În Ungaria, statul e principalul plătitor de publicitate, de anunțurile sale depinde presa.
Apoi, există un organism care controlează presa și care la rândul său este controlat de Fidesz, partidul de guvernământ. Acel organism dă amenzi presei pentru „încălcarea moralei” sau a „ordinii publice”. Același organism acordă frecvențele de radio sau permite oligarhilor apropiați puterii să cumpere ziare, televiziuni și site-uri de informații. Așa s-a întâmplat cu site-ul independent Index.hu, care avea un milion de cititori. După ce noul patron, apropiat al lui Orbán, l-a dat afară pe redactorul șef, 70 din cei 90 de jurnaliști au demisionat în semn de solidaritate cu el.
Rezultatul? De la cel mai bine informat și coerent articulat site de comentarii politice, Index.hu a ajuns ca marți, 10 august, să aibă ca principal subiect cum fotbalistul Attila Busai s-a bătut într-un club și are acum o arcadă spartă.
Încă un mic efort și presa maghiară va ajunge la nivelul celei din România.
Bărbații nu poartă mască
În sfârșit, celălalt săptămânal francez politico-satiric francez, Charlie Hebdo, își dedică bună parte din ultimul număr obsesiilor celor care refuză să poarte masca, dar mai ales teoriilor conspiraționiste de pe rețelele sociale. Felurite seturi de caricaturi și reportaje desenate trec în revistă, în acest număr, toate acele rave parties ale petrecăreților paranoici și ale celor convinși că populația planetei e doar o masă de cobai supusă experimentelor sociale.
Un editorial semnat de Guillaume Erner scoate în evidență felul în care, pentru o anume dreaptă extremă, masca a devenit „simbolul decăderii unei societăți efeminate”. Un bărbat adevărat iese în stradă cu fața descoperită. Cei care se protejează sunt niște lași cu botniță, călcați în picioare de statul totalitar. În SUA, asta merge mână în mână și cu dreptul de a purta arme. Cum conchide Charlie Hebdo: „În coșmarurile sale, [sociologul] Emile Durkheim profetiza iminența unei societăți anomale, în care vor fi dispărut toate relațiile sociale. Dacă societatea noastră seamănă deja cu aceea, atunci ea nu riscă să moară de Covid, pentru că e deja moartă.”