Acest tip de tăcere a mai fost exersat de oficialii de la București și în martie 1990, când la Târgu Mureș, cele două comunități care până atunci trăiau în liniște, au intrat brusc într-un conflict în care au murit 5 persoane și alte 300 au fost rănite.
Nici până astăzi nu se știe exact cum a început baia de sânge de la Târgu Mureș, dar unul dinre procurorii care a lucrat la caz a explicat că „a fost o manipulare a populației”, deși nu au putut fi găsiți instigatorii.
Ministerul Apărării a finanțat instalarea mai multor cruci de beton în cimitirul de la Valea Uzului, județul Harghita, pe care îl îngrijesc din 1917 încoace maghiarii. Aici se află înmormântați mai ales soldați unguri care au murit în Primul Război Mondial. Alături de ei au fost îngropați, însă, militari rusi, austrieci, dar și câțiva români.
Crucile de beton dedicate eroilor români, fără să aibă niciun fel de autorizație, au fost așezate peste osemintele eroilor unguri, cumva intenționat. Ideea pare să fi fost a secretarului general al ministerului Apărării, care potrivit unor surse ar fi amenințat încă de pe vremea când era prefect de Covasna că se va ocupa de acest cimitir. Scandalul a început înainte de alegerile europarlamentare și a degenerat fiindcă autoritățile române locale și centrale au evitat să se implice.
În războiul diplomatic dintre București și Budapesta, Ministerul Român de Externe susține versiunea oficială antimaghiară, „caracterul internaţional al cimitirului din Valea Uzului” şi ”dreptul neîngrădit al fiecărui stat să îşi comemoreze eroii înhumaţi în acel cimitir”. Anterior, secretarul de stat al diplomației ungare, Levente Magyar l-a acuzat pe ambsadaroul român că a refuzat convocarea la ministerul de Externe de la Budapesta, precizând că Ungaria aşteaptă ca România „ să investigheze temeinic” ce s-a întâmplat la valea Uzului, catalogând drept „ruşinos” acest conflict. Oficialul de la Budapesta a explicat totul folosind cuvinte dure: "extremiştii români au devastat cimitirul militar maghiar şi a avut loc o provocare antimaghiară".
În replică, diplomația română a răspuns printr-o notă verbală în care subliniază profanarea „simbolurilor statale ale României în cazul unei manifestaţii neautorizate a unor grupuri extremiste, xenofobe şi antisemite din Ungaria”.
Acest răspuns, face parte dintr-o recuzită tradițională mai veche, în care evidențele de la Valea Uzului sunt escamotate de alte fapte. O deturnare a atenției făcută ca în perioada anilor 90, când Bucureștiul și Budapesta erau permanent într-un război al declarațiilor.
România și Ungaria s-au schimbat între timp, în 1996 au semnat un tratat bilateral în care fiecare parte promitea să aibă grijă de felul în care se comportă cu minoritatea celeilalte. Maghiarii au primit prin lege dreptul de a avea acces la învățământ în limba maternă, dar și de a-și folosi în administrație și justiție limba în localitățile în care maghiarii sunt cel putțin 20%.
Totul a mers bine, chiar dacă drepturile au fost respectate cu jumătate de măsură. Lucrurile s-au schimbat în ultimii ani, după ce premierul Viktor Orban a lansat Strategia de Politică Națională Maghiară care urmărește creșterea și dezvoltarea numerică, economică și intelectuală a comunității maghiare din Bazinul Carpatic.
Scopul Budapestei este clar: să edifice un sistem instituțional pentru comunitățile maghiare din afara granițelor și să obțină autoadministrarea acestor comunități maghiare din afara Ungariei. Investițiile Budapestei în Transilvania cresc de la an la an, de la sistemul educațional, până la proiectul pensiilor maghiarilor din România. Ungaria vrea să tracteze din punct de vedere economic întregul Bazin Carpatic prin banii pe care îi pompează în comunitățile maghiare. În Transilvania, aceste investiții pot duce în timp la autonomia minorității ungare, revendicată de UDMR, dar mereu refuzată de România. Cu alte cuvinte, controlul asupra acestei comunității va fi la Budapesta, nu la București.
Surse demne de încredere susțin că, în contrapartidă, după 2012 statul român a crescut gradul de risc pe care îl prezintă comunitatea maghiară la adresa securității naționale.
În acest context e posibil ca inclusiv tăcerea completă a liderilor de la București în privința conflictului din Valea Uzului să țină cont de o astfel de tactică prin care să poată fi demonstrat faptul că ungurii sunt dușmanii românilor. În acest caz, realitatea e schimbată, iar țapul ispășitor va fi din nou ungurul.