La Londra, The Times îl citează pe Boris Johnson care anunță că pe continent a început al doilea val al epidemiei și că cetățenii britanici sunt liberi să circule cum doresc, dar că trebuie să fie avertizați că pot fi puși în carantină la întoarcerea din anumite țări. Tonul lui Johnson lasă de înțeles că el ar sugera că doar țările continentului sunt vinovate de revenirea în forță a pandemiei.
De altfel, în Italia La Repubblica anunță prelungirea cu trei luni a stării de urgență, până pe 15 octombrie! «Virusul circulă în continuare», este cum îl citează Corriere della Sera pe premierul Giuseppe Conte. Prelungirea cu trei luni până în octombrie a stării de urgență înseamnă și că guvernul lui Conte va continua să conducă prin decret, fără control parlamentar, ceea ce opoziția de dreapta a lui Matteo Salvini se pregătește să conteste cu vigoare indignată.
«Virusul lovește iar», avertizează și la München Süddeutsche Zeitung. În Spania, El Pais anunță de asemenea măsuri tot mai dure în Madrid: masca obligatorie peste tot și introducerea unui soi de „certificat de imunitate”, pentru cei al căror test a rezultat negativ. Asta în vreme ce premierul spaniolPedro Sánchez lansează apeluri disperate în direcția turiștilor din alte țări, în special englezi, dând asigurări că Spania e o țară „sigură”. În schimb, Londra, Parisul și Berlinul își sfătuiesc cetățenii să evite Spania.
În Anglia, The Guardian prezintă un studiu al London School of Economics care avertizează că Brexitul va aduce un dublu șoc pentru economia britanică. Sectoarele care au scăpat neatinse de coronavirus vor fi afectate de Brexit indiferent dacă Boris Johnson obține și semnează un târg cu UE sau nu. Totul din pricina nenumăratelor bariere comerciale și tarifare pe care le va aduce ieșirea din UE.
Vodca văzută (și băută) ca leac
Spre deosebire de Jair Bolsonaro, în Brazilia, dictatorul Bielorusiei, Aleksandr Lukașenka, nu a negat niciodată existența virusului, dar a explicat întotdeauna că el nu este foarte periculos și că poate fi învins cu puțină vodcă (cf. foto). Vorbind ieri în fața unor ofițeri ai ministerului de interne, Lukașenka le-a spus că și el s-a îmbolnăvit recent de Covid-19, dar că nu a mers la spital și că a reușit să învingă singur virusul. El a numit toată agitația în jurul pandemiei „o psihoză”.
La Moscova, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a confirmat că președintele Bielorusiei vecine este sănătos și că „lucrează normal”.
Lukașenka mai dăduse asigurări, în primăvară, adresându-se unei adunări de oficiali ai guvernului de la Minsk, că virusul poate fi «otrăvit» cu vodcă («травить» коронавирус водкой). «Dar nu trebuie băută la muncă», precizase el. Pentru că munca este cea mai importantă: «Oamenii de pe tractor lucrează, nimeni nu vorbește despre virus. Tractorul te vindecă de orice! Câmpul ne lecuiește pe toți!» — a adăugat Lukașenka.
Bielorusia are alegeri prezidențiale pe 9 august, unde, desigur, Lukașenka, aflat la putere din 1996, se prezintă iarăși, după ce i-a băgat pe mai toți contracandidații săi la închisoare. De altfel, chiar ieri 11 jurnaliști au fost arestați în Minsk, unde merseseră la cartierul general al KGB-ului, cerând eliberarea unuia din candidații la alegerile prezidențiale, Viktor Babarika. Opt dintre ei au fost lăsați să plece după câteva ore, dar incidentul e doar un semn că represiunea continuă și că cel mai probabil Lukașenka va câștiga un al șaselea mandat. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a anunțat că nu va trimite observatori, deoarece nu a fost invitată.
UE: relația dintre bani și democrație
Odată aprobat planul de salvare a economiilor țărilor din UE, în urma maratonului liderilor de săptămâna trecută de la Bruxelles, au reieșit la iveală divergențele privind chestiunea distribuirii fondurilor europene în mod condiționat, în funcție de respectarea statului de drept.
Autoritățile, la Budapesta și Varșovia, au afirmat de îndată că nu există o asemenea condiționare și, este drept, textul e mai degrabă vag. La fel, guvernul lui Viktor Orbán afirmă că nu are niciun amestec în concedierea redactorului șef al site-ului independent de informații Index.hu, Szabolcs Dull, ceea ce a dus la demisia în masă a întregii redacții.
Guvernul a distribuit o explicație în engleză, pe o pagină, în care explică cum acolo e vorba de o companie privată în ale cărei aranjamente interne guvernul nu are niciun amestec. Cu toate astea, noul proprietar al site-ului, cel care l-a dat afară pe redactorul șef, magnatul Miklós Vaszily, a fost fotografiat într-un restaurant select din Budapesta împreună cu Mária Schmidt, o apropiată a lui Viktor Orbán.
Între timp, Polonia s-a retras din Convenția de la Istanbul privind combaterea violenței împotriva femeilor, ceea ce a stârnit, printre altele, proteste în instituțiile UE. Grupul parlamentar Renew Europe, condus de Dacian Cioloș, a trimis o scrisoare de protest șefei Comisiei Europene Ursula von der Leyen, în vreme ce comisarul UE Frans Timmermans a postat pe Twitter, la adresa guvernului polonez, amintind că „o femeie din trei este victima violenței domestice”.
În Franța, de altfel, noul ministru de interne numit de Macron, Gérald Darmanin, este ținta unei acuzații de viol și, deși executivul face bloc în spatele lui, indignare nu scade, făcând, cum o scrie Libération, ca guvernul să meargă ca pe ouă.
Și tocmai în Franța o mare figură a feminismului, care a luptat printre altele împotriva violențelor familiale, s-a stins ieri, făcând să scrie cu regret despre asta până și Charlie Hebdo.
Gisèle Halimi: moartea unei figuri a feminismului
Charlie Hebdo publică în ultimul său număr, apărut azi, un reportaj etnologic în Belgia, peste râul Quiévrain care separă parțial cele două țări, mergând la Namur, capitala Valoniei, pentru a încerca să explice, pentru publicul francez, cum a supraviețuit nația valonă în timpul carantinei. (Spre deosebire de Flandra, care și-a ales Bruxelles drept capitală regională, Valonia a preferat Namur.)
Charlie Hebdo a ieșit prea târziu pentru a mai prinde în ediția sa pe hârtie dispariția, ieri, a acestei figuri a feminismului care a fost scriitoarea și avocata Gisèle Halimi, moartă la vârsta de 93 de ani. Presa franceză și cea belgiană francofonă îi rezervă azi un larg spațiu, amintind lupta sa vreme de o jumătate de secol în favoarea drepturilor femeilor, drepturi care astăzi par a decurge de la sine. Le Monde îi amintește cariera: născută în Tunisia, colonie franceză, fata unui rabin, atee, măritată cu secretarul lui Jean-Paul Sartre și prietenă cu Simone de Beauvoir, ea s-a făcut cunoscută mai întâi în timpul războiului de independență din Algeria când a apărat femei militante și luptătoare algeriene.
Charlie Hebdo se mulțumește să republice pe site-ul său un interviu din 1997 cu aceasta, interviu ilustrat cu desene de Cabu (asasinat în masacrul islamist din 2015) din perioada când Gisèle Halimi milita în favoarea legalizării avortului și a penalizării violului.
În interviu, Gisèle Halimi, evreică precum și cealaltă mare figură a feminismului francez care a fost Simone Veil, își amintește de revolta sa ca fetiță când, fiică de rabin, auzea rugăciunea acestuia: „Mulțumesc, Doamne, că m-ai făcut bărbat și nu femeie.”