ACTUALIZARE - România a diagnosticat primul caz luni, pe 13 iunie 2022.
Ministerul Sănătății preciza în luna mai că variola maimuței (monkeypox) nu se răspândește cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat.
Virusul intră în organism prin pielea sau mucoasele lezate, tractul respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale.
Pe teritoriul României nu fusese înregistrat niciun caz de variolă a maimuței sau suspiciune de îmbolnăvire, transmitea duminică, în 22 mai, Ministerul Sănătății, după ce în spațiul public au apărut informații cu privire la un posibil caz de variolă în județul Suceava.
„Cazul de la Rădăuți este din punct de vedere clinic și epidemiologic al unei paciente de 43 de ani cu varicelă, infectată după contactul cu copii, membri de familie, care au avut această boală”, afirma dr. Angelica Popescu, șeful secției de boli infecțioase de la Spitalul Municipal din Rădăuți.
Your browser doesn’t support HTML5
5 lucruri despre variola maimutei
Principalul mod în care poate fi răspândit virusul este în timpul contactului fizic apropiat și prelungit cu o persoană care are variola maimuței.
Majoritatea pacienților se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament, însă au existat czuri în care virusul a fost combătut cu vaccinul variolei.
Ghid OMS despre variola maimuței
Organizația Mondială a Sănătății a prezentat și un ghid cu întrebări și răspunsuri esențiale referitoare la „monkeypox”.
- Ce este variola maimuței?
Variola maimutei este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, și în principal în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest în urma contactului cu animalele. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană.
Este cauzată de virusul variolei maimuței, care aparține familiei ortopoxvirusului.
Există două tipuri de virusul variolei maimuței, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deși tipul vest-african al virusului variolei maimuței duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată.
Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.
„În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat”, arată OMS.
- Cum a început această epidemie recentă?
Investigațiile sunt în curs de desfășurare, arată OMS. Cazurile sporadice de variola maimuței în țările europene în rândul călătorilor care se întorc din țările în care boala este endemică sunt bine cunoscute.
Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică.
Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuală. Acest lucru este neobișnuit și sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecție, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii și cum să se limiteze răspândirea ulterioară.
- Care sunt simptomele variolei maimuței?
Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.
- Cum se răspândește variola maimuței?
Variola maimutei nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură; și prin fluide corporale.
Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimutei sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate ca variola maimutei nu a fost documentată anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.
Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit față în față.
Focare de variola maimutei au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat.
Perioada de incubație este de obicei de la 6 la 13 zile. Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Simptomele dispar spontan în 14 la 21 de zile.
- Cum poate fi redusă transmiterea virusului?
Trebuie subliniată importanța igienii mâinilor folosind apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool.
Vaccinul împotriva variolei maimuței
În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimuței, iar vaccinul tradițional împotriva variolei oferă protecție, trebuie mentionat că aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă, se arată în ghidul OMS.
Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.
În cele mai multe cazuri boala este ușoară și majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.
- Cât de grave sunt simptomele?
Tratamentul pentru variola maimuței este în principal de susținere. Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament.
- Boala se transmite prin relații sexuale?
Deși calea exactă de transmitere nu este clară încă, contactul intim, cum ar fi contactul prelungit și, eventual, o serie de activități sexuale, pot fi factori importanți.
Focare variola maimutei au apărut de obicei la populațiile africane care trăiesc în zonele rurale care vânează, manipulează și consumă carne de vânat.
Dar este posibil ca aceia care intră în contact apropiat cu o persoană infectată cu variola maimutei să se infecteze ei înșiși. „Pentru că încă mai sunt multe lucruri pe care încă nu le înțelegem, este important să studiem toate căile posibile de transmitere, astfel încât să putem proteja sănătatea publică”, arată organizația.
- Ce ar trebui să facă o persoană care suspectează că are virusul?
Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare.
Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuței (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic.
- Ar trebui restricționate călătoriile și comerțul internațional?
OMS nu recomandă nicio restricție privind călătoriile și comerțul pe baza informațiilor disponibile în acest moment.
Legătura dintre maimuțe și boală
Boala rară, descoperită în anii 70 în unele țări din Africa, are - în ciuda numelui - puține legături cu maimuțele.
„Diferite specii de animale au fost identificate ca fiind susceptibile la virusul variolei maimuțelor. Printre acestea se numără veverițele de frânghie, veverițele de copac, șobolanii gambieni precum și șoarecii”, mai arată OMS.
„Rămân incertitudini cu privire la istoria naturală a virusului variolei maimuței și sunt necesare studii suplimentare pentru a identifica rezervorul (rezervoarele) exact(e) și modul în care se menține circulația virusului în natură”, mai arată organizația.
Variola maimuței a fost identificată pentru prima dată la om în 1970, în Republica Democrată Congo, la un băiat de 9 ani, într-o regiune în care variola „clasică” fusese eliminată în 1968.
Țările în care au fost depistate cazuri până în 22 mai
Organizația Mondială a Sănătății a precizat că, până sâmbătă, 22 mai, 92 de cazuri confirmate și alte 28 de cazuri suspecte de variolă de maimuță erau în curs de investigare, în 12 țări.
Cazuri confirmate au fost identificate în Australia, Belgia, Canada, Franța, Germania, Italia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Marea Britanie și Statele Unite.
„Situația evoluează, iar OMS se așteaptă să fie identificate mai multe cazuri de variolă de maimuță pe măsură ce supravegherea se extinde în țările non-endemice”, se arată în comunicat.
Organizația Mondială a Sănătății mai arată că, în afară de una dintre persoanele infectate, toate celelalte cazuri raportate recent nu au călătorit într-o zonă endemică, acest lucru fiind „neobișnuit”.
Variola maimuței apare în principal în zonele cu păduri tropicale din Africa Centrală și de Vest, dar în ultimele zile au apărut focare și în alte părți ale lumii. Simptomele includ febră, erupții cutanate și ganglioni limfatici umflați. Imagine din 2003
Belgia a devenit prima țară care a introdus o carantină obligatorie de 21 de zile pentru pacienții cu variola maimuței, după ce a raportat patru cazuri de boală în ultima săptămână, potrivit ziarului La Libre.
De asemenea, Marea Britanie le recomandă celor care prezintă un risc ridicat de a fi contractat infecția ar trebui să se autoizoleze timp de 21 de zile, transmite iTV.
De asemenea, Grecia a investigat un posibil caz de infectare, la un turist român. În cele din urmă, bărbatul a fost diagnosticat cu varicelă. Atât românul, cât şi iubita lui sunt trataţi într-un spital din Atena, scrie Adevărul.