Istoria vechilor reclame românești | „Frumusețea mărfurilor vă îndeamnă la cumpărat”

Colaj foto realizat din mai multe ilustrații folosite în reclame de la începutul secolului XX. 

Primele publicații tipărite în limba română, Curierul românesc, apărut la București, și Albina românească, la Iași - ambele în 1829 - au pus la dispoziție spațiu pentru forme de reclame. Astăzi, acestea s-ar putea încadra la secțiunea „mica publicitate”, însă pe atunci purtau denumirea de „mezaturi, vânzări și înștiințări particulare”. 

Spre deosebire de Țara Românească și de Moldova, în Transilvania, la începuturile apariției gazetelor, numărul de anunțuri era mai mic. 

În imagine: Curierul Românesc, 3 mai 1829. 
 

Reclamele aparțineau negustorilor și puteau fi observate între știrile interne și externe, între poezii și critică literară, devenind în decurs de câțiva zeci de ani atât o prezență constantă în gazete, cât și un interes pentru cititori. 

În imagine: Extrase din Gazeta de Transilvania, 1870. 

Primele anunțuri au fost scrise într-o formă simplă, răspunzând la întrebări precum cine vinde, ce vinde, la ce preț și unde. Mai târziu aveau să apară exprimări elaborate, prin care se punea în centru produsul și calitățile sale, uneori apelându-se și la umor. 

În imagine: Reclamă din Albina, 1868. 

Un moment considerat ca fiind important în evoluția reclamelor a constat în apariția ilustrațiilor. La finalul secolului al XIX-lea au putut fi văzute pentru prima oară în ziare chenare cu diverse motive (cum ar fi modele florale), care despărțeau textul conținutului jurnalistic de ceea ce se oferea spre vânzare. 

Tehnica folosită pentru a obține astfel de chenare se numește zincografie - un procedeu de tipar, care implică clișee fotografice și gravarea pe plăci de zinc. De regulă, reclamele amplasate pe ultima pagină a ziarului beneficiau de astfel de încadraturi. 

În imagine: Extras din Albina, 1866. 

Din punct de vedere al numărului de persoane la care ajungeau reclamele, în primă fază, acesta nu era mare, având în vedere că publicațiile se vindeau pe bază de abonament.

Spre exemplu, în primul an de existență, Curierul românesc avea 150 de abonați, iar Gazeta de Transilvania 100. Peste aproape cincizeci de ani, Gazeta va număra 800 de abonați, în vreme ce o altă publicație, Albina, va avea 1.000. 

În imagine: Reclame publicate în Gazeta de Transilvania, 1910. 

Ca prețuri, ele difereau în funcție de publicație, lungimea textului și de pagina pe care erau afișate reclamele. Majoritatea impuneau tarife între 5 și 10 bani și erau afișate pe prima pagină a ziarului. 

Însă aceasta nu era o regulă generală. Spre exemplu, într-un ziar cu acoperire locală din Moldova, un rând de text costa între 40 de bani și doi lei. În 1897, Adevărul a lansat o rubrică de publicitate: 15 bani valora un rând de text, iar 50 de bani patru astfel de rânduri.

În imagine: Reclamă extrasă din publicația România, 1938. 

Ziarul Universul, fondat de jurnalistul Luiggi Cazzavillan în 1884 a fost una dintre cele mai de succes publicații ale vremii - se diferenția de alte gazete prin conținut, care nu era atât de politic. În plus, prin comparație cu alte ziare, prețul Universului era mai mic, pentru că punea mare accent pe reclame. 

În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936. 

În această perioadă apar și agențiile de publicitate și odată cu ele se nasc și reclamele în variantă profesionistă - de acum, agenții de publicitate, nu editorii, tipografii sau comercianții, vor intermedia rapoartele dintre presă și anunțuri. 

În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936. 

Pentru ca un produs să fie remarcat și ales de posibilul client, în reclame erau incluse elemente care să îl pună într-o lumină bună pe comerciant; astfel, se utilizau formule din care să denote calitatea, precum „primul/prima sau „cel mai mare”. 

În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936. 


 

Tot din 1884, când a apărut Universul, Casa Regală a introdus brevetele de „furnizor regal”, care vor fi folosite și în reclame, pentru a spori prestigiul comercianților, notează profesorul Marian Petcu. 

În imagine: Realitatea Ilustrată, anii '30. 

O altă metodă utilizată pentru atragerea de clienți și oferirea unui grad ridicat de încredere era testimonialul sau mărturia unei persoane despre calitățile unui produs. În 1924, contactată de o agenție americană, Regina Maria a apărut în reclama unei creme, în care îi atesta beneficiile. 

În imagine: Reclamă publicată în Realitatea Ilustrată, 1937. 

Spre finalul secolului XIX și începutul secolului XX, publicitatea luase avânt și numărul de agenții de profil se afla în creștere. Reclamele atingeau un punct de maturitate, mai notează profesorul Marian Petcu. În 1937, în București existau 23 de astfel de agenții. 

În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936. 
 

Odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și cu instaurarea ulterioară a regimului comunist, activitatea din publicitate este diminuată treptat, cu precădere după naționalizare. Ea va reveni după decenii și va face tranziția dinspre hârtie, spre digital. 

În imagine: Realitatea Ilustrată, 1943. 

Surse consultate: 
-O istorie ilustrată a publicității românești, de Marian Petcu 
-Istoria jurnalismului și a publicității în România, de Marian Petcu