În 1880, la marginea prăfuită a orașului georgian Tbilisi, Aleksandre Roinașvili și-a oprit trăsura și s-a întors către tânăra lui soție.
„De astăzi nu mai ești soția mea, iar eu nu mai sunt soțul tău”, i-a spus el.
După ce femeia șocată a coborât din trăsura încărcată cu echipament fotografic, Roinașvili și-a continuat drumul spre est, spre Azerbaidjanul de astăzi.
Aleksandre Roinașvili (1846-1898)
Roinașvili nu a mai încercat niciodată să-și construiască o familie.
În schimb, și-a dedicat energia documentării culturilor și peisajelor din Caucaz și din iubita sa patrie, Georgia.
Un car tras de boi în Tbilisi.
Roinașvili s-a născut în Dușeti, Georgia centrală, în 1846.
După ce și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă, băiatul a plecat la Tbilisi fără perspective clare.
Castelul Ananuri.
În Tbilisi, Roinașvili a reușit să-și găsească drumul. A învățat meșteșugul fotografiei ca asistent al unui fotograf de studio rus.
Un portret de studio prezintă bărbați georgieni îmbrăcați în zale.
În scurt timp, Roinașvili și-a stabilit propria afacere, devenind primul fotograf profesionist de origine georgiană.
Un portret al unui derviș persan. În unele cazuri, se credea că dervișii musulmani sufi dețin puteri magice.
Studioul de portrete al lui Roinașvili a fost un succes, dar visul lui nu se încheia aici.
Tânjea să folosească noua tehnologie a fotografiei pentru a documenta cultura patriei sale ocupate.
Podul Avlabarski, care traversează punctul îngust al râului Mtkvari pe măsură ce trece prin Tbilisi. Podul Metekhi, de fabricație sovietică, de la baza orașului vechi din Tbilisi se află acum în acest punct.
La o sută cincizeci de ani de la cea mai productivă epocă a carierei sale, Biblioteca Națională Parlamentară a Georgiei a permis RFE/RL să acceseze câteva dintre cele mai frumoase fotografii ale lui Roinașvili din arhiva sa.
Fotografiile de înaltă rezoluție oferă o perspectivă fascinantă, adesea surprinzătoare, asupra Caucazului sub dominația rusă.
Un festival este sărbătorit în Norio, un sat de lângă Tbilisi.
Istoricul georgian Giorgi Javakhișvili a declarat pentru RFE/RL că Roinașvili a fost excepțional.
Printre motive, faptul că reușit să aibă succes într-o societate extrem de conștientă de diferențele dintre clasele sociale.
Biserica Treimii Gergeti (stânga sus) are vedere la platoul slab populat, care este astăzi locul înfloritor al orașului turistic Stepantsminda din nordul Georgiei.
„Roinașvili, care avea o origine țărănească, a reușit să obțină succes cu propriile talente”, a spus Javakhișvili.
Centrul orașului Tbilisi, fotografiat pe când era fundamental diferit de cel de astăzi. Sub stăpânirea sovietică, în anii 1930, multe dintre structurile orașului de pe malul râului Kura au fost demolate.
Istoricul spune că există relativ puține informații despre viața lui Roinașvili după separarea de soție în din 1880.
Se știe că a fotografiat și a rătăcit prin Daghestan timp de câțiva ani.
O fotografie cu titlul „Pitic din Daghestan”.
Un raport de presă georgiană din secolul al XIX-lea afirmă că Daghestanul a fost un loc care a avut o fascinație personală pentru Roinașvili.
El „a căutat în Munții Caucaz artefacte și povești pierdute și uitate”.
Cetatea Kunzakh, un avanpost rus în Daghestan. Baza militară a fost construită în 1867 la aproximativ 80 de kilometri sud-vest de Makhachkala. Biserica din interiorul cetății a fost demolată la un moment dat, după ce a fost făcută această fotografie, în anii 1880.
Expediția fotografului în Daghestan era, de asemenea, probabil să fi fost profitabilă din punct de vedere financiar.
O moară de apă din Daghestan
Societatea rusă a fost fascinată de Daghestan în urma cuceririi teritoriului de către Kremlin în 1864, după decenii de conflict cu triburile de munte.
Portretul „unei femei furioase” din Kumukh, Daghestan.
„În general, Caucazul din secolul al XIX-lea a fost pentru Rusia un loc de exotism, frumusețe și groază în același timp”, a declarat Javakhișvili pentru RFE/RL.
Un pod neidentificat din Daghestan.
Când Roinașvili rătăcea prin regiune cu aparatul foto, „societatea rusă îi cunoștea pe caucazieni doar din literatură și pictură”, a spus Javakașvili.
Tashkapur, un sat de munte din Daghestan.
Fotograful georgian a călătorit și prin Armenia și Azerbaidjanul de astăzi.
Evrei munteni. Locul în care a fost făcută fotografia nu este notat, dar grupul etnic vorbitor de persană a fost găsit în mare parte în regiuni din Azerbaidjanul de astăzi și Caucazul de Nord rus.
În timpul călătoriei sale, Roinașvili a început să colecteze diverse artefacte și a decis să creeze un muzeu național al culturii georgiene.
Mănăstirea Tatev din Armenia. Această fotografie, realizată în jurul anului 1880, dezvăluie mai multe schimbări semnificative care au avut loc de atunci în sit, inclusiv dispariția clopotniței din centrul acestei imagini.
„Nu există aproape nicio națiune în cadrul Imperiului Rus care să nu aibă propria sa casă sau muzeu. Și noi [georgienii] care avem avantajul gloriei trecute, al artei și al alfabetizării, nici nu ne gândim să înființăm o astfel de casă națională, astfel încât generația viitoare să-și poată vedea gloria trecută”, a scris Roinașvili.
Kars, în estul Turciei de astăzi. În fundal se află Catedrala armeană din Kars din secolul al X-lea. Catedrala a fost construită de un rege armean timpuriu, dar a fost transformată în moschee otomană.
„Am cumpărat aproximativ 500 de lucruri de la dușmanii noștri și le-am adus în orașul nostru mamă cu intenția de a le da națiunii noastre, de a înființa un muzeu național georgian”, a scris Roinașvili aproape de sfârșitul vieții.
„Au trecut șase ani de când am adus aceste articole și, din păcate pentru noi, nu am reușit să găsesc nicio instituție din țara noastră care să poată depozita, chiar și temporar, aceste articole minunate și rare”.
Drumul prin Sioni, în nordul muntos al Georgiei. Câțiva kilometri mai departe, de-a lungul acestui drum, se află actuala graniță cu Rusia.
În mai 1898, Aleksandre Roinașvili a murit pe neașteptate, la vârsta de 52 de ani.
Testamentul său a transmis toate bunurile sale, inclusiv comorile culturale pe care le dobândise de-a lungul călătoriilor sale, Societății pentru Alfabetizare Georgiană.
Petrecăreții se adună lângă Tbilisi pentru un festival.
Un contemporan a scris despre fotograf: „Ne-a arătat nouă georgienilor un exemplu de ceea ce este capabil un om dacă nu se teme de circumstanțe... Aleksandre Roinașvili și-a făcut numele demn de amintirea veșnică în țara sa”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.