Memorialul Pitești - funcțional datorită restaurării și finanțării oferite de o fundație privată - stă mărturie pentru unul dintre cele mai groaznice experimente din timpul ocupației sovietice a României dintre 1944 și 1958.
Nu departe de centrul Piteștiului, într-o clădire care pare că nu spune nimic trecătorilor, se află unul dintre cele mai întunecate locuri ale dictaturii comuniste din România (1947-1989).
Un spațiu în care elevi și studenți au fost torturați meticulos, zi și noapte, vreme de aproape trei ani (toamna lui 1949 - primăvara lui 1951) pentru a fi „reconstruiți” după chipul și voința regimului totalitar.
Când a fost construit, între 1938 și 1941, Penitenciarul Pitești se afla la marginea orașului. Astăzi este aproape în centru, pentru că orașul s-a extins continuu. Clădirea e banală, nu iese cu nimic în evidență și cu greu ai putea crede că a fost scena unor atrocități de neimaginat.
De fapt, unii nici nu cred.
Dar grozăvii dintre cele mai mari se pot întâmpla în cele mai obișnuite locuri.