Voluntarii care au readus la viață echivalentul românesc al revistei americane „Life”

Această imagine, cu băieți români mergând pe picioroange, este una dintre cele peste 5.000 de fotografii publicate online la începutul lunii noiembrie din arhivele recuperate ale revistei foto Uj Elet, care a apărut în România.  

Interior din restaurantul Carul cu bere din București, fotografiat în 1965.

Uj Elet, care înseamnă „Viață nouă”, a fost o publicație în limba maghiară destinată celor aproximativ un milion de vorbitori de limbă maghiară din România. Revista a început să apară în 1959.

O vedere aeriană a Gării de Nord din București. 

Edgar Szocs, care a creat arhiva online, a declarat pentru RFE/RL că ideea i-a venit după ce a aflat că zeci de cutii cu fotografii realizate de fotoreporterii de la Uj Elet zăceau într-o bibliotecă din Transilvania.

 

Muncitori în interiorul fabricii de instrumente muzicale de la Reghin, în 1980.

„I-am contactat și s-au bucurat”, își amintește Szocs de miile de imagini pe care le-a descoperit în biblioteca rurală. „Au spus: «Oh, sunteți interesat de ele? Pentru că stăteau acolo de ani de zile»”.

Doi bărbați privesc peste Lacul Herăstrău din București spre Casa Scânteii, o clădire construită după modelul Universității Lomonosov de la Moscova, și care a găzduit cele mai multe dintre ziarele comuniste de stat din România lui Ceaușescu.

Szocs este unul dintre fondatorii Azopan, o arhivă fotografică cu acces liber care conține în mare parte fotografii făcute de amatori din secolul al XX-lea din România, ceea ce înseamnă că infrastructura necesară pentru a crea arhiva Uj Elet era deja în mare parte existentă.

 

O imagine fără descriere din arhiva Uj Elet.

Szocs speră că această resursă va permite identificarea unui număr cât mai mare de imagini de către utilizatori cu cunoștințe verificabile care pot contribui cu context acolo unde e nevoie.

Fotografiile pot fi identificabile în funcție de ediția revistei.
 

Un grup de dansatoare într-o locație nespecificată.

Uj Elet a fost comparată cu revista Life din Statele Unite ale Americii, care a fost un contemporan apropiat.

Dar, fiind publicată în timpul regimului comunist al dictatorului Nicolae Ceaușescu, existau restricții stricte cu privire la ceea ce putea fi scris sau fotografiat.
 

Această fotografie, a unor turiști americani în București în 1961, însoțea un reportaj laudativ despre turismul internațional, care promitea „atenție, amabilitate și confort” pentru călătorii străini.

De fapt, până în anii 1980, turiștii erau evitați în mare măsură de românii obișnuiți, deoarece orice interacțiune cu străinii impunea depunerea unui raport la miliție.
 

Descrierile altor fotografii surprind tonul mustrător al presei de stat din România. 

Această imagine cu urmările unui accident de circulație din 1965 a fost însoțită de textul: „Iată consecințele șocante ale nepăsării! Mașina în șanț, motocicleta în mijlocul drumului. Proprietarul său este jelit de părinți și copii.... Să ne grăbim să învățăm lecția: siguranța transportului este și o chestiune de responsabilitate colectivă și de precauție”.

Edgar Szocs spune că, din punctul lui de vedere, imaginea care iese cel mai mult în evidență din miile pe care le-a văzut este această fotografie panoramică a peisajului industrial din jurul Castelului Corvinilor.

„Acela a fost castelul familiei regelui Matias al Ungariei”, a spus Szocs.

„În prezent, nu a mai rămas nimic [din acest peisaj]; întreaga instalație industrială din jurul castelului a fost demolată după anul 2000.”

Un artist sculptează în piatră - locul nu este specificat.

Uj Elet și-a descris misiunea ca fiind aceea de a-și informa cititorii „despre evenimentele politice și sociale majore ale timpului nostru, care sunt esențiale pentru ridicarea nivelului cultural al majorității populației și pentru formarea viziunii asupra lumii a omului socialist”.
 

Un cuplu în haine tradiționale la un festival, probabil în zona Clujului.

După Revoluția română, Uj Elet a continuat timp de mai mulți ani sub numele Erdelyi Figyelo (Observatorul Transilvaniei). Ultimul său număr a fost publicat în 1996.