Vulnerabilitățile NATO și prezența americană în Estul Europei, față în față cu Rusia

Capacitățile maritime militare ale NATO în și în preajma Mării Negre rămân extrem de vulnerabile. Vulnerabilitățile apărute recent includ polarizarea și blocajul politic dintre unii membri europeni ai NATO. Alianța e afectată totodată și de resurgența conflictului politic și economic în interiorul ei, între SUA și țări din Europa, este tema unei analize publicate de revista americană de politică externă National Interest, a cărei autoare este Isabela Mares, profesoară la Yale, preluată de Rador.

Aceste evoluții au întârziat investițiile în capacitățile maritime militare din Marea Neagră și prezintă riscuri de securitate semnificativ de ridicate. Pentru a întări frontul sud-estic, țările NATO trebuie să reafirme importanța unei politici militare coordonate care să integreze apărarea din Marea Neagră și pe cea din Mediterana. ​România este un partener crucial al SUA și un element central al stabilității alianței în regiune, se mai arată în analiza National Interest.

​O prioritate crucială de politică a NATO este modernizarea capacităților ei militare navale din regiune. Este o prioritate vitală și rapidă, având în vedere că după anexarea militară a Crimeii de către Rusia Moscova și-a triplat prezența militară în Marea Neagră. Numărul total al soldaților ruși detașați în regiunea Mării Negre a crescut de la 10.000 în 2014 la 31.000 în 2019. Numărul navelor militare rusești din regiune a crescut și el de trei ori. Sevastopol, principalul port militar al Rusiei, se află la doar 150 de mile depărtare de Constanța - portul principal al României la Marea Neagră. Pe de altă parte recenta incertitudine politică și militară din Turcia a transferat responsabilități militare suplimentare altor state NATO de la Marea Neagră.

Deși începând din 1989 politicienii români au avut un succes remarcabil în a negocia aderarea țării lor la NATO, actualul blocaj politic polarizat al țării a încetinit semnificativ procesul de investiție în obiectivele de securitate ale alianței. ​În 2016 guvernul român s-a angajat să cumpere patru corvete și să modernizeze armamentul cuirasatelor. Însă în 2017 guvernul român a anulat oferta făcută de guvernul Cioloș și a decis să atribuie contracte de modernizare navală printr-un proces de licitație competitivă. Cu tot acest du-te-vino, planurile de achiziții au intrat brusc într-un blocaj în ianuarie 2019.​

Evoluțiile politice din interiorul NATO au creat obstacole suplimentare pentru procesul de modernizare navală al României. Similar cu Belgia, factorii de decizie din România s-au trezit sub presiunea focului încrucișat dintre America și Franța.Actuala rivalitate dintre state europene și SUA este o importantă sursă de insecuritate militară. Rivalitatea ar putea duce la proliferarea tehnologiilor militare reciproc incompatibile, fapt ce poate frâna potențialul unui răspuns integrat la un atac militar. Prinși la mijloc între presiunile franceză și americană, factorii de decizie de la București ar putea neglija aspecte importante privind deținerea în comun și interoperabilitatea între diverse platforme și tehnologii militare. În actualul context, este nevoie de asumarea de către SUA a unei poziții de conducere politică și militară mai pregnante în cadrul NATO pentru întărirea frontului sud-estic al alianței.

România ar trebui să ia în considerare metode alternative de luare a deciziilor. O astfel de posibilitate este procesul negocierii interguvernamentale, folosit cu succes de guvernul român pentru cumpărarea de sisteme de apărare antiaeriană cu rachete Patriot. A ține cont de timp este esențial în actualul mediu volatil de la Marea Neagră. Dintre candidații la contracte navale, doar Damen Shipyard poate satisface condiția guvernului român de participare a industriei locale și este capabilă să finalizeze rapid construcția navelor. În fine, guvernul român trebuie să acorde prioritate considerațiilor legate de interoperabilitatea militară. Numai tehnologiile ce pot fi integrate cu alte platforme tehnologice ale alianței, așa cum este Flota a 6-a a Marinei Americane, vor reduce riscurile pe termen lung pentru NATO.

Într-o altă publicație americană, profilată pe domeniul apărării, Stars and Stripes, o opinie semnată de Charles Parker, colonel în rezevă, se arată, potrivit Rador, că Statele Unite își restabilesc o prezență puternică în Europa.

„Administrația Trump a prezentat cererea bugetară pentru anul fiscal (FY) 2020, și luând în considerare activitățile militare recente ale SUA și NATO, putem vedea că efortul de a consolida NATO şi poziţia de conducere a SUA continuă pentru un al treilea an. Și efortul dă roade. Proiectul a început ca răspuns la agresiunea Rusiei în Ucraina, care a început în 2014. Administrația Trump a accelerat imediat și a schimbat natura programului, de la "reasigurare" la "descurajare".

Administrația a început cu o solicitare fiscală de 4,8 miliarde de dolari în 2018 (și a schimbat denumirea în European Deterrence Initiative) și o solicitare fiscală pentru 2019 de 6,3 miliarde de dolari. Cererea pentru bugetul pe 2020 pentru EDI este de 5,9 miliarde de dolari. Deşi este mai puțin decât la cererea pe 2019, aceasta reflectă o trecere de la construirea capacității la creșterea activității.

Suma dedicată în mod specific "prezenței crescute" este mai mare în bugetul pentru 2020, de la 1,87 miliarde de dolari în 2019, la 2,05 miliarde de dolari. Suma dedicată exercițiilor și formării s-a dublat din 2019 până în 2020, trecând de la 291 milioane dolari, la 609 milioane de dolari. Bugetul include, de asemenea, ajutor pentru Ucraina, care include înlocuirea oricăror arme deja furnizate. Fondurile de "prezență crescută" susțin un număr sporit de forțe de rotație și amână reducerile de forțe planificate anterior. Aceasta asigură o prezență a SUA în Europa de Est pentru a include țările baltice, Bulgaria și România.

Efortul include sporirea efectivelor din Polonia, precum și măsuri aeriene și navale. Avioane B-52 ale aviaţiei americane au fost dislocate în Anglia, zburând spre Lituania și Polonia, pentru misiuni de pregătire în luna martie a acestui an. NATO și-a intensificat, de asemenea, prezența în Marea Neagră, un punct de inflamare cu Rusia. În 2018, navele NATO au petrecut 120 de zile în Marea Neagră, faţă de 80, în 2017. Statele Unite restabilesc o prezență puternică în Europa și conduc din nou o NATO renăscută. Acest efort a început imediat după lansarea administrației Trump și a continuat în mod constant. Eu spun că asta înseamnă a fi dur cu Rusia, concluzionează editorialul veteranului american, publicat în revista Stars and Stripes.

​De asemenea, Agenția Reuters a scris despre profitul înregistrat de compania americană Lockheed Martin, după ce a crescut cererea de rachete și avioanele de luptă pe care le produce.

Analiza, preluată de Irish Times și citată de Rador, pornește de la rezultatele Lockheed Martin - un salt de 47%, în trimestrul al patrulea și o creştere cu 6% a acțiunilor companiei. Cel mai mare furnizor de arme al Pentagonului este prima companie majoră de apărare care a raportat, în această săptămână, câștiguri în primul trimestru, pe care Wall Street le așteaptă în general să fie mai mari decât în urmă cu un an, deoarece industria beneficiază de creșterea cheltuielilor în domeniul apărării în SUA și de cererea mondială de avioane de luptă și muniție.

Rezultatele sale au dus la o creştere în întregul sector, iar acţiunile Northrop Grumman, Raytheon Co și General Dynamics au urcat cu mai mult de 2%. Afacerea Lockheed cu rachete și muniţie, care produce sisteme antirachetă ca Terminal High Altitude Area Defense (THAAD), a fost una dintre cele mai performante unităţi ale sale.

La începutul lui aprilie, compania a primit un contract de interceptare a rachetelor THAAD, în valoare de 2,4 miliarde de dolari (2,1 miliarde de euro), dintre care unele sunt destinate livrării către Arabia Saudită, ceea ce ar putea spori câștigurile pentru trimestrul actual.

Marjele de operare la divizia aeronautică, cea mai mare a companiei Lockheed, au scăzut la 10,5% în primul trimestru, de la 10,8% anul trecut, însă vânzările au crescut cu 27%, până la 5,5 miliarde USD, la comenzile pentru avionul F-35 și câteva contracte clasificate. Statele Unite intenționează să extindă vânzările de avioane de luptă F-35 produse de Lockheed la cinci noi națiuni, printre care România, Grecia și Polonia, în timp ce aliații europeni și-au consolidat apărarea în fața unei Rusii ce se consolidează, a declarat un oficial al Pentagonului, la începutul lunii aprilie.