Cu o experiență universitară de jumătate de secol, profesorul Radu Drobot, de la Facultatea de Hidrotehnică București, vorbește rar, sigur pe el, despre cum am ajuns să ne temem la fiecare cod roșu de ploaie. Motivele sunt multiple și nu pot fi imputate doar instituțiilor de stat.
Tocmai de aceea, riscul zero nu există.
„Trebuie să acceptăm că, în anumite condiții se pot produce inundații și implicit pagube”, explică profesorul universitar Drobot pentru Europa Liberă.
„Viiturile reprezintă o constantă pe cursurile noastre de apă, anual se inundă zeci de mii de hectare de teren”, spune el. Datele științifice colectate arată că o zecime din teritoriul României, deci peste 20.000 km², este supusă riscului inundațiilor.
Inundații la Slobozia Conachi, jud. Galați, 14 septembrie 2024.
În medie, în fiecare an, opt oameni își pierd viața din cauza inundațiilor iar pagubele medii multianuale depășesc 120 de milioane de euro. Au fost însă și situații, în 2005 și 2008, când nota de plată a depășit 2,5 miliarde de euro.
Europa Liberă a mai discutat cu expertul în îmbunătățiri funciare Liviu Baltagă, fost director al Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA) Galați, cu Costel Fotea, președintele Consiliului Județului Galați și cu Sorin Rîndașu, directorul Departamentului Situații de Urgență de la Apele Române. Au rezultat zece motive pentru care problema inundațiilor din România are soluții greu de aplicat.
1. Slaba calitate a unor lucrări de apărare
În contextul actualelor schimbări climatice, cu evenimente meteorologice extreme a căror frecvență a crescut, „unele diguri sunt subdimensionate - asigură un grad de protecție neadecvat în raport cu dezvoltarea economică, socială ulterioară a zonei”, explică profesorul universitar Drobot.
Și acolo unde există, multe sunt prost întreținute și cedează în condiții de viitură.
„O primă abordare este reabilitarea infrastructurii asociate lacurilor de acumulare existente și a unor sisteme de drenaj eficiente. După aceea, măsuri de reducere a scurgerii de suprafață la scara întregului bazin”, afirmă Drobot.
Profesor la Facultatea de Hidrotehnică București, Radu Drobot explică de ce în România soluțiile la eventualele inundații reprezintă un complex de factori.
Principiul este de a reține cât mai mult apa acolo unde cade, de a nu-i permite să ajungă în râuri și de a forma viituri.
În plus, sunt necesare canale, derivații interbazinale și lărgiri ale albiilor râurilor.
„Multe inundații s-au produs din cauză că albia râului era colmatată, era plină de deșeuri de la exploatările forestiere sau aruncate de locuitorii din zonă ori amonte”, arată profesorul universitar câteva cauze.
2. Dezvoltarea imobiliară haotică
O altă problemă ține de dezvoltarea imobiliară. În cazul orașelor, betonarea spațiilor verzi împiedică apa de ploaie să intre în sol.
„Un oraș este el însuși o sursă de inundații, de viituri pentru localitățile din aval”, spune prof. univ. Drobot.
În cazul Bucureștiului, de exemplu, precipitațiile extreme pot genera debite de peste 270 – 280 m³/s, „care nu pot fi transportate de albia Dâmboviței”, explică profesorul universitar. „Dezvoltarea urbană a perturbat ciclul hidrologic inițial, urmată bineînțeles și de greșelile dezvoltării urbane necontrolate”.
3. Restricții de autorizare și hărți de risc
Altă măsură ține de planificarea și gestiunea teritoriului: interzicerea de construcții noi în zonele inundabile sau frecvent inundabile, restricții în autorizațiile de construire sau admiterea unor construcții, dar cu măsuri individuale de protecție.
La aceasta s-ar adăuga elaborarea hărților de hazard și de risc la nivel local.
„Pe baza acestor hărți de hazard, nu ar trebui să mai fie permisă eliberarea de autorizații de construcție în zone supuse inundațiilor”, crede profesorul universitar.
4. Practicile agricole incorecte și defrișările
Absolvent al Facultății de Îmbunătățiri Funciare de la Iași (între timp desființată), expertul în îmbunătățiri funciare Liviu Baltagă a lucrat la toate formele instituțiilor de gen, până la desființarea lor, în 2011. Ulterior, a fost director al Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA) Galați.
„Modul de organizare a teritoriului agricol a dispărut cu desăvârșire după 1990, prin aplicarea haotică a legilor fondului funciar”, explică Baltagă.
Defrișările și nivelul slab de împăduriri reprezintă unul din motivele care contribuie la formarea viiturilor în Galați.
Până atunci, de exemplu, pe o pantă cu o înclinație peste 5% nu puteau fi înființate culturi agricole decât în anumite condiții.
Acestea prevedeau alternanța culturilor de păioase (grâu, secară de ex.) cu cele de prășitoare (porumb sau floarea soarelui) în benzi cu o lățime de 2-300 metri și cu intercalarea unor zone de 10-20 metri lăsate pârloagă.
Amenajarea unor construcții hidrotehnice va duce și la exproprieri, nu întotdeauna bine-primite.
„Vor scoate o suprafață de teren din circuitul agricol, respectiv de la proprietatea omului. Vă dați seama ce înseamnă să construiesc un dig pe terenul cuiva care are un hectar și rămâne cu o zecime din el? Ăla deja o să sară la bătaie”, este de părere Baltagă.
5. Proprietarii multipli pe amenajările hidrotehnice
Nu toate cele 177 diguri din evidențele Administrației Bazinale de Apă (ABA) Prut-Bârlad, dintre Siret și Prut, sunt în proprietatea companiei de stat.
De exemplu, îndiguirea Triaj CFR Barboși și Îndiguirea pod CFR Barbosi aparțin de SNCFR SA, Sucursala Regionale CF Galați. Digul care protejează localitatea Șerbeștii Vechi (jud. Galați) de Siret (jud. Galați) este deținut de Consiliul Local Șendreni.
Din cele 433 baraje dintre Prut și Siret care realizează acumulări permanente, doar 43 aparțin de A.B.A. Prut-Bârlad, restul – de diferite consilii locale, persoane fizice, asociații sau firme.
Printre proprietari se numără Liceul Tehnologic „Al. Vlahuță” din Șendriceni (jud. Botoșani), combinatul siderurgic Galați, Mitropolia Moldovei, Administrația Domeniilor Statului, Direcții Silvice, Direcții de Sănătate Publică, Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultura Iași sau Asociația Folclorică „Un viitor pentru Priponești”.
Trebuie apoi o colaborare administrativă.
„Sunt lucrări pe care nu poți să le execuți numai pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, bazinele hidrografice sunt lungi”, explică expertul în îmbunătățiri funciare Baltagă.
Your browser doesn’t support HTML5
Țară în service | Barajul care n-a fost sa fie
Din cele 127 de poduri și podețe pe care le are Consiliul Județean Galați peste râurile și pârâurile din județul Galați, mai mult de 100 au fost refăcute complet.
„La Valea Mărului, de exemplu, un pod a fost luat de viitură în 2013. Reconstruit temeinic, cu piloți forați la 15m adâncime, noua viitură n-a reușit să disloce acum podul din loc”, susține Costel Fotea, președintele CJ Galați.
„Aceste râuri, nefiind în proprietatea sau administrarea Consiliului Județean, neavând competență pentru a interveni pe ele, n-am putut să accesăm niciun leu nici de la Guvernul României, nici de la Uniunea Europeană pentru regularizarea lor”, explică Fotea.
6. Lipsa specialiștilor
În urmă cu două decenii, Facultatea de Îmbunătățiri Funciare de la Universitatea Iași a fost desființată și încorporată în facultatea de inginerie a mediului și cadastru.
„Este destul de rău, pentru că oricine face o facultate de mediu poate să se angajeze la Apele Române. Nu au noțiunile elementare de bază să poată să desfășoare o activitate pe pe partea de hidroameliorație”, consideră Baltagă.
Nici dinspre Facultatea Hidrotehnică nu vin vești prea bune. Dacă până în 1990 erau admiși peste 200 de studenți, acum lucrurile s-au schimbat mult.
„Am avut ani de studii în care am început o specializare cu 20 de studenți sau chiar mai puțini”, susține profesorul universitar Drobot. De terminat, termină și mai puțini: 10 -15, mulți alegând apoi să profeseze în străinătate.
„Meseria de inginer hidrotehnician este de o utilitate extremă pentru societate, lucru care din păcate nu se înțelege nici la nivelul conducerii statului, nici a Ministerului Educației”, concluzionează profesorul universitar Drobot.
7. Lipsa instituțiilor specializate
După '90, odată cu limitarea sau chiar sistarea investițiilor din domeniul hidrotenic, au dispărut și o serie de instituții, cum ar fi Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice sau companiile specializate în execuție, de tipul Trustului de Lucrări Hidrotenice Speciale sau Hidroconstrucția.
„Iată o situație care pune în pericol însăși siguranța națională”, este de părere prof univ. Drobot, de la Facultatea Hidrotehnică București.
8. Defrișările și lipsa împăduririlor
Unul dintre motivele care au contribuit la formarea viiturilor recente din Galați este slaba împădurire a zonei.
Conform datelor prezentate Europei Libere de Sorin Rîndașu, directorul Departamentului Situații de Urgență de la Apele Române, gradul de împădurire pe tot bazinul hidrografic este 2,5%.
Îți mai recomandăm Bucovina | Metoda „pădurii otrăvite” sau cum sunt uscați intenționat copacii pentru tăiere„Prin urmare, activarea torenților contribuie extrem de mult la amplificarea efectelor inundațiilor în zona respectivă, chiar dacă au fost făcute decolmatările. Bazinul Prutului are gradul de împădurire cel mai mic la nivel național”, explică Rîndașu.
Media de împădurire este, la nivel național, în jurul a 29-30%.
9. Impactul asupra mediului
Un alt motiv este legat de legislația de protecția mediului, care împiedică realizarea sau finalizarea unor construcții hidrotehnice.
„O critică, adusă în special după anii '90, a fost că barajele afectează grav mediul. Sigur, există implicații, dar pot fi controlate, pot fi micșorate în așa fel încât, în același timp, societatea să beneficieze de diminuarea pagubelor care se produc la astfel de inundații”, consideră prof. univ. Drobot.
Un exemplu este al barajului din Defileul Jiului, realizat în proporție 98% dar nefinalizat după ce un ONG a acționat și a câștigat în instanță pe motive de protecția mediului.
„Sunt situații în care nu se înțelege, până la urmă, ce este mai important: să protejăm oamenii sau să protejăm un anumit ecosistem care, de multe ori, se reface?”, se întreabă retoric profesorul universitar.
10. Lipsa planurilor de evacuare și reticența populației
Un alt motiv este lipsa planurilor locale de alarmare și evacuare.
„Cu alte cuvinte, lipsa unor rute către zone sigure, dar și evidențierea acestor zone sigure, astfel încât populația să poată fi evacuată. Lipsesc în anumite cazuri și mijloacele de evacuare”, susține cadrul didactic.
Nu în ultimul rând, semnalează și reticența populației de a-și părăsi locuințele, caz întâlnit și la recenta evacuare de duminică, 29 septembrie, de la Galați.
Cât privește costurile legate de Implementarea Planurilor de management al riscului la inundaţii, ele s-ar ridica la 12 miliarde de euro.
Doar în cazul județului Galați, președintele Costel Fotea estimează că necesarul ar fi de 3-400 de milioane de euro.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.