În România rurală, Ziua Copilului nu are loc nici măcar o dată pe an

Un festivism însoțit de declarații pompoase din partea autorităților, menite parcă să ascundă lipsa de preocupare din restul timpului pentru soarta copiilor, dar, mai ales, realitatea tragică din teren.

Tot de 1 iunie celebrăm, cu nostalgie, și trecutul nostru de copii. Faptele noastre prezente sunt, nu o dată, circumscrise trecutului de copil și dau notă despre atenția și protecția pe care le-am primit sau nu în copilărie. Asezonate cu educație și instruire, cu modelele preluate de la maturi.

Cât este de pregătită România să-și crească și să-și educe copiii, generația viitoare, să le asigure măcar cele elementare? Cât de mare este disproporția dintre copiii săraci și cei care au părinți cu posibilități financiare? Care e rolul statului și ce face el?

Situația din rural plasează România cu sute de ani în urmă, într-o Românie a lipsurilor elementare de hrană, săpun, haine, rechizite, acces la servicii de sănătate, de minimă protecție din partea celor care ar trebui să le-o garanteze la venirea lor pe lume.

Copiii pe care-i lipsim astăzi de cele esențiale sunt maturii cărora le lăsăm moștenire mâine țara și viitorul nostru.

Cazul lui Nicușor, copilul dintr-o localitate micuță din județul Olt, care ținea întreaga gospodărie pe umerii săi, fugit de-acasă sătul de-atâta abuz din partea părințior, de sărăcie, de frica bătăilor, sătul de muncă și de viața de chin, a impresionat o țară întreagă prin determinarea sa de a nu se mai întoarce acasă. Cel mai bun din clasă, elev în clasa a noua la un liceu tehnologic, copilul de 15 ani cu constituția firavă a unuia de 10-12 ani, pare a fi unul simbol pentru majoritatea copiilor din România rurală.

Cazul lui era cunoscut de comunitate și de autorități, care nu au făcut însă nimic până când copilul nu a decis să fugă de acasă.

Acum, cererea de preluare în adopție de către femeia care a făcut public cazul său și la care s-a refugiat după ce a fugit de-acasă este judecată în instanță.

Ce e Ziua Copilului și ce facem cu ea?

În foarte multe țări, Ziua Copilului este sărbătorită pe 20 noiembrie, când a fost adoptată, în 1959, Declarația Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului. În fosta URSS și în țările care s-au aflat sub influența sa, Ziua Copilului este sărbătorită pe 1 iunie, prima zi de vară în Emisfera Nordică.

Conform prevederilor Convenției Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, adoptată pe 20 noiembrie 1989, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat să îi asigure cele mai bune condiții de dezvoltare, să respecte drepturile copilului și normele de protecție a copilului.

Romania Convention on the Rights of the Child

Copiii au drepturi specifice tocmai pentru că au nevoie de o protecție specială. Depind de maturii din jurul lor și au nevoie să fie ajutați pentru a se dezvolta armonios, ca să poată deveni independenți, capabili să respecte la rândul lor drepturile celor mai vulnerabili decât ei. Tot ceea ce nu este sprijinit în acest circuit al creșterii, în care termenii-cheie sunt vulnerabilitatea și dependența de maturi, se convertește la maturitate în neîmpliniri și în incapacitatea de a deveni o persoană armonioasă.

Cel ce nu a primit nu va avea resurse să ofere.

Copiii trebuie ajutați să afle cât mai multe lucruri despre drepturile care-i protejează. Faptul că sunt încurajați să se gândească la aceste drepturi și să vorbească despre ele cu alte persoane, poate contribui semnificativ la dezvoltarea lor. Un copil care își cunoaște drepturile poate vedea dacă familia și prietenii săi respectă aceste drepturi și va fi în măsură să respecte, la rândul său, drepturile altora.

Cele 42 de drepturi ale copilului, care se regăsesc în Convenție sub formă de articole, sunt recunoscute de toate statele părți la Convenție. Toate aceste state, printre care și România, au fost de acord să vegheze ca aceste drepturi să le fie asigurate copiilor.

Astfel, fiecare copil are dreptul la viață, la educație, la o dezvoltare armonioasă și la viață de familie. Convenția consacră încă din al treilea articol „principiul interesului superior al copilului”, care a fost integrat și în legislația românească și care ar trebui să prevaleze în toate demersurile și deciziile care-i privesc pe copii luate de autorități, de organisme private, de instanțele judecătorești.

România a fost printre primele state care au ratificat Convenția ONU, în anul imediat următor adoptării sale, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990. În anul 2004, a fost adoptată și o lege specială pentru protecția și promovarea drepturilor copilului: Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Realitatea tragică din spatele statisticilor

Dincolo de punerea în litera legii a recunoașterii drepturilor copiilor, lipsa unei viziuni unitare de urmat indiferent de cine vine la guvernare, centrată exclusiv pe „interesul superior al copilului”, așa cum e el numit în Convenție, a făcut ca în România să persiste o rată ridicată a mortalității infantile, a abandonului școlar, sărăcie, excluziune socială, discrepanțe masive între rural și urban care fac posibilă discriminarea și care confirmă, dacă mai era nevoie, că nu toți copiii sunt egali, că nu primesc aceleași șanse la educație, că mulți se pierd pe drum, între nepăsarea statului, a autorităților, a maturilor sau din ignoranța și lipsa de posibilități a familiilor din care fac parte.

În România, 380.000 de copii cu vârsta între 3-17 ani nu urmau nicio formă de învațământ la începutul anului 2019. 38,1% dintre copii se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar aproape o cincime dintre copiii sub 6 ani trăiesc în condiții de deprivare materială severă, conform Eurostat.

Investițiile autorităților în educație sunt minime: în perioada 2012 - 2014, perioadă pentru care datele sunt disponibile, România a ocupat ultimul loc din Uniunea Europeană din punct de vedere al cheltuielilor pentru educație ca procent din PIB.

„De Ziua Internațională a Copilului, aș dori să aduc în atenția publică doar câteva date despre copiii din mediul rural care ar trebui să ne mobilizeze ca cetățeni, părinți, dar și ca autorități responsabile: 21% dintre copii consideră că nu sunt decât uneori sau niciodată fericiți, 10% din copii se duc seara în pat flămânzi la culcare, 17% din copiii parcurg peste 8 km zilnic pe jos ca să ajungă la şcoală, după cum arată datele extrase din Raportul de bunastare a copilului din mediul rural, 2020 raport efectuat de Fundația World Vision România”, spune Gabriela Paleru, Advocacy Director la World Vision România într-un interviu acordat pentru Europa Liberă.

Activista pentru drepturile copiilor spune că două sunt drepturile fundamentale ale copilului pentru care, împreună cu asociația sa, lucrează și militează: dreptul la educație și dreptul la luarea deciziilor care influențează viața copilului.

„Legat de dreptul la educație, în continuare sunt copii in Romania rurală care ajung la școală pe jos parcurgând distanțe mari, uneori în condiții vitrege (…). Abandonul școlar în gimnaziu este strâns legat de costul ridicat al școlii și, în egală măsură, de rezultatele slabe ale copiilor (…). Peste jumătate dintre elevii care abandonează școala după clasa a VIII-a o fac pentru că familia nu își permite costul școlii. Referitor la dreptul de participare a copilului la luarea deciziilor care îi influențează viața, rolul principal în luarea deciziei aparține adultului, iar de cele mai multe ori copiii sunt informați despre decizia finală. Atunci când sunt consultați, cel mai frecvent acest lucru se întâmplă în familie, urmată de școala și societatea civilă. Autoritățile publice locale sunt cele care se consultă în cea mai mică măsură cu copiii atunci când iau decizii importante pentru ei: 4%.

De ziua copilului să ne mobilizăm pentru a sprijini copiii din mediul rural să ajungă la școală, să ajutăm școala să ofere educația incluzică și de calitate pentru toți copiii, iar noi ca adulți să învățăm să îi consultăm și să ținem cont de opiniile lor atunci când luăm decizii care le impacteaza viața”, spune Gabriela Paleru.

Studiul World Vision arată că unul din zece copii din mediul rural se duce seara flămând la culcare. Când nevoi elementare care țin de supraviețuire nu sunt satisfăcute nu e greu de înțeles ce se întâmplă cu restul necesităților.

În peste un sfert din gospodăriile din mediul rural copiii nu se spală pe mâini de fiecare dată când merg la toaletă, cea din fundul curții în multe situații. În 24% dintre gospodării, copiii nu obișnuiesc să se spele pe mâini înainte de fiecare masă.

Nerespectarea regulilor minime de igienă, precum spălarea frecventă a mâinilor, a dinților și baia, reprezintă o consecinţă a sărăciei și a lipsei utilităţilor de bază la nivelul locuinţelor: apă curentă, baie amenajată și toaletă.

• 11% dintre copiii mănâncă de cel mult două ori pe zi.
• 17% dintre copiii de la țară merg zilnic pe jos peste 8 kilometri ca să ajungă la școală. Peste jumătate dintre copiii din gimnaziu și aproape trei sferturi dintre copiii din clasele primare de la țară merg pe jos la școală chiar și pe distanţe mai mari de 8 kilometri.

• În 80% dintre gospodării, copiii de toate vârstele, de la grădiniţă până la liceu, lucrează în gospodărie, făcând curăţenie, îngrijind animale sau având grijă de alţi membri ai gospodăriei.
• 8% dintre copii lipsesc uneori sau întotdeauna de la şcoală pentru că se duc să muncească.
• 17% se simt obosiţi pentru că muncesc înainte sau după şcoală. Timpul alocat muncii în gospodărie variază de la o oră și jumătate până la trei ore.
• Pe 8% dintre ei nu are cine să-i îngrijească atunci când se îmbolnăvesc și spun că familia nu este alături de ei când au nevoie de ajutor.
• 18% spun că nu se simt susținuți de familia lor, 6% mai degrabă nu au încredere în adulții cu care locuiesc și 52% se simt nesiguri în comunitate din cauza oamenilor care consumă alcool și sunt violenţi.
• 71% dintre copii spun că violența este prezentă în școală.
• 25% dintre ei nu au acces la rechizite iar 38% dintre părinții elevilor din rural recunosc că dau mai puțini bani pe cărți și rechizite ca să poată face economii. Cât privește timpul alocat temelor, 58% acordă studiului 1-2 ore pe zi, 34% mai mult de două ore, iar 5% deloc. 27% dintre ei nu au cui să ceară ajutor la teme dacă nu se descurcă singuri.
• 21% dintre tinerii cu vârsta de liceu nu merg la școală, 12% lucrează în gospodărie și 5% cu ziua.
• Un sfert dintre copiii cu vârste între 12 și 18 ani au consumat alcool cel puţin o dată în viaţă.

Nu este de mirare că, în aceste condiții, crește abandonul școlar. Părinții spun că abandonul școlar în gimnaziu este strâns legat de costul mare al școlii - școală despre care se spune că este gratuită în România – și, în egală măsură, de rezultatele slabe ale copiilor. A crescut și numărul celor care preferă să lucreze în loc să înveţe.

Peste o treime din părinți recunosc că ţipă sau strigă la copii, 11% îl scutură sau îl zgâlţâie, iar 4% îl jignesc.

Cât privește protecția copilului din mediul rural, copiii constituie categoria social cea mai expusă sărăciei și excluziunii sociale, România fiind în fruntea ţărilor europene, cu un risc de 35,8% în 2019, cu peste 12% peste media europeană.

Principalele surse de sprijin pentru familiile de la țară aflate în situații de dificultate, au fost reprezentate de: ONG-uri (71%), primărie (29%), rude (20%), prieteni (20%). Ierarhia dă notă și despre dependența pe care o au acestea de votul pe care-l acordă aleșilor la patru ani.

• Cât privește accesul la serviciile de sănătate, în 11% din familiile cu copii mai mici de cinci ani nu au fost consultaţi nici măcar o dată în ultimul an de către medicul de familie în vederea evaluării stării generale de sănătate.
• 60% dintre gospodăriile unde banii nu ajung nici pentru strictul necesar nu au cumpărat medicamentele necesare şi în jumătate dintre cazuri aceste familii au renunţat la vizita la medic.
• 9% dintre copiii sub 9 ani au consumat alcool, 62% dintre cei cu vârste între 10 și 14 ani, 25% între 15 și 18 ani, ceea ce arată că a scăzut în ultimii șase ani vârsta de la care copiii încep să consume alcool.

Nici cu fumatul situația nu este mai fericită: 17% zilnic,, alți 17% cel puțin o dată pe săptămână și 20% mai puțin de o data pe săptămână.

Cât privește deciziile luate în familie, 81% dintre copii spun că ei sunt doar informați și deciziile le iau adulții fără să se consulte cu ei.

Pandemia a accentuat traumele

Un copil din trei s-a confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-emoțional, procentul crescând la peste 50% în cazul adolescenților, mergând până la consecințe extrem de grave, și anume tentative de suicide, arată unei anchete făcute de Salvați Copiii.

În doar 8,1% dintre cazuri, diagnosticele au fost independente de contextul pandemic (opoziționism, ADHD/ADD, tulburări de vorbire, intelect liminar sau tulburări de neurodezvoltare), arată datele unei anchete realizate de Salvați Copiii România.

Cei mai mulți dintre copiii (678) care au apelat la programul de consiliere psihologică al Organizației Salvați Copiii România au fost diagnosticați cu anxietate. Mai mult de jumătate dintre adolescenți au dezvoltat tulburări de anxietate, în cazuri severe mergând până la tentative de suicide. În cazul a peste 90% dintre cazuri, diagnosticul a fost dependent de contextul pandemiei.

Cele mai frecvente diagnostice în cazul preșcolarilor au fost reprezentate de: anxietate și anxietatea școlară (dificultățile de readaptare școlară). Diminuarea concentrării la orele online, precum și scăderea abilităților și a interacțiunilor sociale au condus la multiplicarea episoadelor de furie și irascibilitate. Imposibilitatea de a face activități în aer liber și de a ieși în afara casei a intensificat comportamentele de tip anxios.

„Restricțiile impuse de pandemie au modificat dramatic viața copiilor. Nu au mai mers la grădiniță sau la școală, nu au mai interacționat unii cu ceilalți, au fost expuși stărilor emoționale negative ale adulților – frica, angoasele, nesiguranța – și chiar îmbolnăvirii celor dragi. Mai mult, copiii au fost nevoiți să facă un efort greu și pentru un adult, să își depășească temerile și incertitudinile și să facă față școlii online, pentru care nu aveau exercițiu. Anxietatea pe care au dezvoltat-o nu e simplă reacție, ea se poate transforma în traumă, dacă nu primește consigliere terapeutică adecvată”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.

În ceea ce privește distribuția pe vârste, pentru preadolescenți, respectarea regulilor de izolare pare să fi generat cele mai mari dificultăți, următoarele diagnostice ca prevalență în cazuistică fiind anxietatea și tulburările de control al impulsurilor.

Nevoia rapidă de adaptare la școala online, imposibilitatea menținerii interacțiunilor directe, dereglarea rutinelor cotidiene au produs disconfort emoțional greu de gestionat. Părinții, la rândul lor, s-au simțit epuizați psihic și emoțional, nemaigăsind soluții adecvate pentru a oferi suport copiilor.

În cazul adolescenților, peste jumătate dintre cazurile înregistrate de centrele de consiliere ale Salvați Copiii reprezintă cazuri de anxietate. Îngrijorător este și faptul că, la această grupă de vârstă, s-au înregistrat și cinci tentative de suicid.

Absența interacțiunilor directe cu grupul de prieteni, timpul crescut petrecut în fața ecranelor, avalanșa de emoții și intensitatea trăirii acestora au afectat capacitatea de autoreglare emoțională în rândul adolescenților. De asemenea, se remarcă o scădere a interesului pentru activitățile școlare.

„Nu poți spera la un viitor mai bun dacă nu contribui la crearea lui”

Romania Geanina Enache Kreativis

Lipsa de implicare a statului prin politici publice și printr-o strategie asumată politic la nivelul unei clase politice responsabile a generat inițiative civice care au preluat efortul pe care statul trebuia să și-l asume.

Este și cazul celor două femei din Iași, de la Kreativis, Geanina Enache (foto) și Maura Anghel, jurnalistă.

„Gândul nostru și misiunea noastră sunt strâns legate de copii, de educație și de formarea lor ca adulți integri. Ne dorim să-i sprijinim nu doar în formarea lor educațională, ci și emoțională. Prin ceea ce facem vrem să-i sprijinim pe copii nu doar să prinda drag de carte, ci să se cunoască pe ei, să se implice în comunitate, să cunoască întreaga comunitate, să fie activi la dezvoltarea ei. Și pentru că responsabilitatea socială nu este pentru noi doar un concept, ci o misiune importantă”, spune Geanina Enache într-un interviu acordat pentru Europa Liberă.

Unii dintre beneficiarii activistelor de la Kreativis

Anual, cele două activiste susțin cel puțin cinci campanii dedicate copiilor din medii defavorizate, de Crăciun, de 8 Martie, de Paște, de 1 Iunie și o campanie consacrată începerii școlii.

Atelier de eco-crafting

„Le oferim daruri – dulciuri, rechizite, jucării – și-i implicăm în diverse acțiuni. Susținem educația non-formală în toate aspectele ei pentru că îi cunoaștem beneficiile în dezvoltarea armonioasă a celor mici. Copiii cresc încrezatori în ei, îți cunosc și depășesc limitele, devin responsabili și învață să cunoască lumea din jur așa cum este, nu doar cum le-o prezintă oamenii mari. Proiectele noastre se întind pe parcursul întregului an și nu se limitează doar la campanii umanitare. Spre exemplu, susținem educația prin amenajarea de biblioteci - Bibliotecile Kreativis, prin care am oferit șansa copiilor la lectură. Deja suntem la numarul 6 cu o astfel de bibliotecă”, a adăugat Geanina Enache.

Una din bibliotecile Kreativis

Din dorința de a le dezvolta copiilor diverse abilități, cele două femei au lansat și o serie de ateliere de eco-crafting, în care cei mici învață să confecționeze anumite obiecte.

Atelier de eco-crafting, lucrul manual de odinioară făcut din materiale reciclate, în care copii își dezvoltă ingeniozitatea, viziunea în spațiu și simțul civic

„Am explorat împreuna și universul scrisului, acțiunile fiind concretizate prin editarea unui volum de povești intitulat ’Sărbători cu fapte bune’. Când lucrezi alături de copii este foarte important să te simtă că le ești prieten, că împreună putem construi, că le ești partener de cursă lungă, nu doar un amic de conjunctură. Doar astfel vor înțelege că orice idee poate fi materializată dacă o privesc cu seriozitate, dacă ei creează o poveste în jurul ei și o proiectează peste ani, ca să fie durabilă. De ce am ales să ca ONG-ul nostru să aiba preponderent activități dedicate copiilor? Pentru că nu poți spera la un viitor mai bun dacă nu contribui la crearea lui”, a conchis Geanina Enache.

MAGITOT, magicianul copiilor: Egalitatea de șanse pentru toți copiii din România este doar o vorbă

Despre Geanina și Kreativis am aflat de la MAGITOT, actorul Ioan Marius Drăguș, cunoscut publicului de la „Românii au talent”, care a spus că dorința sa, în cazul în care ar câștiga premiul acestui concurs cu public, este să-și cumpere o rulotă cu care să poată merge peste tot în țară pentru a-i bucura cu reprezentațiile sale pe copiii din zonele defavorizate. Și care, se înțelege, nu ar avea vreodată acces la teatru, la artă, la cultură.

Asemeni celor două femei din Iași care dăruiesc bucurie și biblioteci.

MAGITOT

Genul său de teatru de comedie pe care-l interpretează într-o manieră proprie înrudită cu stand up comedy, prin specularea sensului multiplu al cuvintelor din limba română, îmbinat nu atât cu magia cât cu ironia duioasă pe care o devoalează pentru a-și binedispune publicul, alcătuit în special din copii, l-a făcut unic în spațiul autohton.

Și el oferă bucurie copiilor defavorizați, compensând lipsa totală de preocupare a statului, a autorităților locale care par a spune că, dacă tot sunt săraci și amărâți, cu ce-ar mai avea nevoie acești copii să-și bucure sufletele cu puțină cultură?

Marius Drăguș spune că, dimpotrivă, acești copii sunt extrem de inteligenți, de receptivi, de fericiți că cineva le acordă atenție, că ține cu adevărat să-i bucure.

Publicul pe care-l fericește MAGITOT

„Când am început să fac primele mele spectacole caritabile făceam spectacole prin spitale, la copiii bolnavi de boli incurabile, am fost prin toate spitalele din București. Cred că prin 2010 am avut primul spectacol caritabil la copiii bolnavi de HIV când nu am putut accepta să fiu plătit, pur și simplu n-am putut. După care am zis, peste tot pe unde făceam spectacole, să fac și pentru copiii săraci, fără bani, pentru plăcerea mea”, povestește MAGITOT.

Actorul este spune că egalitatea de șanse pentru toți copiii este doar o vorbă în România anului 2021.

„Noi vorbim de egalitate pentru toți copiii și mi se pare că este doar o vorbă, nu cred că o să existe vreodată în România egalitate pentru toți copiii. Dacă ar exista egalitate, ar avea toți tablete și acces la internet și condiții minime să învețe și nu ar mai avea toalete în fundul curții”, spune cel care se folosește de magie pentru a descreți frunțile copiilor amărâți.

„Am început să fac spectacole de acest gen în 2019, înainte de pandemie. Am lansat o campanie de ziua mea, pe 1 septembrie în 2019, „Dăruiește magie”, când mi-am anunțat prietenii și pe toți cei interesați că nu vreau niciun cadou, dar că pot dona ca să fac spectacole în zonele în care copiii nu au acces la așa ceva. Iar înainte am început să particip la acțiunile „Cercului donatorilor”, o acțiune la nivel mondial, prin care am putut participa la acțiuni în Brașov și în Făgăraș, în diverse proiecte pentru oameni sărmani. De fiecare dată când apărea un astfel de proiect, organizam fără să cer niciun ban, prin acest proiect, spectacole de magie. Am văzut atâta durere și atâta sărăcie... Am văzut copii care nu știau să se spele pe dinți, nu-mi venea să cred că suntem în România anului 2019. Părinți care nu știau ce înseamnă o periuță de dinți. Mi se pare inadmisibil că pe nimeni nu interesează, că nu se duce nimeni acolo să le arate. Dacă nu le dai informația, ei de unde să știe? Cu toate acestea, reacțiile, când le dădeam spectacole, erau senzaționale. Iar copiii aceia, chiar dacă nu au acces la informația la care au acces copiii de la orașe, erau foarte inteligenți. Aș fi stat ore întregi cu ei. Au o inteligență nativă și ai ce să vorbești cu ei despre orice. Mi se pare cumplit că sunt copii atât de inteligenți care se pierd pentru că nu au acces la chestiuni elementare de educație. Toată lumea vorbește despre sistemul finlandez de educație, dar noi suntem la ani lumină. Se vorbește de egalitate de șanse dar nu există câtă vreme avem copii care nu au condiții minime de trai. Întotdeauna printre spectacolele mele mai strecor câte unul și pentru copiii sărmani. E frustrant, pentru că aș vrea să fac mai mult, dar nu știu cum să-i ajut”, povestește actorul.

L-am rugat să ne relateze ceva care i-a impresionat retina în descinderile sale printre copiii sărmani.

„Am avut în 2019 un spectacol organizat în Dâmbovița de un preot pentru copiii sărmani, care le-a făcut și niște cadouri, și care a aflat de campania noastră de spectacole gratuite pentru sărmani, „Dăruiește magie”. Spectatori erau vreo 20-30 de copii și printre ei un băiețel care avea bluzița cârpită, nu cusută, cârpită cu o bucată de material peste porțiunea ruptă. M-a șocat, nu-mi puteam desprinde ochii de la el. Cât de sărac să fii, când în România se aruncă saci de haine, să nu ai bani de o bluziță? Mi-a rămas în cap acel copil, el nu știa că mă uit la bluza lui. Cum să nu găsești o bluziță, o haină, când oamenii aruncă tone de haine la gunoi, să nu ajungă la tine o bluză întreagă?”

Publicul preferat al lui MAGITOT în timpul unei reprezentații