În plus, raportul instituției care elaborează anual un document privind respectarea drepturilor omului în lume atrage atenția că o parte a polițiștilor din România amână să aplice sancțiuni și batjocoresc reclamantele.
În România, anul trecut, potrivit datelor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost consemnate 176 de cazuri de deces din cauza violenței în familie, 90 de cazuri de viol, dintre care 60 au implicat minori, și 648 de cazuri de lovire sau alte violențe.
Europa Liberă a stat de vorbă cu mai mulți specialiști, pentru a afla care sunt cauzele acestei constatări și cum poate fi rezolvată una dintre problemele sistemului.
Prejudecățile de la locul de muncă
Andreea Rusu, directoarea executivă a Centrului FILIA, spune că a întâlnit această practică acum aproximativ zece ani, când ONG-ul pe care îl conduce a început să lucreze în comunitățile din sate și din comune. De altfel, aceasta a remarcat că o mare parte a polițiștilor care încurajează victimele din a nu depune plângeri locuiesc în mediul rural, unde procedurile par a fi diferite, față de cele de la oraș.
„Ajungi la secția de poliție, raportezi faptul că ești victima violenței domestice, poliția consideră că te poate ajuta mai degrabă prin a discuta cu agresorul și a sfătui să nu mai facă asta, dar fără să fie ceva propriu-zis, scris”.
Pe lângă asta, Andreea Rusu povestește că în anumite comunități, polițiștii de la secțiile locale sfătuiau femeile să nu sune la 112, având în vedere că în urma apelului înregistrat ar începe o anchetă.
„Însă în cazul în care suni direct pe mobil polițistul din comună sau te duci la secție și spui ce ți s-a întâmplat, practic nu există niciun fel de înregistrare. Adică e ca și cum nu ai fi fost acolo, dacă nu există interes din partea asta”.
Prejudecățile ar fi principala cauză pentru care s-a ajung la această situație.
„Având în vedere că în general, în România, violența împotriva femeilor este justificată și de foarte multe ori normalizată, dacă nu luată chiar în derâdere, este firesc că inclusiv angajații autorităților publice care intră în contact cu victimele să aibă astfel de prejudecăți. Problema este că vin cu ele din viața lor privată la locul de muncă și în momentul în care le aplică în munca lor, le afectează foarte tare pe femeile cu care lucrează”.
Camelia Proca, fondatoarea Asociației pentru Libertate și Egalitate de Gen (ALEG), este de aceeași părere și vorbește despre acceptarea la scară largă a fenomenului.
„Mulți dintre români consideră că a-ți pune la punct partenera este un lucru firesc. Și de aici vom avea, cu siguranță, și polițiști care consideră că e normal și vor găsi justificări pentru violență. Există multe beneficiare care ne povestesc și despre judecători, că le întreabă la proces „de ce l-ai provocat?”, ca și când violența domestică poate să fie scuzată în vreun fel prin faptul că victima nu face ce vrea agresorul”.
Pe lângă problema de mentalitate și predominanța patriarhatului din mediul rural, formarea polițiștilor este deficitară.
„Oamenii se cunosc între ei și atunci există, din păcate, risc mai mare ca polițiștii să-i cunoască pe agresori și să se apere, ceea ce este total neetic și neprofesionist”.
Vicepreședinte Europol: „Adică sunt și așa zise victime care înscenează fapte de genul acesta”
Vicepreședintele Sindicatului Polițiștilor Europeni - Europol, Ion Stuparu, confirmă că polițiștii nu beneficiază de cursuri specializate, pentru a putea interveni în sprijinirea victimelor abuzului.
„În afară de chestiunile teoretice pe care le învățăm în Școala de Poliție, în Academie, nu mai există după aceea, pe parcursul carierei, astfel de ore de pregătire profesională, în care să ți se explice ce trebuie să faci, care sunt pașii”.
Deși nu a întâlnit până în prezent situații în care angajații Poliției să descurajeze victimele să depună reclamații, acesta este de părere că numărul de asemenea cazuri este „infim” și vine cu o explicație.
„Nu pot să vă dau un procent anume, cu siguranță nu este majoritar. Este un procent cu siguranță sub 50%, nu știu să vă zic, cred că 20%-30%, dar din experiența mea, au fost cazuri în care s-au reclamat violuri cu un anumit interes, material sau de altă natură”.
Din perspectiva și din experiența sa, polițistul consideră că unii dintre colegii săi recurg la asemenea gesturi din cauză că „nu tot timpul sesizările de viol, de agresiune sexuală sunt și reale”.
„Adică sunt și așa zise victime care înscenează fapte de genul acesta, dar în niciun caz soluția nu este de a le determina să nu depună plângere. Adică nu poți pleca din start cu certitudinea că victima respectivă, persoana care vine în fața ta înscenează sau vrea să te inducă în eroare”.
Vicepreședintele Europol spune că un polițist ar trebui să înregistreze sesizarea și să audieze victima pentru un timp îndelungat, astfel încât să obțină toate detaliile.
„Poate au fost acte sexuale consimțite, dar s-a gândit „victima” să sesizeze un viol, deși nu a fost un viol [...]. Cu siguranță un polițist cu experiență își va da seama că aceasta minte, că fapta nu s-a întâmplat”.
O altă posibilă cauză identificată de Ion Stuparu ține de împrejurările în care a fost reclamată agresiunea.
„De exemplu, a sesizat fapta după o săptămână, două - nu mai există nicio urmă - la locul faptei nu mai ai ce să găsești; și-a spălat hainele, e posibil să nu mai poți demonstra fapta. Și cazul acesta există”.
Despre rolul de mediatori pe care polițiștii încearcă să-l joace, după cum a prezentat raportul Departamentului de Stat al SUA, Stuparu spune că acest lucru nu este normal și că nu face parte din fișa postului ca un polițist să intermedieze împăcarea părților și retragerea plângerii, „doar să ia act de ele și atât”.
Descurajarea victimelor înseamnă susținerea indirectă a agresorilor
În situația în care polițiștii încurajează victimele să nu depună plângeri, urmările pot fi fatale. La rândul lor, prin acțiunile la care regurg, polițiștii susțin tacit recurgerea la gesturi violente, spune Camelia Proca.
Deși membrii comunităților cunosc faptul că în gospodării se petrec acte de violență, nu se ia niciun fel de măsură împotriva agresorilor, iar la final, localnicii „se miră de faptul că s-a ajuns atât de departe”.
„În momentul în care victima este trimisă acasă la agresor, se poate întâmpla, bineînțeles, să se ajungă la o situație de crimă, lucru care s-a mai întâmplat și care a fost relatat în mass-media. Dincolo de asta, o altă consecință foarte gravă este faptul că ele continuă să trăiască în astfel de relații abuzive, care afectează atât femeia, victima violenței domestice, cât și copii, care pot exista într-o astfel de relație”, explică Andreea Rusu.
Alternativele găsite de societatea civilă sunt formarea și sancționarea polițiștilor.
Violența împotriva femeilor este o situație particulară, care necesită o instruire specifică - de care, după cum s-a amintit, polițiștii nu beneficiază. Andreea Rusu spune că este necesară și renunțarea la prejudecăți și o mai bună înțelegere a psihologiei victimei: „Formare, formare și iar formare, asta este ceea ce susținem noi”.
„Soluția este formarea mai serioasă în rândurile polițiștilor, o formare care să pornească și de la egalitatea de gen, de la rolurile de gen, pentru că trebuie să înțelegem legăturile dintre inegalitate și violența domestică”, adaugă fondatoarea ALEG, Camelia Proca.
Iar în cazul în care sunt depistate situații în care polițiștii recurg la metode abuzive, aceștia ar trebui să fie sancționați. Violența împotriva femeilor este o faptă la fel de gravă precum tâlhăria, mai adaugă aceasta.
„Ne așteptăm ca în momentul în care Inspectoratele Județene de Poliție sau Inspectoratul General al Poliției Române află de situații în care polițiștii au un comportament abuziv, refuză să înregistreze plângeri, descurajează victimele, le trimit acasă la agresori, nu aplică chestionarele de ordin de protecție provizoriu, ne așteptăm să se ia măsuri disciplinare împotriva acestora, pentru că, până la urmă, ar fi un exemplu și i-ar descuraja pe ceilalți să facă la fel”, spune Andreea Rusu.
Recomandările Avocatului Poporului
Renate Weber, Avocatul Poporului, consideră că fapta unui polițist de a încuraja o femeie să nu depună o reclamație împotriva agresorului constituie o încălcare a drepturilor și spune că până în prezent, instituția pe care o conduce, s-a sesizat din oficiu într-un caz din județul Bacău.
În localitatea Valea Seacă, într-un interval de 6 luni, mai multe tinere au reclamat la poliție acte de viol, care nu ar fi fost anchetate. În urma documentarii procedurilor pe care poliția le are în situația comiterii unor infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, Avocatul Poporului a constatat că nu există demersuri specifice.
Astfel, instituția a recomandat elaborarea unui ghid pe care polițiștii să îl urmeze, precum și instruirea acestora.
Până în prezent, reprezentantele ONG-urilor, Andreea Rusu și Camelia Proca, nu au auzit ca polițiștii să fie sancționați pentru actele de minimizare a violenței sau a violului.
