România a traversat iarna aceasta mai multe valuri de schimbare bruscă a temperaturii și, după cum a spus la Europa Liberă climatologul Roxana Bojariu, este un fenomen cu care trebuie să ne obișnuim. Evoluțiile normale ale climei, chiar și extreme, sunt amplificate tot mai mult de schimbările climatice, iar omenirea are o „fereastră de oportunitate" în care ar putea să acționeze, spune aceasta.
Este nevoie însă de conștientizarea și asumarea datelor științifice și de un salt cultural care să permită adaptarea la noile realități într-un ritm rapid, fără sacrificarea nivelului de bunăstare la care a ajuns omenirea în prezent.
1. Cât de neobișnuite sunt diferențele mari de temperatură de la o zi la alta pe care le trăim în această perioadă?
Amplitudinea acestor fluctuații este, într-adevăr foarte mare, depășește ceea ce eram obișnuiți să considerăm a fi fluctuațiile într-un anotimp de iarnă. Iarna, prin natura ei are variații mai mari în aceste regimuri de vreme, dar acum am trecut practic de la temperaturi cu mult peste normalul perioadei la temperaturi cu mult sub normalul perioadei.
2. Ce cauzează aceste fluctuații ?
Arctica se încălzește de peste două ori mai repede decât media globală și avem de-a face cu extinderea gheții pe suprafețe din ce în ce mai mici în zona Arctică.Climatologul Roxana Bojariu
Avem de-a face cu condiții specifice de circulație în emisfera nordică, dar ele trebuie privite într-un context mai larg , în contextul a ceea ce se întâmplă în ultimele decenii, dacă le comparăm cu deceniile precedente. În mod specific, un astfel de episod și o astfel de iarnă se înscriu în categorii de fluctuații specifice, dar dacă observăm că intensitatea acestui tip de fluctuații devine din ce în ce mai mare în ultimii ani, pe fundal statistic, putem spune că avem de-a face cu efect al încălzirii globale, care modifică tipurile de circulație cu care eram obișnuiți acum mai multe decenii. Le modifică pentru că în sistem avem o cantitate sporită de energie. Gazele cu efect de seră rețin o cantitate sporită de căldură în sistem pentru că ele sunt transparente la radiația directă, dar absorb radiația de undă lungă re-emisă de suprafața încălzită. În aceste condiții, evident că vom avea o cantitate sporită de căldură în sistem și, mai precis, dacă ne referim la emisfera nordică și la episoade de acest tip, le putem pune în legătură cu ce se întâmplă în Arctica. Arctica se încălzește de peste două ori mai repede decât media globală și avem de-a face cu extinderea gheții pe suprafețe din ce în ce mai mici în zona Arctică. Or, suprafețe ale oceanului libere de gheață înseamnă o interacțiune mult mai puternică cu atmosfera, ceea ce perturbă tipurile de circulații. Se perturbă acel schimb de căldură între frigiderul arctic și cuptorul tropical, schimb de căldură care rezulta în circulații de echilibru, în care aveam de-a face cu aerul rece reținut, în general, deasupra Polului și nu cu astfel de treceri atât de bruște și cu amplitudini atât de mari de la condiții de vreme foarte caldă la condiții severe de iarnă.
3. A devenit fenomenul unul la care va trebui să ne așteptăm mereu?
Trebuie să privim întotdeauna ambele componente ale acestui fenomen: componenta de fluctuații naturale, care au existat, există și vor exista independent de acțiunea omului (pentru că aceste fluctuații caracterizează complexitatea sistemului climatic), dar și faptul că aceste fluctuații încep să se producă suprapuse pe această tendință de încălzire globală iar amplitudinea și intensitatea lor devin mari. Nu e vorba doar de încălzire globală , dar ea este acel fundal, acel context, care nuanțează, modifică practic aceste fluctuații naturale. Le înclină tocmai spre evoluția spre noua climă. Tot ceea ce trăim, trăim ca un rezultat atât al fluctuațiilor naturale, cât și a tendinței de încălzire globală. Ele se suprapun și evident că efectul este diferit față de ceea ce am avut mai multe decenii în urmă, când componenta de încălzire globală era mult mai mică și mai puțin importantă. Iar în deceniile care vin, această componentă, din păcate, dacă nu facem nimic, va deveni din ce în ce mai puternică și evident că modificările, inclusiv în circulațiile atmosferice vor fi din ce în ce mai dramatice.
4. Ne află la finalul unui an în care atenția lumii a fost concentrată asupra pandemiei. Ce s-a întâmplat însă în 2020 din punct de vedere al climei? Care au fost plusurile si care au fost minusurile?
Din punct de vedere pur climatic, 2020 a fost un an record la nivel global, a fost printre cei mai călduroși ani, foarte aproape de 2016 care, practic, a fost cel mai cald an începând din a doua jumătate a secolului al 19-lea, atunci când au început măsurătorilor sistematice la nivel global. În spatele acestui record global se află modificări importante și evenimente extreme care au punctat anul, începând cu acele valuri de căldură și seceta din Australia, care au determinat incendiile pe o scară mare și cu pierderi mari de biodiversitate, cu pierderi de vieți omenești. Apoi, am avut un sezon foarte activ al uraganelor în bazinul Atlantic, am avut cel mai mare număr de furtuni tropicale în Atlantic, care au avut o intensitate mare; am avut un număr mare de uragane de intensitate mare, lucrurile acestea au însemnat și pierderi de vieți omenești și costuri de infrastructură. În Europa am avut al treilea an de secete în zone destul de extinse și incendii de vegetație și, din păcate, amploarea lor devine tot mai importantă pe an ce trece. Am avut inundații în Asia, practic, încălzirea globală nu înseamnă doar o încălzire graduală în spațiu și timp, înseamnă și fenomene extreme pentru că se restructurează întreg sistemul climatic. Tot în anul 2020 am avut o creștere a concentrației dioxidului de carbon, cel mai important gaz cu efect de seră, asta în ciuda efectelor de reducere a emisiilor în anumite perioade ale anului pe fondul carantinei din pandemie. Carantina, într-adevăr, a redus emisiile, de exemplu în aprilie cam cu 18% față de aprilie 2019 și totuși, concentrațiile de dioxid de carbon din atmosferă au ajuns la un nivel iarăși record pentru că ele sunt expresia nu doar a ceea ce se emite acum. Ele vin din urmă și, din păcate, influențează pe perioadă mai mare de timp clima.
Până la urmă, anul s-a încheiat cu o reducere de circa 7% față de anul precedent, dar e o reducere care nu ne dă speranță pentru că nu vine ca urmare a decuplării economiei globale de combustibilii fosili, nu e o restructurare economică, o decarbonizare care să însemne o scădere a emisiilor pe perioade mai mari și sistematic, în așa fel încât să avem un răspuns climatic. Acesta nu poate să apară la reduceri de emisii pe perioade scurte de timp.
Aceste reduceri de emisii sunt absolut necesare și, mai ales, este o urgență în a le reduce pentru că altfel, aceste schimbări climatice care sunt deja foarte rapide se vor accelera și, de la un moment dat încolo, capacitatea noastră de adaptare nu va mai putea face față. Noi încercăm să ne adaptăm, dar dacă schimbările vor deveni atât de severe și atât de rapide, practic, ca societate, vom fi puși în fața unor fenomene imprevizibile și nu le vom putea face față. Până la urmă, ceea ce specia noastră a putut să ducă pe sute de mii de ani și chiar câteva milioane de când evoluează, adaptarea aceasta nu mai poate să țină în frâu ceea ce se întâmplă pe perioade mult mai scurte de timp. Schimbarea climatică, din păcate, se produce pe o perioadă foarte scurtă de timp, la o scară foarte scurtă de timp, câteva sute de ani și accelerându-se, chiar câteva decenii de acum încolo vor avea loc schimbări importante. Or, noi nu vom mai putea face față adaptându-ne așa cum ne-am adaptat până acum. Pe de o parte printru-un mecanism natural și, pe de altă parte, printr-un model cultural care ne-a adus beneficii. Trebuie să schimbă modelul cultural astfel încât să facă față noii schimbări climatice, altfel nu vom mai putea supraviețui ca societate.
5. A contribuit în vreun fel ultimul an, al pandemiei, la o schimbare a acestui model, la acel salt cultural pe care îl menționați? Au sesizat specialiștii că ar exista o conștientizare mai mare?
Cu siguranță că această pandemie ne-a scos din zona de confort pe mulți și ne-a dat o altă perspectivă asupra relației noastre cu mediul. Noi nu putem să evoluăm în afara sau împotriva mediului din care facem parte, noi trebuie să evoluăm cu natura, cu mediul, în sensul soluțiilor naturale din care facem parte și în sensul soluțiilor care nu bruschează mediul. Până la urmă, acest model cultural al armoniei cu mediul este cel care este aplicabil nu doar la problema schimbării climei. Chair în problema pandemiei, o astfel de pandemie a putut să apară și pentru că omul a bruscat mediul, a intrat în zonele celorlalte specii și, de multe ori, și-a pus amprenta pe habitatul multor specii de animale, de plante, le-a dislocat. Contactul cu aceste ecosisteme a fost foarte brutal și, din acest contact, evident că au ieșit efecte imprevizibile. Evident, lucrurile sunt la modul general, dar e vorba despre acea conștientizare că nu poți brusca natura și trebuie să trăiești în ea, ești parte a naturii, omul trebuie să se considere parte a naturii, nu stăpânul ei, nu ceva în afara naturii. Important e că modelul acesta cultural începe să fie conștientizat și în Uniunea Europeană. E foarte interesant cum evoluează lucrurile cu Pactul Verde, cu Legea europeană a climei, care o să vină curând, vedem că toate aceste lucruri vin să ofere un alt tip de abordare culturală pentru că cultura nu înseamnă doar partea de creație, însemna și economie și cercetare științifică, e tocmai acest înveliș care ne duce mai departe prin efortul fiecăruia, dar distilat la nivelul societății noastre. E clar că un alt tip de economie trebuie să funcționeze de acum încolo, o economie care să țin ă cont de costurile de mediu, o economie care să bruscheze cât mai puțin mediul, o economie care să fie circulară. O economie în care să reutilizăm cât mai mult ceea ce luăm din natură și să facem astfel încât amprenta noastră în natură să fie cât mai mică atunci când activitățile noastre o cer.
Avem două priorități care trebuie să meargă împreună: pe de o parte reducerea emisiilor, pe de altă parte eforturile de adaptare la ceea ce am schimbat deja.Climatologul Roxana Bojariu
6. Într-un moment în care sănătatea și economia sunt prioritățile statelor lumii, care ar trebui să fie acel singur lucru la care țările ar trebui să se uite neapărat, anul acesta, din perspectiva schimbărilor climatice?
Anul acesta e anul în care statele și-au revizuit sau își revizuiesc foarte rapid țintele propuse în cadrul Tratatului de la Paris. E foarte importantă fereastra de oportunitate de reducere a emisiilor în așa fel încât să izbutim să limităm creșterea temperaturii medii globale la 1,5 grade Celsius la sfârșitul secolului față de nivelul pre-industrial. Avem puțin timp pentru a reduce cât mai mult emisiile tocmai pentru ca reducerile să fie eficiente și suportabile din punct de vedere al costurilor. Clar, la nivel global efortul de reducere a emisiilor e o prioritate, dar imediat vine și efortul acesta de adaptare. Aș spune că avem două priorități care trebuie să meargă împreună: pe de o parte reducerea emisiilor, pe de altă parte eforturile de adaptare la ceea ce am schimbat deja. Și trebuie să face asta în același timp cu dezvoltarea, pentru că soluțiile nu sunt să revenim în peșteri, să nu mai folosim cuceririle tehnice care ne-au ușurat viața. Soluția e să trăim mai bine în condițiile schimbării climei și putem face lucrul acesta inclusiv cu ajutorul științei și tehnologiei și aici e foarte important ca toate deciziile să fie informate științific, dar abordând altfel economia, abordând altfel evoluția noastră, până la urmă.
7. Din punct de vedere al climatologului, pentru că ați menționat Acordul de la Paris, care a importanța revenirii Statelor Unite în acest acord?
E un lucru extraordinar de bun. Comunitatea științifică din Statele Unite este foarte importantă pentru că știința schimbării climei este, până la urmă, împinsă înainte de această comunitate. Experții din SUA sunt foarte buni și în negocierile internaționale aportul Statelor Unite poate fi decisiv atunci când se discută de reducerea emisiilor, de exemple de urmat, de eficiență în această reducere a emisiilor și de mecanismele care să facă această reducere nu doar eficientă, ci și justă pentru toată lumea. Deci e un lucru care îmi dă speranțe că Acordul de la Paris ar putea să funcționeze. E adevărat că trebuie să fiu moderat-optimistă, pentru că mereu apar fluctuații geopolitice, dar e un progres evident și așteptăm să vedem ce se întâmplă. Lucrurile sper să meargă mult mai bine și mai repede de acum încolo pentru că suntem în urgență climatică.
8. Până vom afla noile direcții ale semnatarilor Acordului de la Paris, care ar urma să se întâlnească în noiembrie la Glasgow, ce ar trebui și ce ar putea să facă fiecare dintre noi?
E clar că e nevoie de efortul tuturor. Fiecare persoană poate să facă mult, dar pentru ca toate acțiunile persoanele să se adune, trebuie să ai cadrul potrivit la nivel local, central, național. Să ai și acolo acele acțiuni climatice care să integreze aceste eforturi pentru că la nivel personal poți să faci alegeri din ceea ce oferă un cadru de administrație locală. De exemplu, în București: putem să facem economie de apă, de energie, dar când infrastructura este cum este, eforturile noastre personale, ca cetățeni, nici nu se văd față de pierderile cauzate de o infrastructură învechită, care nu face față. Ați văzut cum iese aburul prin canale. Într-un astfel de sistem degeaba facem fiecare dintre noi economii pentru că pierderile prin infrastructura și administrarea proaste fac efortul nostru inutil. E un exemplu. Toți trebuie să facem, la toate nivelurile, cât mai mult, dar alegerile noastre sunt condiționate și de cadru. Trebuie să ai ce alege. Da, ar trebui să folosim cât mai mult transportul în comun, dar dacă acesta este prost și nu ai cum ajunge dintr-o parte a orașului în alta, evident că nu ai cum alege opțiunea asta care este „mai verde”. Și atunci degeaba vrei tu la nivel personal să faci o alegere dacă în comunitatea respectivă nu ai cadrul pentru alegerea respectivă. Toate nivelurile trebuie să participe. Ca persoane, ca cetățeni putem participa și prin acest mecanism democratic. Până la urmă avem, teoretic, puterea și va trebui să presăm reprezentanții noștri cărora le-am dat puterea să ia acele decizii informate științific și care să meargă spre aceste două mari ținte: reducerea emisiilor și adaptarea, în spate având un nou model cultural și un nou model de a face economie, un nou model pentru relațiile sociale și pentru ce înseamnă societatea, inclusiv educația, inclusiv cercetarea.
9. Există voci care abordează schimbarea climei în termeni apocaliptici. În ce măsură sunt lucrurile chiar atât de grave acum, în 2020?
Lucrurile sunt grave, dar evident că trebuie folosită informația științifică. Și avem această informație, avem rapoartele elaborate de o comunitatea științifică internațională și ele vin periodic cu cele mai noi descoperiri și le pun pe masa decidenților. Ca în orice alt domeniu există și voci care exagerează, există și voci care vin cu lucruri false dar, ca în orice domeniu, trebuie să privim la acele surse cu autoritate în comunitatea științifică și atunci vom vedea că problema este serioasă. Deja simțim efectele schimbării climei și ce am discutat despre fenomenele extreme din 2020 este o bună ilustrare. În Australia au început din nou acele valuri de căldură, în vestul Australiei au fost iarăși incendii, începem iarăși cu fenomene extreme, cu alternanțe. În Grecia, la începutul anului au fost peste 20 de grade Celsius, după care a nins, la fel în Spania. Și noi trăim zilele astea astfel de treceri bruște care numai bune nu sunt pentru noi personal, dar și pentru activitățile socio-economice, deci clar că lucrurile sunt deja într-o dinamică îngrijorătoare. Trebuie să încetinim această dinamică tocmai pentru a avea timp să ne pregătim și să facem față schimbărilor pe care deja le-am produs și să nu producem o accelerare a acestor schimbări peste pragul de la care nu vom mai putea să răspundem.
10. În măsura în care datele ne pot arăta, la ce să ne așteptăm în România, anul acesta, din punct de vedere al climei?
Din păcate va trebui să ne așteptăm la această creștere a frecvenței și intensității fenomenelor extreme în toate anotimpurile. În vară, valurile de căldură, cu perioade lungi cu temperaturi mari, cu secete din păcate, secetele în anotimpul cald au început să devină din ce în ce mai frecvente și în România. Precipitațiile, atunci când se produc, se produc cu o intensitate din ce în ce mai mare. Ne putem aștepta la un anotimp caracterizat de furtuni mai intense. Există o tendință de a avea episoade de grindină din ce în ce mai devreme în an și avem și manifestări ale furtunilor foarte severe care uneori dau naștere tornadelor. Din păcate astfel de fenomene extreme se amplifică și vor continua să ne afecteze și în 2020.
