Dacă despre cursul evenimentelor din 1989 de la Timișoara, București, Cluj și alte orașe mari se cunosc destul de multe amănunte, puțini își mai aduc aminte că aproape fiecare oraș din România a avut o revoluție, o reproducere la scară a evenimentelor din capitală, cu povești eroice, cu drame, dar și cu întâmplări amuzante.
La 30 de ani de la căderea comunismului, faptele din decembrie 1989 sunt spuse la Europa Liberă de cei care s-au aruncat în mijlocul evenimentelor. Unii au devenit personaje-cheie în coloana vertebrală a noului regim, prima clasă politică postdecembristă, alții s-au retras imediat dezamăgiți de ce-au văzut, fără să uite, însă, că au fost acolo entuziaști, creduli, împinși într-o luptă inventată la televizor sau în vecini.
De la Onești la Lugoj, oamenii au ieșit în stradă furioși pentru ceea ce trăieseră în ultimul deceniu ceaușist și au vandalizat clădirile-simbol ale comunismului, repetând cumva ceea ce s-a întâmplat la București sau la Timișoara. Europa Liberă a căutat poveștile mai puțin cunoscute ale acestor orașe: revoluțiile mici, oamenii care le-au făcut, cu discursurile lor, cu fricile și speranțele lor de atunci.
Începem astăzi cu revoluția de la Gherla, un oraș liniștit din județul Cluj în care mare lucru nu s-a mai întâmplat de atunci. Am stat de vorbă cu primul primar post-decembrist al orașului, care și-a amintit cum a ajuns în balcon mai mult sau mai puțin “din greșeală”, cu fotograful al cărui film a fost confiscat de revoluționari, dar și cu omul care în dimineața zilei de 22 decembrie s-a trezit responsabil de armamentul orașului și care, ulterior, l-a păzit pe singurul “terorist” din Gherla, în realitate un jurnalist local stabilit la București, sosit misterios peste noapte în oraș, a cărui minciună că ar fi fost trimis de revoluționarii din Capitală era să-l coste viața.
La 30 de ani de la căderea comunismului, faptele din decembrie 1989 sunt spuse la Europa Liberă de cei care s-au aruncat în mijlocul evenimentelor. Unii au devenit personaje-cheie în coloana vertebrală a noului regim, prima clasă politică postdecembristă, alții s-au retras imediat dezamăgiți de ce-au văzut, fără să uite, însă, că au fost acolo entuziaști, creduli, împinși într-o luptă inventată la televizor sau în vecini.
De la Onești la Lugoj, oamenii au ieșit în stradă furioși pentru ceea ce trăieseră în ultimul deceniu ceaușist și au vandalizat clădirile-simbol ale comunismului, repetând cumva ceea ce s-a întâmplat la București sau la Timișoara. Europa Liberă a căutat poveștile mai puțin cunoscute ale acestor orașe: revoluțiile mici, oamenii care le-au făcut, cu discursurile lor, cu fricile și speranțele lor de atunci.
Începem astăzi cu revoluția de la Gherla, un oraș liniștit din județul Cluj în care mare lucru nu s-a mai întâmplat de atunci. Am stat de vorbă cu primul primar post-decembrist al orașului, care și-a amintit cum a ajuns în balcon mai mult sau mai puțin “din greșeală”, cu fotograful al cărui film a fost confiscat de revoluționari, dar și cu omul care în dimineața zilei de 22 decembrie s-a trezit responsabil de armamentul orașului și care, ulterior, l-a păzit pe singurul “terorist” din Gherla, în realitate un jurnalist local stabilit la București, sosit misterios peste noapte în oraș, a cărui minciună că ar fi fost trimis de revoluționarii din Capitală era să-l coste viața.
