Linkuri accesibilitate

Miza PSD în goana după rezerva de aur a României


Expoziție la Banca Națională a României de lingouri de aur

Un proiect de lege apărut la ceas de seară, la inițiativa liderului PSD Liviu Dragnea și a senatorului Șerban Nicolae, care să oblige BNR să repatrieze aproape tot aurul din rezerva țării depozitat în afara României, cu excepția a 5%, stârnește controverse atât în mediul economic, cât și politic.

Nici analiștii financiari, nici politicienii nu privesc cu ochi buni o mișcare de repatriere masivă a rezervei de aur, care ar putea crea mari probleme de credibilitate României pe piețele externe.

Dincolo de aceste aspecte, stă și faptul că, pentru modificarea statutului BNR, ar fi trebuit informată Banca Centrală Europeană, iar proiectul de lege încalcă prevederi ale Tratatului de Funcționare a UE, care este parte a Constituției României, după cum atrage atenția senatorul liberal Florin Cîțu.

În plus, sunt voci care susțin că aceasta este mai degrabă o goană după capital politic, cu câștiguri pe termen scurt, decât o măsură întemeiată economic. La rândul său, deputatul USR Claudiu Năsui atrage atenția că Liviu Dragnea vrea să joace un rol important în administrarea rezervelor de aur ale României, însă îl aseamănă cu președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, care „mai întâi și-a distrus țara, prăbușindu-i economia, și apoi a cerut repatrierea rezervei de aur”.

​Banca Națională a României, instituția sub tutela căreia se află rezerva de aur și cea care decide cum este ea administrată, deține 103,7 tone de aur, dintre care circa 60% sunt depozitate la Londra.

Practica pe care o are BNR nu este singulară, căci state cu rezerve de aur chiar mai mari decât ale României, cum ar fi Statele Unite sau Germania, care au cele mai mari rezerve de aur din lume, își țin mai mai bine de jumătate dintre acestea în depozite din afara țării.

Rezervele internaționale ale statelor, inclusiv ale României, nu sunt însă formate doar din aur, ci și din valute – euro, dolari, lire sterline sau alte monede, pentru a avea în permanență un echilibru al rezervei, în contextul în care toate acestea pot fluctua. Acestea sunt depozitate de către băncile centrale ale fiecărui stat, o parte la nivel național și o alta în locuri considerate „clasice” pentru bancheri – Londra, Paris, New York, Elveția, dar și țări din Asia.

„Ele sunt o garanție a faptului că banca centrală și țara respectivă au niște sume cu care să își poată garanta obligațiile de plata pe care le are față de alte tari, iar, în felul acesta, partenerii săi au încredere că acest aur chiar există”, a explicat pentru Europa Liberă analistul economic Dragoș Cabat. Tot el mai atrage atenția că băncile centrale nu au rolul de a face profit din aceste rezerve, ci de a le păstra fizic.

Într-o reacție scurtă la proiectul propus de PSD, economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, a atras atenția, potrivit Agerpres, că acestea sunt rezervele internaționale și sunt necesare pentru a fi văzute și certificate de către piețele internaționale.

De altfel, Banca Națională a României explica, în urmă cu mai mult timp, că depozitarea aurului la Londra, într-una dintre cele mai prestigioase bănci centrale din lume, arată că România „dispune de o rezervă de aur standardizată și disponibilă a fi utilizată ca garanţie în cazul unor operațiuni de finanțare a ţării în situații de criză ori pentru o eventuală valorificare într-o perioadă scurtă de timp”.

În schimb, folosirea aurului din țară drept garanție ar impune câteva etape de verificare a lingourilor care ar urma să fie valorificate, fapt ce ar face practic „imposibilă folosirea în caz de urgenţă”, atrăgea atenția Banca Națională.

Ultimul transfer de aur la Banca Angliei a avut loc în 2002, cu mult timp înaintea crizei financiare.

Dacă totuși ar fi adusă, chiar și o parte din rezerva de aur înapoi în țară, ar crea mari probleme de credibilitate pe piețele internaționale, explică pentru Europa Liberă analistul financiar Dragoș Cabat.

PSD comentează proiectul de lege privind repatrierea rezervei de aur a României, dând exemplul unor state precum Germania, Austria, Belgia, Olanda și Elveția care fac mișcări similare. „La fel ca multe alte țări europene, România vrea să își repatrieze rezerva de aur”, este menționat pe pagina de Facebook a PSD.

Analistul financiar Dragoș Cabat atrage atenția că trebuie văzută atât dimensiunea rezervei totale de aur pe care o dețin țările respective, cât și cantitatea pe care vor să o repatrieze. El subliniază faptul că nici măcar Grecia, țară care are o rezervă de aur comparabilă cu a României (113,1 tone) și care a avut dificultăți financiare, nu a vândut din rezerva de aur.

Este un cost să ții aurul undeva. Dacă îl ții acasă sub saltea, nu știe nimeni că îi ai și nici nu poți să spui nimănui acest lucru. Și mai pot să vină și hoții să ți-i fure
Dragoș Cabat, analist financiar

De altfel, potrivit unor surse bine informate, nici BNR, în timpul crizei economice, nu ar fi decis să umble la rezerva de aur, care a crescut constant, de la nivelul de circa 40 de tone, la începutul anilor 90, până la 103,7 tone cât are de mai bine de zece ani încoace. Există însă situații în care băncile centrale pot decide să vândă o cantitate mică de aur pentru a stabiliza cursul monedei locale, însă procentul e mic, 3-5%.

„Dacă îți repatriezi 95% din rezerva de aur, chiar ți se prăbușește cursul și nu te mai împrumută nimeni la nivel internațional. Ca și cum tu te duci la bancă și ceri un împrumut, dar spui că nu ai casă, nu ai mașina, nu ai serviciu. Nu o să îți dea, evident”, a explicat Dragoș Cabat.

Pe de altă parte, senatorul PSD Șerban Nicolae a precizat joi că România plătește 300.000 de euro pentru a ține rezervele de aur la Londra. BNR a infirmat însă spusele senatorului social-democrat. Purtătorul de cuvânt al BNR, Dan Suciu, a precizat că suma plătită în ultimii ani a fost, de fapt, de 300.000 de lei, nu de euro, potrivit Profit.ro.

Un lucru absolut normal, consideră analistul financiar Dragoș Cabat, care atrage atenția că aducerea și depozitarea ulterioară în România a aurului din rezervă, care acum se află la Londra, ar putea presupune costuri cel puțin la fel de mari: „Banca Angliei nu e o instituție de binefacere și ține aurul mai multor țări și îi tine într-o locație securizată. Este un cost să ții aurul undeva. Dacă îl ții acasă sub saltea, nu știe nimeni că îi ai și nici nu poți să spui nimănui acest lucru. Și mai pot să vină și hoții să ți-i fure”.

Cert este că, în economie, credibilitatea unei țări are la bază încrederea, iar încrederea se câștigă cu o rezervă de valută și de aur la vedere.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG