Presa, inclusiv cea din Iran, este dominată astăzi, cathartic, de nominalizările la Oscaruri. Sigur, categoriile principale, dominate de Joker și Irishman, nu aduc mari surprize.
Libération notează cu satisfacție nominalizarea, în categoria Cel mai bun film străin, a franțuzescului Les Misérables de Ladj Ly, film despre viața în mahalalele moderne ale metropolelor Franței. În privința României, “La Gomera” al lui Corneliu Porumboiu, propus la Oscaruri, nu a fost reținut la nominalizări.
Le Monde estimează că Academia Oscarurilor va fi iarăși criticată anul acesta pentru absența diversității: actrița de culoare Cynthia Erivo este singura persoană non-albă nominalizată, pentru rolul feminin din filmul Harriet.
La Londra, The Times notează că aceeași Cynthia Erivo nu fusese luată deloc în seamă la premiile Bafta. Născută în Anglia, ea a făcut carieră în SUA și joacă acum rolul militantei aboliționiste Harriet Tubman.
The Guardian consideră în schimb că Joker e un film găunos (shallow), dar că în mare, totuși, nu este cea mai proastă selecție făcută vreodată. The Guardian deplânge faptul că multe filme bune nu au fost alese în nici o categorie, „de parcă toată selecția ar fi fost făcută de un singur cap”, dar se bucură că dezastruosul Cats n-a fost nominalizat nicăieri. The Guardian deplânge în special faptul că n-a fost reținut, la filmele străine, Beanpole al caucazianului Kantemir Balagov.
Despre performanța lui Joaquin Phoenix în Joker, The Guardian nu are nimic bun de spus și scrie că acesta a jucat mult mai bine într-un film cum a fost, de pildă, The Master.
În Italia, La Repubblica își concentrează atenția asupra italo-americanilor din The Irishman al lui Scorsese și numește filmul kolossal. În Spania, El Pais aplaudă selectarea ca film străin a lui ‘Dolor y gloria’, de Pedro Almodóvar, dar notează că filmul spaniol are ca rival temutul 'Paraziții', al coreeanului Bong Joon-ho.
Presa poloneză scrie de asemenea cu entuziasm despre nominalizarea filmului Corpus Christi ("Boże Ciało") în categoria Cel mai bun film străin, iar Gazeta Wyborcza îl citează pe scenaristul Mateusz Pacewicz, care spune că nimeni nu dădea filmului mai mult de 30% șanse pentru o nominalizare.
Summitul de la Berlin și jocurile războiului
Un alt tip de nominalizări: ambasadorul german la Bruxelles, Michael Clauß, anticipând preluarea de către țara sa a președinției rotative a UE, în a doua jumătate a anului curent, a început deja să dea exemplul unei transparențe perfecte și publică, pe site-ul ambasadei, lista întâlnirilor sale cu lobbyiști instalați la Bruxelles, pe care îi numește explicit. Așa putem afla, de pildă, că pe 28 noiembrie ambasadorul Germaniei pe lângă UE l-a primit pe Dirk Hoke, director al Airbus Defence & Space. Poftă de transparență care nu va fi pe placul altor diplomați în post la Bruxelles, capitală a lobbyului mondial.
În schimb, dovadă a unui mai mic impuls spre transparență, săptămânalul Der Spiegel scrie că șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a șters toate datele și dintr-un al doilea telefon pe care l-a folosit în perioada când era ministrul apărării, înainte de a-l înapoia ministerului. Ea este acum anchetată acasă de un comitet parlamentar în legătură cu unele foarte bănoase contracte de consultanță acordate fără licitație pe când era ministru, anchetă despre care a mai scris Politico.
În Germania, presa se mai ocupă de summitul dedicat conflictului din Libia care va avea loc duminică 19 ianuarie la Berlin și care este fructul discuțiilor recente duse la Moscova între Merkel și Putin.
Süddeutsche Zeitung notează că până duminică, principalii șefi militari din Libia au fost chemați de Putin la Moscova, semn că după Siria, influența Rusiei se extinde acum și în țara nord-africană aflată în plin război civil (deși astăzi Kremlinul anunță că puternicul mareșal libian Haftar a părăsit Moscova fără să semneze acordul de armistițiu cu rivalii său din guvernul sprijinit de Occident și de ONU).
Tot la Moscova, Rossiiskaia Gazeta, publicația care reflectă punctul de vedere al Kremlinului, preia un studiu apărut în revista bilunară americană National Interest despre de ce invadarea Iranului ar fi pentru SUA un dezastru militar mai rău decât Vietnamul.
Rossiiskaia Gazeta preia argumentele din National Interest, explicând de ce o asemenea decizie ar duce la complicații mult mai grave decât cele ivite în urma invadării Irakului în 2003. Iranul este mult mai mare decât Irakul și Afganistanul combinate și are în același timp deșerturi și munți. Dar cel mai grav și mai dificil ar fi ce ar veni după aceea. Populația Iranului este de 80 de milioane de oameni și pentru a ocupa o asemenea țară ar fi nevoie de aproape un milion de soldați, care ar întâlni uriașe probleme cum este sud-estul Iranului, actualmente lovit de mari inundații.
În Iran, studenții de la Universitatea Amirkabir au publicat un comunicat în care critică sever regimul pentru felul în care tratează criza și protestele din ultimele luni, ba chiar critică si faptul că ultimele trei decenii au dus la o ruptură în societate între „o clasă de îmbogățiți corupți și masele sărăcite”.
Ba chiar, un politician de importanța fostului președinte al parlamentului, Mehdi Karroubi, un mollah de înalt rang devenit practic principalul dizident al regimului și aflat în arest la domiciliu, publicã o scrisoare deschisă liderului suprem, Ayatollahul Khamenei, acuzându-l că nu are “nici una din calitățile necesare pentru a conduce”.
La Teheran, cotidianul guvernamental Iran prezintă astăzi în mod foarte natural și neutru selecția filmelor nominalizate la Oscar, dar are prima pagină ocupată de un reportaj și o imensă fotografie din acea regiune atinsă de inundații din sud-estul țării, fotografie reprezentând oameni în apă, sub titlul mare: Nu ne uitați!...
Cultură și timp liber: Cecenia și Paul Celan
Rămânând în domeniul vizualului, săptămânalul francez L'Obs (cunoscut înainte ca Le Nouvel Observateur) are la rândul său un extravagant reportaj foto în Groznîi, capitala Ceceniei. “Este vitrina dictaturii cecene, construită cu miliarde de ruble pompate în ea de către Kremlin”, scrie L'Obs. Dar în spatele zgârie-norilor domnește spaima.
Regimul extravagantului despot Ramzan Kadîrov apare în fotografii în tot aspectul său baroc de opulență kitsch care acoperă o uriașă violență socială și politică, în care clanul lui Kadîrov domnește peste o societate terorizată unde a fost introdusă o legislație de tip islamic, ceea ce facă că, Cecenia fiind tehnic parte din Federația Rusă, se poate spune că în Rusia de azi poligamia, practicată în Cecenia, a devenit legală sau este cel puțin tolerată.
În sfârșit, la rubrica culturală, Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie despre un nou volum de corespondență a poetului evreu român Paul Celan, considerat cel mai mare poet de limbă germană al secolului XX. Printre scrisori sunt și câteva către poetesa Nina Cassian, rămasă în regimul comunist din România, și din scrisori transpare izbitor personalitatea lui Paul Celan, felul în care pentru el poezia nu se desprindea de experiența sa personală, precum și felul în care el căuta să-și definească identitatea evreiască.
Ce găsește ziarul în aceste scrisori este « ceva atât pre- cât și post modern, o întoarcere a magicului ca absolut al limbajului » (die Rückkehr des Magischen als sprachliches Absolutum).
Scrisorile merg până în aprilie 1970, când Paul Celan s-a sinucis.
Facebook Forum