De ce nu are dreptate Victor Ponta cu boicotul PSD

Victor Ponta a sugerat, după consultările cu președintele Klaus Iohannis, că PSD va boicota procedura de numire sau respingere a unui nou Guvern. Liderul ProRomânia a spus că, de vreme ce PSD are majoritatea în Birourile permanente (conducerea Parlamentului), va refuza supunerea la vot a unui nou guvern. A fost principalul său argument pentru împiedicarea dizolvării Parlamentului.

Poate fi tergiversată de PSD învestirea guvernului?

Nu, dacă parcurgem Regulamentul ședințelor comune ale Parlamentului. Acest document, cu putere de lege și în fața CCR, are o secțiune, a IV-a, care se referă la „acordarea și retragerea încrederii Guvernului”. Puterea regulilor înscrise în acest tip de document s-a putut constata recent, când CCR l-a revocat pe Teodor Meleșcanu pentru nerespectarea regulamentului Senatului la alegerea sa ca președinte al acestei camere.

Ca fost premier și ministru pentru relația cu Parlamentul, Victor Ponta a avut în declarația citată mai sus o poziție diferită total de articolul 86 al regulamentului ședințelor comune.

• Art. 86. - (1) Birourile permanente, în condiţiile art. 15 (care se referă la atribuțiile Birourilor permanente) , stabilesc data şedinţei comune, la cel mult 15 zile de la primirea programului şi listei Guvernului, luând totodată măsuri pentru convocarea deputaţilor şi senatorilor.

Cu alte cuvinte, Birourile permanente, dominate de PSD, au un termen până la care programează supunerea la vot a învestirii unui Guvern - de 15 zile. Și o obligație, de convocare a parlamentarilor.

Ce se întâmplă dacă nu sunt respectate aceste termene, nu scrie în regulament, însă, în teorie, se poate isca un conflict între puterile statului, iar la tranșarea lui poate fi chemată Curtea Constituțională.

Puterea sintagmei „neacordarea votului de încredere”

Este probabil sintagma care va căpăta cele mai multe interpretări în zilele care urmează. Probabil că teoreticienii dreptului constituțional și lingviștii vor fi consultați pentru a explica dacă neacordarea încrederii guvernului trebuie constată prin vot (negativ) sau prin neprezentare în termenul legal (boicot). Dacă nu supui la vot un guvern în 15 zile din momentul în care a anunțat Parlamentul că există echipă și program, înseamnă că l-ai respins? Aceasta va fi o întrebare care va tensiona clasa politică.

„Neacordarea votului de încredere” este, de fapt, cheia articolului 89 din Constituție, în care este descrisă dizolvarea Parlamentului.

• „Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură” - spune Constituția.

Aceeași sintagmă este folosită și în regulamentul deja amintit, al ședințelor comune ale Parlamentului. În aceeași secțiune, dar la alt articol, care are legătură cu procedura alegerilor anticipate.

• Art. 91. - În cazul neacordării votului de încredere pentru formarea Guvernului, Parlamentul, sub semnătura preşedinţilor celor două Camere, aduce de îndată această situaţie la cunoştinţa Preşedintelui României, în vederea desemnării unui alt candidat pentru funcţia de prim-ministru.

Cu alte cuvinte, timpul este măsurat în aceste documente. De data aceasta, „de îndată” funcționează sub limita unor zile. Este chestiune de ore, care stă între responsabilitățile președinților Parlamentului. În cazul de față, Marcel Ciolacu, liderul deputaților, și Titus Corlățean, delegat cu atribuțiile de lider al senatorilor.

Scopul este arătat limpede de motivul pentru care președintele țării trebuie informat - trebuie să desemneze un alt prim-ministru.

În aceste condiții, este greu de crezut că PSD mai poate repeta situația din 2009. La acea vreme, la 13 octombrie, Guvernul Boc a fost demis prin moțiune de cenzură. Era în pragul alegerilor prezidențiale, câștigate în al doilea tur de Traian Băsescu. Aproape trei luni a stat Guvernul Boc interimar, până la 23 decembrie, după alegerile prezidențiale. În tot acest interval, a picat un guvern - cel al lui Lucian Croitoru, la 4 noiembrie, iar alt vot de învestire nu a mai avut loc. A existat o nouă propunere de guvern, condus de Liviu Negoiță, însă Parlamentul nu l-a supus votului „pentru acordarea încrederii”.

Există o mare diferență - toate acele tergiversări din anul 2009 s-au petrecut în ultimele luni de mandat prezidențial, iar Constituția interzice dizolvarea Prlamentului în ultimele șase luni de mandat al unui președinte al țării.

Un detaliu - opoziția la Traian Băsescu, PSD, PNL și UDMR, care aveau majoritate largă în Parlamentul de atunci, l-au propus prim-ministru pe Klaus Iohannis, pe atunci primar al Sibiului, însă Traian Băsescu l-a respins.

Atribuțiile președintelui

Dizolvarea Parlamentului este una dintre atribuțiile prezidențiale, conferite de Constituție. Șeful statului este cel care semnează decretul prin care este dizolvat Parlamentul. Se consultă înainte cu președinții camerelor, cu liderii grupurilor parlamentare, însă decizia îi aparține. Cum Klaus Iohannis a afirmat chiar în discursul victoriei sale în alegeri că dorește alegeri anticipate, este limpede că această strategie este pusă în mișcare.

• Numărarea celor 60 de zile în interiorul cărora decurge procedura anticipatelor - două „neacordări de încredere guvernului” - începe în momentul în care Ludovic Orban va trimite la Parlament solicitarea de învestire a noului său cabinet și programul guvernamental. După informațiile vehiculate, luni sau marți vor fi depuse documentele la Parlament. 15 zile apoi pentru vot.
• Procedura alegerilor anticipate se închide dacă guvernul lui Ludovic Orban este votat de Parlament, iar acest lucru nu este posibil decât cu voturile PSD.

Desemnarea premierului este tot o atribuție eminamente prezidențială, recunoscută de Constituție. Doar în cazul în care un singur partid deține majoritatea, președintele numește candidatul acelui partid. Altminteri, Legea fundamentală lasă la dispoziție să aleagă pe cine propune. Nu avem o lege sau un regulament care să interzică șefului statului să desemneze același candidat pentru funcția de prim-ministru, chiar și dacă acesta a fost demis de Parlament.