Linkuri accesibilitate

Statul român și-a cerut iertare pentru crimele de la Revoluție, dar dreptatea așteaptă de 30 de ani


Piața Palatului, București, decembrie 1989

Au fost necesari 31 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 ca un ministru al Apărării să-și ia inima în dinți și să ceară iertare familiilor morților și răniților celor uciși în 1989 pentru „greșelile, erorile sau abuzurile” comise de militari în timpul tragicelor evenimente ce au dus la căderea comunismului în România.

Pentru greşelile, erorile sau abuzurile săvârşite de unii dintre angajaţii Ministerului Apărării Naţionale în desfăşurarea acelor evenimente, dincolo de răspunderile care au fost sau vor fi stabilite de instanţele judecătoreşti, este o datorie morală ca noi, cei de acum, să cerem iertare familiilor rămase în suferinţă în Decembrie 1989 şi să îi asigurăm pe toţi cei de astăzi şi, mai ales, pe cei care vin după noi că vom face tot ce se va putea pentru ca asemenea situaţii să nu se mai repete vreodată în istoria României", a afirmat Nicolae Ciucă, potrivit unui mesaj transmis de premierul interimar și ministrul Apărării, prin intermediul MApN.

Ceilalți 18 foști miniștri post comuniști nu au găsit de cuviință să spună un cuvânt despre ”erorile și abuzurile” militarilor în urma cărora au murit 1165 de oameni în urmă cu 31 de ani. E vorba de Nicolae Militaru, Victor Atanasie Stănculescu, Niculae Spiroiu, Gheorghe Tinca, Victor Babiuc, Constantin Dudu Ionescu, Sorin Frunzăverde, Ioan Mircea Pașcu, Teodor Athanasiu, Corneliu Dobrițoiu, Teodor Meleșcanu, Mihai Stănișoară, Gabriel Oprea, Mircea Dușa, Mihnea Motoc, Gabriel-Beniamin Leș, Adrian Țuțuianu și Mihai Fifor.

Ruptura de Securitate

Regrete târzii a transmis și Serviciul Român de Informații (SRI), la 35 de ani de la moartea disidentului Gheorghe Ursu. Pe 17 noiembrie 2020, tot printr-un comunicat, SRI condamna crimele și abuzurile Securității. „Reafirm fără echivoc că Serviciul Român de Informaţii nu numai că se delimitează ferm de crimele şi abuzurile Securităţii, ci le condamnă explicit. Între Serviciul Român de Informaţii şi Securitatea comunistă nu există şi nu va exista vreodată nici o formă de înţelegere sau compatibilitate, cum nu există între valorile unui regim democratic şi orice formă de totalitarism. Serviciul Român de Informaţii îşi menține hotărârea fermă de a sprijini procesul prin care societatea românească doreşte să se elibereze definitiv de tenebrele trecutului”, se arată într-un comunicat asumat de directorul Serviciului, Eduard Hellvig.

În ultimii 30 de ani, SRI a fost condus de Virgil Măgureanu, Costin Georgescu, Radu Timofte, Florian Coldea și George Cristian Maior.

Pe 8 aprilie 2019, fostul procuror general, Augustin Lazăr, își cerea scuze, în numele procuraturii, pentru durata excesivă a anchetei în dosarul Revoluției. „Prezint public scuzele Ministerului Public pentru durata excesivă a duratei anchetei penale - aproape 30 de ani", a afirmat Lazăr.

Pe 18 decembrie 2006, fostul președinte Traian Băsescu condamna comunismul de la tribuna Parlamentului în urma prezentării Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. „Ca şef al statului român, condamn explicit şi categoric sistemul comunist din România, de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989. Luând act de realităţile prezentate în Raport, afirm cu deplină responsabilitate: Regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal (…) În numele statului român, îmi exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii”, declara Traian Băsescu în urmă cu 14 ani.

Până atunci, foștii președinți Ion Iliescu și Emil Constantinescu au preferat să tacă pe acest subiect.

Revoluția, piatra de moară de gâtul procurorilor militari

Revenind la declarațiile recente ale generalului Ciucă, acesta a făcut un apel la instituții pentru a ajuta justiția să facă lumina în dosarul Revoluției. „Trebuie să ieşim din logica aruncării răspunderii pe umerii altora. Fiecare instituţie implicată în evenimentele dintre 16 şi 22 decembrie, dar şi după acea dată, trebuie să facă tot ce se poate pentru a clarifica deciziile luate în acele zile şi, mai ales, să ajute justiţia în stabilirea responsabilităţilor şi consecinţelor acestora", a completat Ciucă.

Traseul cazului Revoluției din decembrie 1989 este la fel de complicat ca dosarul în sine. „Spart” în mai multe părți în funcție de locurile unde s-au produs evenimentele, dosarul principal a sfârșit pe masa judecătorilor de la instanța supremă care trebuie să decidă dacă îl păstrează pentru judecare sau îl retrimit procurorilor militari.

Primele sentințe în urma anchetelor privind Revoluția au fost date la începutul anilor 90 când au fost condamnați la închisoare foștii lideri comuniști Iulian Vlad – fost șef al Securității, Emil Bobu, fost secretar și membru al Comitetului Politic al C.P.Ex. al PCR, Tudor Postelnicu – fost ministru de Interne sau Manea Mănescu, fost vicepreședinte al Consiliului de Stat și membru C.P.Ex. al PCR. Au executat în parte pedepsele primate, fiind grațiați rapid printr-un decret semnat de noul președinte ales Ion Iliescu.

Politicienilor li s-au adăugat o serie de ofițeri superiori de armată care au coordonat măcelul de la Timișoara. Au fost eliberați după doi-trei ani pe motive medicale sau în urma decretelor de amnistie sau grațiere semnate de noua conducere a țării.

În 2000, generalii Mihai Chițac și Victor Atanasie Stănculescu erau condamnați la 15 ani de închisoare, pentru reprimarea demonstrațiilor anticomuniste de la Timișoara, însă procurorul general de atunci, Joița Tănase, a făcut recurs în anulare. Abia în 2008 Stănculescu ajunge după gratii, judecat pentru rolul avut în reprimarea Revoluției de la Timișoara, unde 119 oameni au murit şi 400 au fost răniţi. A făcut 5 ani din pedeapsa primită după ce beneficiat de întreruperi temporare ale executării pedepsei și a fost eliberat condiționat în mai 2014. La fel și colegul de dosar, Mihai Chițac, care a murit acasă în 2010 după o operație pe cord.

Ancheta în cazul Revoluției de la București înaintează anevoios sub coordonarea procurorului militar Dan Voinea. În 2007, Curtea Constituțională decide mutarea dosarului de la Secția Parchetelor Militare la o secție civilă, deoarece civili nu mai puteau să fie anchetați de procurorii militari.

În 2018, fostul procuror general Laura Kovesi cere Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) demararea unui control de fond la Secția Parchetelor Militare unde Voinea era adjunct. În urma concluziilor raportului, Kovesi a solicitat ministrului Justiției înlocuirea lui Dan Voinea din funcție, având în vedere că anchetele în dosarele Revoluției și Mineriadei nu erau finalizate de 18 ani.

În octombrie 2015, dosarul Revoluției a fost clasat de procurorii militari pe motiv că cei care au comis genocid, propagandă de război sau au aplicat tratamente neomenoase nu mai pot fi trași la răspundere deoarece aceste infracțiuni nu mai există în noul Cod Penal. În cazul celor suspectați că au comis omor, tentativă de omor, ucidere din culpă, lipsire de libertate, procurorii susțineau că aceste fapte s-au prescris, astfel că vinovații nu mai pot fi trași la răspundere.

Tot atunci, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) condamna România la plata a 832.000 de euro către 81 de victime ale Revoluției, din cauza întârzierii anchetei. Anii următori vor veni cu alte condamnări pe același motiv.

Dosarul Revoluției a fost redeschis în vara lui 2016 de judecătorii instanței supreme după ce procurorul Bogdan Licu, pe atunci intermar al procurorului general a cerut continuarea anchetei pe motiv că „solutia de clasare dată în octombrie 2015 de Parchetul Militar este netemeinică și nelegală”.

Pe 8 aprilie 2019, procurorii Secţiei militare din Parchetul General au trimis în judecată dosarul Revoluției din 1989, în care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus şi Emil Cico Dumitrescu au fost puși sub acuzare pentru infracţiuni contra umanităţii. Dosarul cauzei cuprinde 3.330 de volume.

Ajuns la instanța supremă în procedură de Cameră preliminară, cazul s-a judecat câteva termene pentru a stabili legalitatea probelor. Amiralul Cico Dumitrescu a murit între timp, așa că doar Iliescu, Voican Voiculescu și Iosif Rus au mai rămas inculpați în dosar.

În octombrie 2020, cazul a fost retrimis la procuratura militară de judecătoarea Florentina Dragomir. Potrivit minutei instanței, au fost descoperite probleme de legalitate a probelor, o parte dintre ele fiind excluse de la dosar, cum ar fi rapoartele întocmite de SRI și de Comisia parlamentară de anchetă a revoluției care a funcționat în anii 90. Judecătoarea a dat un termen de 5 zile pentru remedierea acestor chestiuni. Decizia nu este definitive, ea fiind contestată de parchet. În acest moment, cazul este tot la instanța supremă, urmând să intre în analiza unui complet de doi judecători, nefiind stabilit un termen pentru judecată.

Dincolo de aceste chestiuni procedurale, concluzia amară a 30 de ani de anchetă în acest caz este că nu s-a dorit trimiterea în judecată a celor vinovați de moartea a 826 de persoane în București, după fuga lui Nicolae Ceaușescu de pe 22 decembrie 1989. Motivele invocate de anchetatori sau șefii lor au fost dintre cele mai diverse. De la lipsa unei echipe de procurori până la decizia CCR care a schimbat competența și de la lipsa martorilor care au plecat din țară sau au decedat între timp, până la presiunile politice pentru a nu fi inculpat fostul președinte Ion Iliescu.

Momentul în care Joe Biden este învestit ca președinte al SUA
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:05 0:00
XS
SM
MD
LG