Instruirea angajaților pentru prevenirea incendiilor poate preveni scenarii dezastruoase. A ști exact cum trebuie să reacționezi și a avea la îndemână echipamentele necesare poate face diferența dintre o tragedie și un incident.
Astfel spune că s-a întâmplat recent, la Institutul „Marius Nasta”, managerul Beatrice Mahler:
„Angajații și colegii mei s-au comportat exemplar. La scurt timp după ce s-a făcut apelul toți cei din secția Covid s-au echipat și au intrat în scenariul roșu. Din informațiile pe care le am de la colegi flăcările s-au stins repede, de la sine. Pacienții nu au simțit nimic”, a spus managerul institutului, Beatrice Mahler, la scurt timp de la incident.
În interiorul unității mobile erau 7 pacienți ventilați non-invaziv și niciunul nu a fost rănit.
Cum se organizează reacția la incendii în spitale?
Episodul de la „Marius Nasta” aduce, însă, în discuție alt detaliu. Spitalele de stat, mai ales cele de tip pavilionar, nu-și permit să dea zeci de mii de lei pe lună, pentru a asigura servicii de protecție împotriva incendiilor pentru fiecare dintre clădirile aflate în dotare. În aceste cazuri, soluția este angajarea unui pompier.
Când și acesta se află în concediu de șase luni, alternând concediu de odihnă cu cele medicale, așa cum spune managerul Beatrice Mahler că se întâmplă la Institutul „Marius Nasta”, atunci soluția pare a fi instruirea permanentă a angajaților. Care au și salvat situația duminică seara, lăsând cele opt autospeciale ale ISU fără obiectul muncii.
La ce sunt buni pompierii privați și cum se face autorizarea lor
Funcționarea pompierilor privați se face în baza Ordinului 75 din 2019 al Ministerului de Interne, care stabilește criteriile de performanţă privind constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor voluntare şi a serviciilor private pentru situaţii de urgenţă și care reglementează activitatea propriu-zisă a pompierilor privați.
Fostul colonel de pompieri Marian Lupașcu, este acum șef de Serviciu pentru Situații de Urgență la AEK Pompieri, unul din serviciile private pentru situații de urgență constituite de IGSU ca societăți prestatoare de servicii. El a povestit la Europa Liberă despre cum funcționează un astfel de serviciu și de ce este nevoie pentru a fi eficient.
„Un serviciu privat, ca să funcționeze trebuie să fie avizat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență județean. Pentru această autorizare ai nevoie de tehnică: două mașini de pompieri de capacitate medie, pentru că altfel nu poți obține autorizația, echipament asemănător cu cel al pompierilor profesioniști, adică tot costume nomex, tot căști, aceiași bocanci, aparate de respirat, adică același echipament. Trebuie să ai personal pentru servanți, cei mai de jos, care fac cursuri de specialitate la școli de profil autorizate de IGSU și Ministerul Învățământului”, spune Marian Lupașcu.
După obținerea autorizației, se pot încheia contracte de prestări servicii cu anumite societăți care îndeplinesc condițiile necesare pentru a beneficia de servicii private de intervenție în situații de urgență. E vorba de clădiri înalte și foarte înalte, spitale cu capacitate de cel puțin 2.000 de paturi și tot ceea ce prevede ordinul amintit.
Serviciul privat organizează pentru acești clienți grupe de intervenții de trei oameni pe tură „care au destul de multe însărcinări, ei trebuie să facă cel puțin patru-cinci linii de servicii de rond pe tură în tot obiectivul, să vadă dacă sunt probleme pe linia aceasta a situațiilor de urgență, cu caiet de rond în care-și notează toate problemele, caiet de rond care e văzut la rândul lui de un șef de formație, coordonați de un șef de serviciu – adică eu - care nu stă în toate obiectivele, pentru că o astfel de societate poate să aibă mai multe contracte, nu doar unul. Șefii de formație sunt foști subofițeri de pompieri foarte bine pregătiți, care, ca și mine, au fost pe intervenții, la zeci și poate chiar sute de incendii, cu reflexele formate în zeci de ani de profesie, care sunt și ei angajați la aceste firme după ce ies la pensie. Ei îi verifică pe cei pe care-i trimitem la firmele sau instituțiile cu care avem contract. Dar, atenție, chiar și ei fac cursuri de pregătire continuă la acele firme particulare, pentru că pe el nu-l angajează nimeni doar pentru că a fost subofițer de pompieri”.
Radu Bârsan, expert la Sarmis Columna, o firmă care dă consultanță pentru înființarea firmelor de pompieri privați și care și instruiește personal privat specializat, explică rolul firmei sale în instruirea pompierilor privați prin analogie cu obținerea permiselor auto.
„Te duci și faci o școală teoretică și o parte practică și ți-ai luat permisul și lucrezi cu el în cadrul unei firme. La firma respectivă nu aveți ocazia să conduceți, să zicem, pentru că n-ați avut livrări, deci nu ați mai folosit permisul. Degeaba o faceți în al patrulea an, că nu mai aveți practica, exercițiul, spre deosebire de alt participant la trafic care, chiar dacă n-a avut „comenzi”, l-a mai dus cineva în poligon, a mai făcut o simulare și l-a mai ținut la curent cu metodele de intervenție și de prevenție. Acela va fi mult mai bine pregătit.”
El spune, însă, că pregătirea și instruirea nu ar trebui să se oprească în momentul în care se obține atestatul. Pompierii trebuie să vină la o „reîmprospătare”, adică la o instruire permanentă.
„Aici apar problemele: când își ia omul atestatul, ajunge la locul de muncă, dar nu trece printr-o pregătire constantă și-l uită Dumnezeu acolo în post (…). Noi instruim teoretic, avem o legislație pe care trebuie să o transmitem oamenilor și o parte aplicată, cu pregătirea practică, cu mers în poligon și utilizarea echipamentelor. După trei săptămâni de pregătire primește certificatul. Dar, după ce se duce la locul de muncă, dacă nu mai este angrenat în activități de specialitate, atunci ar trebui să aibă un șef de serviciu care, împreună cu ei, cu acești servanți pompieri să facă o pregătire periodică.”
Radu este fiul unui pompier cu experiență de peste 30 de ani în domeniu, Gheorghe Bârsan, fost comandant al mai multor subunități și șeful Detașamentului 1 de pompieri din Capitală. La 4 ani după ce a ieșit la pensie a înființat Sarmis Columna, unde face formare profesionala și avizare pentru autorizare de securitate la incendiu ca deținător de brevet de pompier specialist și evaluator de riscuri.
În urma parcurgerii celor trei săptămâni de curs, competențele obținute, conform legii, sunt pentru: efectuarea activităților de pregătire pentru intervenție în situații de urgență, desfășurarea activităților premergătoare intervenției în situații de urgență, executarea intervenției în situații de urgență și pentru întreținerea mijloacelor tehnice din dotare.
Radu Bârsan spune că servanții pompieri care lucrează în cadrul firmelor private sunt instruiți permanent, un plus major față de un angajat care are și rol de pompier într-o instituție.
Pentru a primi certificate de servant pompier, o persoană trebuie să fi absolvit opt clase, să aibă de la medicul de familie sau de la locul de muncă o adeverință că este apt să urmeze cursurile și că este clinic sănătos, indiferent de vârstă. Apoi, el trece printr-o perioadă de instruire teoretică și prin cea practică, de prezentare a echipamentelor din dotare cu tot ce înseamnă furtunuri, hidranți, autospeciale, stingătoare și echipare, dezechipare și sistem de intervenție.
Conducere nouă, probleme vechi
Beatrice Mahler a obținut postul de manager al Institutului „Marius Nasta”, prin concurs, în septembrie 2019, după un interimat care a durat din decembrie 2017, fiind numită prin Ordin al ministrului Sănătății de la acea vreme, Florian Bodog. Numirea sa la conducerea celei mai importante unități de pneumoftiziologie din țară care are nouă sedii în București a venit după un șir lung de probleme în Justiție ale celor care au fost la conducerea institutului.
Pe 11 mai 2016, magistrații Curții de Apel București au pronunțat cele mai dure condamnări de până atunci din Sănătate, într-un proces privind achiziții frauduloase și luare de mită, denumit și „Mita de la morgă”. Unsprezece persoane din conducerea institutului au fost condamnate la pedepse cuprinse între 5 și 8 ani de închisoare cu executare, cumulând cu totul peste 50 de ani de închisoare.
Răzvan Adrian Mocanu, manager al Institutului în perioada 2009-2010, a primit 5 ani și 4 luni de închisoare pentr abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și constituire de grup infracțional organizat.
Monica Răduț, director administrativ, a primit 8 ani de închisoare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, luare de mită în formă continuată și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. În primăvara lui 2016 au mai fost condamnați șefa serviciului de achiziții a spitalului și directorul economic, plus șapte oameni de la firmele favorizate.
La un an și jumătate de la sentință, un raport al Corpului de Control al Ministerului Sănătății arăta că a găsit contracte asemănătoare, deși oamenii s-au schimbat. Conform documentului, managerul Gilda Popescu și directorul financiar Daniela Dumitru ar fi patronat un sistem de achiziții care au transformat spitalul într-o piață de desfacere extrem de scumpă pentru anumite firme care furnizau hrana pacienților.
De la șpaga pentru morții de la morgă până la copanele de pui și mizeria care făceau institutul să fie comparat cu un „grajd” chiar de medicii săi, aerul de la Institutul de Pneumoftiziologie părea a fi irespirabil, semnala presa la acea vreme.
Acesta este contextul în care Beatrice Mahler, fost director medical al institutului, a preluat conducerea acestuia.
Pompierul aflat de șase luni în concediu a fost angajat cu mulți ani în urmă de una din echipele de management care au transformat institutul, pe banii contribuabililor, într-o afacere extrem de profitabilă.
Rezistența la actuala conducere pare să se fi manifeste printr-un concediu continuu, practică utilizată de pompier, dar și de mulții șefi de servicii pe care i-a demis la un moment dat, explică Beatrice Mahler într-o discuție purtată cu Europa Liberă.
Spitalul, prins între legislația din Dreptul Muncii și prețurile de pe piața de pompieri privați
Principalele probleme ce decurg din angajarea unui pompier al instituției decurg chiar din legislația din Dreptul Muncii. Pe de altă parte, externalizarea este extrem de costisitoare. Soluția este instruirea angajaților pentru intervenția în situații de urgență, cu participarea lor la traininguri de specialitate, spune managerul.
Neajunsurile angajării unui pompier al instituției sau spitalului țin chiar de legislația din Dreptul Muncii, care împiedică intervenția managementului în cazul în care acesta nu-și îndeplinește atribuțiile de serviciu. A spus-o managerul Institutului „Marius Nasta”, Beatrice Mahler, după incendiul de duminică. Pentru că externalizarea serviciului de protecție la incendii este unul costisitor, spitalele de stat preferă să-și angajeze propriul pompier.
Într-o discuție cu Europa Liberă, Mahler a explicat situația:
„Noi avem pompier angajat. Mă refeream la legislația de Dreptul Muncii și la modalitatea în care poți să intervii asupra modului în care evaluezi o persoană. Pentru că o persoană evaluată, indiferent de calificativul pe care-l obține la evaluarea anuală trebuie trecută prin comisia de disciplină, chiar dacă obține doar insuficient, pentru că comisia respectivă poate decide printr-un raport, în urma cercetării, că este vorba într-adevăr de o nerespectare a sarcinilor din fișa postului. Altfel, orice act ar face managerul, el este lovit de nulitate, iar această cercetare trebuie să fie făcută într-o perioadă de șase luni. Dacă alternează concediul medical cu concediul de odihnă nu ai cum să-i faci nici măcar inițierea cercetării”, spune Beatrice Mahler.
Beatrice Mahler: Cel mai ieftin contract ne-ar costa 47.000 de lei pe lună
Managerul spune că spitalul nu-și permite angajarea unei firme de pompieri privați, mult mai adecvată pentru sistemul pavilionar și cu mai multe sedii al Institutului. Dar precizează că externalizarea este una extrem de costisitoare și că cea mai ieftină ofertă de pe piață ar fi presupus o plată de 47.000 de lei pe lună doar pentru un singur sediu.
„Noi avem serviciul intern (de pompieri – n.r.). Acest om este angajat de foarte mulți ani, noi l-am preluat așa, iar externalizarea serviciilor este posibilă conform legislației și există în metodologie din vara anului trecut, din anul 2020. Pe de altă parte, serviciu externalizat înseamnă o cheltuială mult mai mare. Am făcut o cercetare de piață în acest sens… cheltuiala este mare pentru institut, pentru că eu trebuie să asigur acest tip de asistență la toate sediile pe care le are Institutul, nu doar într-un singur sediu. Eu degeaba pun doar în sediul din Viilor trei oameni, eu am nevoie de trei oameni și la sediul unde sunt copiii. Și am nevoie de personal și în zona în care sunt dispensarele. Când ai un sistem pavilionar, cu mai multe sedii, cheltuielile pentru un singur sediu, cea mai ieftină ofertă pe care am primit-o a fost de 47.000 de lei pe lună. Și atunci, ținând cont că Institutul „Marius Nasta” funcționează în patru sedii, ce pot să fac? ”
Mahler a explicat că singura soluție pe care a găsit-o este instruirea propriilor angajați, care au intervenit prompt și la incidentul de duminică, înainte chiar să vină pompierii ISU.
„Cu siguranță, toate cheltuielile (firmei de pompieri privați – n.r.) pot fi justificate, nu am această îndoială, dar noi am trimis personalul și-l vom trimite din nou (la instruire – n.r.) ca să știe să facă acest lucru. Sunt conștientă și am fost tot timpul conștientă că aceste lucruri trebuie asigurate, însă – și nu e o scuză - atunci când ești manager trebuie să ai oamenii lângă tine care să fie specialiști pe diverse domenii și care să se implice în ceea ce înseamnă organizarea serviciului."
„În instituțiile de stat foarte mulți s-au obișnuit că „merge și așa”. Eu pot să spun doar că în „Marius Nasta”, de când am venit manager am schimbat de trei ani, cu foarte mare dificultate fiecare șef de departament din zona administrativă: de la R.U.N.O.S (resurse umane, normare, organizare, salarizare) la tehnic, la administrativ, la achiziții, toți, dar cu foarte mare dificultate. Aceeași problemă, aceleași concedii și același circuit," spune Beatrice Mahler.
Soluția este, așadar, „ instruirea personalului. Cât privește restructurarea… Este o instituție de stat, dar fiecare trebuie să răspundă, să-și asume și să facă.”