Linkuri accesibilitate

Toate site-urile REL/RL
site logo site logo
Precedent Următorul
Ultima oră
Multimedia

10 Mai. Cine a fost Carol I, de ce este Regele Independenței și de ce a fost cenzurat de comuniști

Carol I de Hohenzollern a avut cea mai lungă domnie din istoria românilor, 48 de ani. Cu un an mai mult decât Ștefan cel Mare. A fost singurul domnitor ales prin plebiscit (referendum), iar numele lui răspundea cererii românilor de a avea în frunte un principe occidental. 

Carol I a domnit între 1866 și 1914. A venit în România la cererea autorităților de la București, mai precis a Locotenenței Domnești. Alcătuită din conservatorul moldovean Lascăr Catargiu, liberalul muntean Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie, această regență conducea țara după detronarea lui Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie 1866. Domnitorul Unirii Principatelor devenise autoritar, se înconjurase de o camarilă coruptă și încerca să întemeieze o dinastie personală, ceea ce era contrar cererii românilor exprimate în Adunările Ad-Hoc din 1857-1858, de a avea în frunte un monarh constituțional din Europa Occidentală.

În momentul în care familia de Hohenzollern l-a primit la castelul de Sigmaringen pe trimisul român Ion C. Brătianu, revoluționar pașoptist și viitorul mare premier liberal, România se confrunta cu pericolul iminent al unei noi ocupații turcești și cu riscul de a vedea Unirea Principatelor desfăcută. Ea fusese recunoscută de puterea suzerană, Turcia, numai pentru domnia lui Cuza. Era vital ca la București să apară rapid un cap încoronat suficient de bine conectat cu Franța și Germania, așa încât Istanbulul să nu își permită să intervină. Armata Principatelor Unite era foarte restrânsă numeric.
Carol I de Hohenzollern a domnit de la 10 Mai 1866 până la moartea sa, la 10 octombrie 1914.  A venit într-o Românie care figura pe hărțile europene în componența Imperiului Otoman și în urmă o putere regională pregătită să încorporeze Transilvania, leagănul națiunii române. A luptat, la propriu, în fruntea soldaților săi în Războiului de Independență din 1878-1878, în vremea lui s-a înființat Banca Națională, s-au dezvoltat Universitățile și Academia și s-a construit o rețea de căi ferate și drumuri echivalentă cu cea din statele occidentale.  Disciplinat, rezervat și cu o extraordinară putere de muncă, Carol I s-a dovedit a fi exact omul de care avea nevoie România ca să reducă decalajul de secole ce o separa de Europa Occidentală. Elitele politice românești i-au oferit lui Carol I de Hohenzollern Coroana României împreună cu o misiune foarte dificilă. Împreună au reușit. Foto: Arhivele Naționale. 
1 Carol I de Hohenzollern a domnit de la 10 Mai 1866 până la moartea sa, la 10 octombrie 1914. 
A venit într-o Românie care figura pe hărțile europene în componența Imperiului Otoman și în urmă o putere regională pregătită să încorporeze Transilvania, leagănul națiunii române. A luptat, la propriu, în fruntea soldaților săi în Războiului de Independență din 1878-1878, în vremea lui s-a înființat Banca Națională, s-au dezvoltat Universitățile și Academia și s-a construit o rețea de căi ferate și drumuri echivalentă cu cea din statele occidentale. 
Disciplinat, rezervat și cu o extraordinară putere de muncă, Carol I s-a dovedit a fi exact omul de care avea nevoie România ca să reducă decalajul de secole ce o separa de Europa Occidentală. Elitele politice românești i-au oferit lui Carol I de Hohenzollern Coroana României împreună cu o misiune foarte dificilă. Împreună au reușit. Foto: Arhivele Naționale. 
Carol I s-a născut la 20 aprilie 1839. Familia sa, Hohenzollern-Sigmaringen era o ramură a marii familii de Hohenzollern care conducea Prusia, prin regele Wilhelm I. Tatăl său, Carol Anton de Sigmaringen, a fost prim-ministru al Prusiei şi un personaj influent în Berlin. Prin mama sa, Josephine de Baden, Carol I se înrudea cu Claude de Beauharnais, cumnatul primei soţii a lui Napoleon Bonaparte. În 1866, împăratul Napoleon al III-lea, cel mai important lider european al momentului, şi-a exprimat satisfacţia că la Bucureşti va domni o rudă îndepărtată, chiar dacă era ofiţer prusac. Foto: Arhivele Naționale. 
2 Carol I s-a născut la 20 aprilie 1839. Familia sa, Hohenzollern-Sigmaringen era o ramură a marii familii de Hohenzollern care conducea Prusia, prin regele Wilhelm I. Tatăl său, Carol Anton de Sigmaringen, a fost prim-ministru al Prusiei şi un personaj influent în Berlin. Prin mama sa, Josephine de Baden, Carol I se înrudea cu Claude de Beauharnais, cumnatul primei soţii a lui Napoleon Bonaparte. În 1866, împăratul Napoleon al III-lea, cel mai important lider european al momentului, şi-a exprimat satisfacţia că la Bucureşti va domni o rudă îndepărtată, chiar dacă era ofiţer prusac. Foto: Arhivele Naționale. 
Fiu al unor boieri mărunţi din Muntenia, Ion C. Brătianu s-a născut la 2 iunie 1821 și s-a stins la 16 iunie 1891. A ajuns prima dată la Paris pentru studii, la 17 ani. Studiază ingineria. Revine în capitala Franţei peste un deceniu, în exil, după înfrângerea revoluţiei paşoptiste de la Bucureşti, la care participase activ. Ca şi vecinii de pe malul Argeşului, Goleştii, Brătienii, Ion şi Dumitru, îşi vor cheltui averea făcând lobby la Paris şi Londra pentru retragerea ocupanţilor ruşi şi turci.  Întors în ţară, membru al unei loji masonice influente, Ion C. Brătianu era convins că naţiunea română se va ridica de sub suzeranitatea turcească şi se va îndrepta spre modernitate.  El este trimis de Locotenența Domnească în aprilie 1866 să negocieze cu familia Hohenzollern Sigmaringen venirea lui Carol în România. Foto: Arhivele Naționale. 
3 Fiu al unor boieri mărunţi din Muntenia, Ion C. Brătianu s-a născut la 2 iunie 1821 și s-a stins la 16 iunie 1891. A ajuns prima dată la Paris pentru studii, la 17 ani. Studiază ingineria. Revine în capitala Franţei peste un deceniu, în exil, după înfrângerea revoluţiei paşoptiste de la Bucureşti, la care participase activ. Ca şi vecinii de pe malul Argeşului, Goleştii, Brătienii, Ion şi Dumitru, îşi vor cheltui averea făcând lobby la Paris şi Londra pentru retragerea ocupanţilor ruşi şi turci. 
Întors în ţară, membru al unei loji masonice influente, Ion C. Brătianu era convins că naţiunea română se va ridica de sub suzeranitatea turcească şi se va îndrepta spre modernitate. 
El este trimis de Locotenența Domnească în aprilie 1866 să negocieze cu familia Hohenzollern Sigmaringen venirea lui Carol în România. Foto: Arhivele Naționale. 
La 18/30 martie 1866, trimisul român, Ion C. Brătianu este primit în audiență de tatăl lui Carol, prințul Carol Anton la reședința familiei de la Dusseldorf. Prințul de 27 de ani se afla din întâmplare acasă, în permisie din armată, pentru că era Vinerea Paștilor.  Negocierile durează câteva săptămâni pentru că era nevoie de acordul regelui Prusiei, dar și de cel al împăratului francez, Napoleon al IIII-lea, fără de care nu se petrece nici o mutare semnificativă pe continent.  Hohenzollernii au întâmpinat o oarecare rezistență din partea familiei pentru că era de neconceput ca un prinț catolic să accepte suzeranitatea turcească. „Turcule!”, i-a aruncat principele de Coroană lui Carol, când s-au întâlnit într-o seară la Operă. România nu era pe hartă... 
4 La 18/30 martie 1866, trimisul român, Ion C. Brătianu este primit în audiență de tatăl lui Carol, prințul Carol Anton la reședința familiei de la Dusseldorf. Prințul de 27 de ani se afla din întâmplare acasă, în permisie din armată, pentru că era Vinerea Paștilor. 
Negocierile durează câteva săptămâni pentru că era nevoie de acordul regelui Prusiei, dar și de cel al împăratului francez, Napoleon al IIII-lea, fără de care nu se petrece nici o mutare semnificativă pe continent. 
Hohenzollernii au întâmpinat o oarecare rezistență din partea familiei pentru că era de neconceput ca un prinț catolic să accepte suzeranitatea turcească. „Turcule!”, i-a aruncat principele de Coroană lui Carol, când s-au întâlnit într-o seară la Operă. România nu era pe hartă... 
La 2/16 aprilie 1866, prințul de Hohenzollern este anunțat printr-o telegramă că „cinci milioane de români aclamă ca suveran al lor pe prințul Carol”. Plebiscitul ținut în România șase zile se încheiase.  Consilieri și rude cu înalte funcții în stat recomandau legalist că ar trebui obținut mai întâi acordul Conferinței de la Paris. Dar Marile Puteri se pronunță împotrivă. Din fericire, ca și Alexandru Ioan Cuza, prințul Carol de Hohenzollern hotărăște să pornească spre România, preferând politica faptului împlinit, idee agreată și de cancelarul Otto von Bismark.  Carol de Hohenzollern plecă incognito din Dusseldorf pe 30 aprilie/ 11 mai. Prusia se afla în război cu Austria, astfel că putea fi oricând arestat. De aceea face un ocol prin Elveția. Ajunge la Zurich, noaptea, pe o ploaie torențială, într-o pensiune de lângă lacul Limmat. Aici i se confecționeză un pașaport fals: Karl Hettingen, om de afaceri în drum spre Odesa.   
5 La 2/16 aprilie 1866, prințul de Hohenzollern este anunțat printr-o telegramă că „cinci milioane de români aclamă ca suveran al lor pe prințul Carol”. Plebiscitul ținut în România șase zile se încheiase. 
Consilieri și rude cu înalte funcții în stat recomandau legalist că ar trebui obținut mai întâi acordul Conferinței de la Paris. Dar Marile Puteri se pronunță împotrivă. Din fericire, ca și Alexandru Ioan Cuza, prințul Carol de Hohenzollern hotărăște să pornească spre România, preferând politica faptului împlinit, idee agreată și de cancelarul Otto von Bismark. 
Carol de Hohenzollern plecă incognito din Dusseldorf pe 30 aprilie/ 11 mai. Prusia se afla în război cu Austria, astfel că putea fi oricând arestat. De aceea face un ocol prin Elveția. Ajunge la Zurich, noaptea, pe o ploaie torențială, într-o pensiune de lângă lacul Limmat. Aici i se confecționeză un pașaport fals: Karl Hettingen, om de afaceri în drum spre Odesa. 
 
Austria nu poate fi totuși evitată. Un ocol prin Balcanii fără linii ferate ar fi fost imposibil. Așa-zisul „Karl Hettingen” ajunge pe 2/17 mai în gara din Viena. Iată ce scrie principele mai târziu în ale sale „Memoriile Regelui Carol I al României de un martor ocular”: „Emoția prințului crescu văzând mișcarea uriașă din marea hală a gării plină de soldați. Învelit în manta, cu sacul de călătorie în mână, ajunse nesupărat la ieșire, deși a trebuit să treacă de mulți generali austrieci, dintre care pe unii îi cunoștea foarte bine din campanie din 1864 din Silezia, unde fuseseră aliați”.  În zilele următoare a urmat Bratislava, apoi Budapesta și Baziaș, finele căilor ferate austro-ungare. De aici vaporul până la Turnu Severin. 
6 Austria nu poate fi totuși evitată. Un ocol prin Balcanii fără linii ferate ar fi fost imposibil. Așa-zisul „Karl Hettingen” ajunge pe 2/17 mai în gara din Viena. Iată ce scrie principele mai târziu în ale sale „Memoriile Regelui Carol I al României de un martor ocular”: „Emoția prințului crescu văzând mișcarea uriașă din marea hală a gării plină de soldați. Învelit în manta, cu sacul de călătorie în mână, ajunse nesupărat la ieșire, deși a trebuit să treacă de mulți generali austrieci, dintre care pe unii îi cunoștea foarte bine din campanie din 1864 din Silezia, unde fuseseră aliați”. 
În zilele următoare a urmat Bratislava, apoi Budapesta și Baziaș, finele căilor ferate austro-ungare. De aici vaporul până la Turnu Severin. 
La 4 dimineața în ziua de 7/19 mai 1866, Carol de Hohenzollern vede pe malul Dunării primul oraș românesc „Nu fără palpitație privi prințul la acest orășel modest, clădit pe o colină și având în spate ramificațiile Carpaților. Abia acum își dădu deplină socoteala de marele pas pe care îl făcuse, de greaua răspundere ce luase, dar nu își pierdu nicidecum curajul”.  Scena debarcării este memorabilă. Căpitanul îi atrăgea atenția lui „Karl Hettingen” că biletul său este pentru Odesa, să coboare, prințul îi spune că „numai pentru câteva minute”, moment în care Ion C. Brătianu, care se afla pe mal, sare pe vapor, ia bagajul lui Carol și îl zorește pe uscat. În clipa următoare, amândoi pe pământ românesc, Brătianu își salută protocolar Domnitorul. „Pe Dumnezeul meu dacă ăsta nu a fost prințul de Hohenzollern”, exclamă căpitanul austriac al vaporului.  Portul Turnu Severin. Carte poștală. Arhivele Naționale.   
7 La 4 dimineața în ziua de 7/19 mai 1866, Carol de Hohenzollern vede pe malul Dunării primul oraș românesc „Nu fără palpitație privi prințul la acest orășel modest, clădit pe o colină și având în spate ramificațiile Carpaților. Abia acum își dădu deplină socoteala de marele pas pe care îl făcuse, de greaua răspundere ce luase, dar nu își pierdu nicidecum curajul”. 
Scena debarcării este memorabilă. Căpitanul îi atrăgea atenția lui „Karl Hettingen” că biletul său este pentru Odesa, să coboare, prințul îi spune că „numai pentru câteva minute”, moment în care Ion C. Brătianu, care se afla pe mal, sare pe vapor, ia bagajul lui Carol și îl zorește pe uscat. În clipa următoare, amândoi pe pământ românesc, Brătianu își salută protocolar Domnitorul. „Pe Dumnezeul meu dacă ăsta nu a fost prințul de Hohenzollern”, exclamă căpitanul austriac al vaporului. 
Portul Turnu Severin. Carte poștală. Arhivele Naționale.   
Drumul spre București al domnitorului Carol I a durat trei zile. Nu numai că în România nu exista nici măcar un km de cale ferată, dar și drumurile pietruite erau rare. Din cei 340 de kilometri care despart Turnu Severin de București, mare parte au fost făcuți cu trăsura de-a dreptul pe câmp. Foto: „Venirea lui Regelui Carol I în România”, Emil Volkers, ulei pe pânză. Muzeul Național de Artă al României. 
8 Drumul spre București al domnitorului Carol I a durat trei zile. Nu numai că în România nu exista nici măcar un km de cale ferată, dar și drumurile pietruite erau rare. Din cei 340 de kilometri care despart Turnu Severin de București, mare parte au fost făcuți cu trăsura de-a dreptul pe câmp.
Foto: „Venirea lui Regelui Carol I în România”, Emil Volkers, ulei pe pânză. Muzeul Național de Artă al României. 
10 Mai 1866. Intrarea lui Carol I în Capitală. Litografie. Arhivele Naționale. 
9 10 Mai 1866. Intrarea lui Carol I în Capitală. Litografie. Arhivele Naționale. 
10 Mai 1866. Carol I de Hohenzollern depune jurământul în fața deputaților și a capilor Bisericii. Arhivele Naționale. 
10 10 Mai 1866. Carol I de Hohenzollern depune jurământul în fața deputaților și a capilor Bisericii. Arhivele Naționale. 

Încarcă mai mult

16x9 Image

Elena Tănase

E jurnalist de peste 20 de ani. A început cu opt ani la BBC, a continuat cu doi ani la România Liberă, apoi a intrat în televiziune: opt ani din zece la Digi24. Din septembrie 2020, Elena Tănase este directorul Europei Libere. Cu studii de istorie și științe politice, s-a remarcat prin documentare video de istorie recentă: Povestea Cumințeniei Pământului (2016), Abdicarea Regelui Mihai (2017), Revoluția Română. De ce a curs sânge (2019). 

Recommended

​
Sus
XS
SM
MD
LG