Justiția militară din România s-a specializat în ultimii ani în pronunțarea unor sentințe care nu îi afectează decât cel mult moral pe militarii-infractori. Trei sferturi din militarii români care comit infracțiuni sunt iertați de judecători și pot astfel să își continue activitatea în instituțiile militarizate ale statului. Europa Liberă a documentat practica „amânării pedepselor”: metoda prin care justiția militară se transformă într-o adevărată mașinărie de spălat fapte penale.

• aproximativ 250 de militari români sunt judecați în fiecare an de cele patru instanțe de profil din România: București, Cluj, Iași și Timișoara. Tribunalele militare sunt instituții distincte de cele civile, au sedii și personal propriu iar ordonator de credite este Ministerului Apărării Naționale (MApN);
• Europa Liberă a analizat toate sentințele pronunțate de cele patru tribunale militare din 2018 până în prezent: aproape 600 de hotărâri. În 72% din cazuri, inculpații au fost iertați de faptele penale și au primit pedepse cu „amânarea executării” sau renunțare la urmărirea penală;
• Posibilitatea amânării pedepsei a fost introdusă în Codul Penal românesc în 2014, odată cu intrarea în vigoare a noii legislații penale. Aceasta ar trebui să fie o dovadă de clemență a justiției pentru infractorii care comit fapte fără mare pericol social și care îi conving pe judecători că se vor îndrepta;
• Pentru militari, amânarea pedepsei mai vine cu un alt mare avantaj. Pentru că nu produce efecte penale asupra inculpatului, acesta nu capătă oficial statutul de condamnat, care este incompatibil în România cu funcția militară. Orice militar care ar primi fie și o pedeapsă cu suspendare, rămâne automat fără funcție;
• Europa Liberă a identificat inclusiv cazuri grave de militari care s-au urcat băuți la volan și care au ucis pietoni, care au lovit cetățeni în timpul exercitării atribuțiilor sau au furat. Au beneficiat însă de prevederile „amânării” pedepsei;
• România este una dintre puținele țări din UE care mai are tribunale militare, alături de Bulgaria, Grecia, Spania, Italia, Cipru, Ungaria, Polonia;
• Cele mai des întâlnite infracțiuni comise de militarii din România sunt cele de conducere sub influența alcoolului. Analiza pe care am realizat-o a scos la iveală că, în ultimii 2 ani și jumătate, doar 3% din dosare au vizat infracțiuni militare, cum ar fi dezertarea, insubordonarea, părăsirea postului etc. Restul sunt de drept comun;
• Pe lângă cei din Armată, la aceleași tribunale mai sunt judecați și jandarmi, pompieri, angajați SRI, STS, SPP sau alte instituții cu regim militarizat în România.
  ______________________________________________________________________

Pe 11 decembrie 2017, militarul Vasile C. R., de la UM 01037 Vatra Dornei, a consumat alcool la domiciliu personal după care s-a urcat la volanul mașinii sale marca Mercedes. După aproximativ 10 minute, în timp ce se deplasa cu mașina înspre gara Burdujeni/jud. Suceava, caporalul s-a angajat în depășirea unui alt vehicul și, depășind viteza legală, a lovit o femeie de 64 de ani care se afla pe marginea drumului alături de o altă persoană. Victima a murit pe loc. La fața locului a ajuns un echipaj de Poliție care l-a testat pe militar și a aflat că acesta băuse. 0,7 mg/l în sânge avea să fie alcoolemia stabilită de medicii legiști.

Acesta a recunoscut de la început fapta. A făcut-o la Iași, acolo unde a fost cercetat în primă fază de procurorii militari. Ulterior, a fost judecat la Tribunalul Militar pentru ucidere din culpă. Judecătorul militar Dan Condrea, președintele instanței, a stabilit că militarul merită o pedeapsă de 9 luni de închisoare, pentru care a dispus amânarea executării.

În lumea justiției, „amânarea pedepsei” este una dintre cele mai bune soluții pe care un vinovat o poate obține. Aceasta înseamnă că acuzatul nu este condamnat penal, ci trebuie să respecte numai o serie de restricții pentru un interval de timp limitat. În lipsa recidivei în acel interval, e ca și cum procesul nu a existat niciodată. Cazierul nu este afectat.

Sentința aberantă pronunțată la Iași în cazul lui Vasile C. R. avea să fie schimbată în apel, la Curtea de Apel Militară București, care a admis apelul procurorilor și al urmașilor victimei și l-a condamnat pe militar la doi ani de închisoare cu suspendare.

Însă cele mai multe cazuri de „pedepse cu amânare” stabilite de cele patru instanțe militare din România nu mai apucă să fie analizate de instanța militară de control judiciar.

Europa Liberă a analizat toate sentințele pronunțate de tribunalele militare București, Cluj, Iași și Timișoara începând cu 1 ianuarie 2018 și până în mai 2021. Aproape 600 de hotârâri judecătorești, cele mai multe simple transcrieri, aproape notariale, ale unor acorduri de recunoaștere sau rechizitorii întocmite de procurorii care construiesc cazurile.

Situația, instanță cu instanță

Cluj.

Cea mai mare proporție a sentințelor „cu amânare” o întâlnim la Tribunalul Militar Cluj: 78%. Pentru acuratețea calcului, am exclus deciziile de restituire la Parchet sau revizuirile și ne-am axat doar pe cazurile în care judecătorul s-a pronunțat pe vinovăția sau nevinovăția inculpatului și pe pedeapsa aplicată acestuia.

Dintre cele 178 de sentințe analizate, în 131 s-a dispus amânarea pedepsei, în 10 renunțarea la urmărire penală, în 27 s-a dat o condamnare cu suspendare. Restul au fost condamări cu executare/încetări ale procesului penal pe varii motive (prescriptie, de pildă)/achitare/amendă penală.

Iată câteva exemple de procese la finele cărora s-a dispus amânarea:

• Doi jandarmi din Harghita, F.L. și S.M., au fost acuzați pentru fals intelectual după ce, în perioada 2014-2016, ar fi falsificat foile de parcurs aferente unei autoutilitare de serviciu consemnând un consum fictiv de carburant de 2,3 tone, furat practic din avutul instituției. Amândoi au primit câte o pedeapsă de 1 an și 3 luni cu amânare și se pot întoarce la serviciu.
• Tot un jandarm, plutonier major P.D.-F, a primit 1 an de închisoare cu amânare pentru influențarea declarațiilor. Plutonierul a încercat printr-un comportament „vădit intimidant” să determine un cetățean să nu depună plângere împotriva comportamentului abuziv al unui coleg. Jandarmul s-a pensionat înainte de sentință, la 42 de ani.

Într-un răspuns oferit Europa Liberă, Tribunalul Militar Cluj ne-a transmis că, potrivit Constituției, „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”.

„În aceste condiţii, Tribunalul Militar Cluj soluţionează cauzele cu respectarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală, iar înfăptuirea actului de justiţie se realizează ţinând cont de particularităţile fiecărei cauze şi de prevederile legale incidente.”

Iași.

Tribunalul Militar Iași a avut cele mai multe sentințe pronunțate începând cu 1 ianuarie 2018: 195. Dintre acestea, 70% au fost în fapt amânări de pedeapsă.

Un militar de 47 de ani din Vânători/Galați, având permisul suspendat și fiind în stare avansată de ebrietate (2,5 mg/l), s-a urcat la volan și a intrat în gardul unui vecin, după ce a condus anevoios în jur de 2 kilometri. A primit 1 an și 8 luni cu amânare.

Un alt militar, angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Iași, a fost condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare cu amânare după ce a refuzat să execute ordinului unui superior, și anume să sufle în etilotest, existând suspiciuni că ar fi consumat alcool în timpul serviciului. Instanța a luat în calcul „conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră în cursul urmăririi penale.”

Tribunalul Iași nu ne-a furnizat un punct de vedere până la publicarea acestui material. Fostul judecător Radu Tărniceriu, ex-președinte al acestei instanțe, a fost de acord să discute cu Europa Liberă.

„Privind situația la nivel general, cred că vorbim de faptul că cele mai multe dintre infracțiunile imputate militarilor sunt mai ușoare decât în justiția civilă. Multe sunt, de exemplu, conduceri cu alcool, acolo unde și instanțele civile pronunță pedepse cu amânare sau cu suspendare. Un alt aspect este cel al unei posibile duble sancțiuni. Spre deosebire de un profesor sau un angajat la Fisc, un militar și-ar pierde funcția în cadrul unei condamnări, or și acest aspect cântărăște atunci când se stabilește modalitatea de executare a pedepsei.”

Nu ar trebui ca, de fapt, prestigiul hainei de militar să conteze mai mult decât cariera individuală a celui acuzat? „Este, într-adevăr, și asta o discuție”, spune Tărniceriu.

Un judecător militar în funcție, care a dorit să își păstreze anonimatul, a avut și el un punct de vedere similar.

„Cauzele cu militari sunt, în principiu, de complexitate mai redusă și pericol social mai scăzut. Foarte multe alcoolemii la volan. Ei nu sunt recidiviști și în imensa majoritate sunt oameni cu coloană vertebrală și recunosc faptele. Adică merg pe procedură simplificată. Dacă te uiți la pedepsele cu alcool pe procedură simplificată la instanțele civile și acolo se dă cu amânare. Deci nu e vorba de amânare de fapt, ci de natura infracțiunilor”, ne-a transmis judecătorul.

Timișoara

De la Tribunalul Militar Timișoara Europa Liberă a consultat 111 sentințe judecătorești. 75% dintre procesele militare se încheie cu pedepse cu amânare sau cu renunțare la urmărire penală, în timp ce în 18% se pronunță condamnări cu suspendare. Condamnarea cu suspendare, la fel ca și cea cu executare, implică pierderea calității de militar.

Din practica Tribunalului Militar Timișoara reiese, de pildă, că și în cazul unor militari judecați pentru alcoolemii de peste 2 la mie se pronunță sentințe cu amânare. Cei mai mulți șoferi care au o astfel de alcoolemie sunt adevărate arme pe șosele.

Un exemplu este V.G.A., jandarm în județul Mehedinți, care în martie 2019 a primit 1 an de închisoare cu amânare după ce a condus cu alcoolemie de 2,35 mg/l în sânge. La proces, V.G.A. a „promis că nu o se se mai întâmple”.

Inculpații care primesc pedepse cu amânare nu își țin întotdeauna promisiunile. A.S.N., un subofițer la ISU Mehedinți, a produs pe 9 februarie 2018 un accident rutier după ce nu s-a asigurat și a intrat cu mașina într-un TIR. Pompierul era beat: 1,95 mg/l și a comis fapta în perioada de supraveghere a unei alte pedepse cu amânare pe care o primise cu un an în urmă ca urmare a recunoașterii faptei. Și atunci, militarul se urcase băut la volan.

La al doilea proces, a primit o pedeapsă cu executare și a rămas și fără funcția militară.

Tot Tribunalul Timișoara a pedepsit cu amânare un militar care și-a bătut crunt nevasta, lovindu-o cu capul de gresie, un jandarm acuzat de trafic de substanțe psihotrope sau alți doi jandarmi care au lovit un cetățean.

Într-un răspuns oferit Europa Liberă, Tribunalul Militar Timișoara ne prezintă explicațiile legale pentru care un judecător poate dispune amânarea unei pedepse.

„Infracțiunile săvârșite de militari sunt, în general, de o gravitate redusă, iar pedeapsa prevăzută de lege este de regulă amenda sau închisoare de la 1 la 5 ani. În majoritatea cazurilor, inculpații militari au recunoscut săvârșirea faptelor și au solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, beneficiind, conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen, de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în cazul închisorii și cu ¼ în cazul amenzii. Astfel fiind, majoritatea pedepselor stabilite au fost închisoare de cel mult 2 ani sau amenda. Cu foarte puține excepții, militarii trimiși în judecată sau cu care au fost încheiate acorduri de recunoaștere a vinovăției nu au antecedente penale și nu recidivează. În general, militarii sunt persoane apreciate în societate și au o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii”, ne-a explicat judecătorul Ovidiu-Ștefan Scărlătescu.

București

Tribunalul Militar București are cel mai mic procent de pedepse cu amânare aplicate, 62%. O treime din militari primesc pedepse cu suspendare la această instanță, ai căror judecători au și respins, în mai multe rânduri, acorduri de recunoaștere a vinovăției care stabileau pedepse cu amânarea.

Un exemplu este un acord privind renunțarea la urmărire penală a unui militar care a condus băut. În motivarea refuzului de a confirma acel acord, judecătorul militar de la București arată că fapta de conducere sub influența alcoolului reprezintă „o atitudine antisocială gravă”.

Despre recunoașterea faptei de către militar în astfel de cazuri, prima cale spre amânarea unei pedepse, judecătorul arată sever că: „Recunoașterea fortuită a unui fapt constatat științific, nu înseamnă sinceritate, ci doar acceptarea evidenței, dată fiind absența obiectivă și totală a posibilității de a ascunde adevărul”.

Judecătorul se referă la faptul că proba împotriva șoferilor băuți este valoarea alcoolemiei din sânge, iar recunoașterea lor nu ajută la procesul penal, adică aflarea adevărului, ci doar îi ajută pe inculpați să obțină clemență. Potrivit legii, dacă admit fapta beneficiază de reducerea cu o treime a pedepsei. Același judecător notează și de ce calitatea de militar nu ar trebui să conteze pentru ușurarea sentinței, ci dimpotrivă: „Respectul față de lege și față de autoritate sunt, prin excelență, cerințe de bază ale conduitei militare”.

Au fost însă cazuri, și nu puține, inclusiv la Tribunalul Militar București, în care sentința finală a fost cea a pedepsei cu amânare. Și pentru alte infracțiuni, cum ar fi schingiurea animalelor, uz de armă sau înșelăciune s-au dispus sentințe similare de amânare.

România, printre ultimele state care mai are instanțe militare

Două concluzii importante se desprind din faptele de mai sus:

• cele mai multe infracțiuni comise de militarii români sunt cele de conducere sub influența alcoolului. Militarii încheie acorduri de recunoaștere cu procurorii care, odată validate de Tribunal, rămân definitive.
• 72% din soluțiile pronunțate de instanțele militare au fost de amânare a pedepsei sau de renunțare la urmărire penală. Procentul covârșitor este cel al amânării pedepsei și este valabil la nivel național.
• În teritoriu, procentul sentințelor cu amânare este sensibil mai mare decât în București, unde media e de 63%.

Europa Liberă a cerut și de la ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, un punct de vedere cu privire la procentul foarte mare al pedepselor cu amânare stabilite de instanțele militare din România. Prin intermediul biroului de presă, acesta ne-a transmis că refuză să comenteze.

„Ministerul Apărării Naționale respectă cu strictețe prevederile legale referitoare la independența judecătorilor (art. 2 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor), independența justiției și obligativitatea respectării hotărârilor judecătorești (art. 1,2 și 16 din Legea nr. 304/2004). În consecință, pentru exprimarea unui punct de vedere privind activitatea instanțelor militare, vă recomandăm să vă adresați Curții Militare de Apel București”, a fost reacția transmisă de minister.

Potrivit portalului Consiliului Superior al Magistraturii, la cele 4 instanțe militare din România activează 9 judecători militari. Media salarială de anul trecut a fost de 20.000 de lei pe lună, însă fiecare judecător a mai încasat până la 150.000 de lei pe an, ca drepturi salariale restante. Pe lângă judecători, statul mai plătește grefieri, specialiști IT, economiști: până în 15 persoane per instanță.

România este una dintre puținele țări din Uniunea Europeană (UE) care mai are instanțe militare, potrivit datelor prelucrate de Europa Liberă de pe portalul european e-justitie, administrat de UE.

Mai au astfel de instanțe Bulgaria, Grecia, Spania, Italia, Cipru, Ungaria, Polonia. În alte țări, cu ar fi Portugalia sau Letonia, legea mai prevede înființarea tribunalelor militare, însă doar pe timp de război.

UPDATE Tribunalele Militare București și Iași au remis un punct de vedere ulterior publicării materialului. Le redăm mai jos:

Tribunalul Militar Iași: „Instanța poate aprecia că aplicarea imediată a unei pedepse privativă de libertate nu este necesară, dar că se impune supravegherea conduitei inculpaților pentru o perioadă determinată, așa cum prevăd dispozițiile art. 83-84 C.pen. privind instituția amânării pedepsei. De asemenea, aceste condamnări în care este amânată aplicarea pedepsei, nu se referă la infracțiuni grave sau foarte grave, cazuri în care instanța a stabilit alte modalități de individualizate a pedepsei.”

Tribunalul Militar București:

„Urmare solicitării dumneavoastră transmisă instanței vă informăm că nu putem comenta hotărârile pronunțate de judecătorii instanței, cu atât mai puțin din perspectiva motivelor pe care s-ar întemeia soluțiile. În acest sens facem trimitere la disp. art.2 alin.3 și 4 din Legea nr.303/2004. Totodată, ținem să precizăm că instanțele militare nu sunt subordonate Ministerului Apărării Naționale. În ceea ce privește consecințele pe care le-ar avea asupra unui militar aplicarea unei pedepse, finalitatea trecerii în rezervă treb*Într-o versiune initiață a acestui articol a apărut informația conform căreia instanțele militare sunt subordonate MApN. Ministerul Apărării, prin Direcția Instanțelor Militare, are calitatea de ordonator terţiar de credite pentru instanţele militare,uie avută în vedere, în cazul cadrelor militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale, prin raportare la prev. art.87 alin.3 din Legea nr.80/1995, care o prevede, în anumite ipoteze, doar ca o posibilitate”

Pentru documentarea acestui articol a fost folosit portalul Rolii.

*Într-o versiune initiață a acestui articol a apărut informația conform căreia instanțele militare sunt subordonate MApN. Ministerul Apărării, prin Direcția Instanțelor Militare, are calitatea de ordonator terţiar de credite pentru instanţele militare.​