Orice preot sau personal bisericesc utilizează forță, amenințări sau își abuzează autoritatea poate fi dat afară. Orice angajat al Bisericii care comite fraudă sau alte crime financiare poate fi, de asemenea, pedepsit prin noul Cod Canonic.
„În trecut, prea multă suferință a fost cauzată de lipsa înțelegerii relației intime care există în Biserică între caritate și sancțiuni penale, când este nevoie de ele”, a declarat Papa Francisc. Această abordare a îngreunat dezvoltarea unui mecanism care să pedepsească abuzurile sexuale.
Suveranul Pontif a aprobat această schimbare, care va face ilegal și așa-numitul grooming al copiilor (racolarea unui minor în scopul activităților sexuale) sau al adulților vulnerabili pentru scopul de a obține materiale pornografice. Aceasta este prima oară când Vaticanul recunoaște natura criminală a metodei prin care agresorii construiesc relații cu victimele lor, pentru a le exploata.
Pentru prima dată, sunt incluși adulții sub condițiile acestei legi. Cu toate acestea, copiii nu sunt menționați explicit - ci doar ca încălcare a jurământului de celibat al preoților.
Conducerea de la orice nivel al Bisericii are datoria să raporteze incidentele de abuz sexual - preoții sau episcopii care vor neglija sau mușamaliza abuzurile vor fi trași la răspundere. „Neglijența unui preot de a angaja sistemul penal demonstrează că nu își îndeplinește funcția corect”, conform Papei.
Forma curentă a Codului, emisă în 1983, menține un sistem care îngreunează justiția, deoarece cazurile de abuz se rezolvă prin procese care durează ani întregi. Vaticanul a împăcat aceste cereri din ultimele decenii prin mici măsuri, însă doar acum a reformat Codul Canonic într-un mod sistematic.
În 2007, sub conducerea Papei Benedict al XVI-lea, s-a lansat procesul de revizuire a Codului Canonic. După 14 ani de consultări cu experți din domeniu, textul noii legi a fost terminat în februarie 2020 și aprobat pe 1 iunie 2021. Aceasta va intra în vigoare de la 8 decembrie 2021.
„Acesta este un pas important către recunoașterea abuzurilor din Biserica Catolică. Schimbările anunțate de Vatican sunt la fel de bune precum va fi și punerea lor în practică”, a declarat Gruparea celor ce au Supraviețuit Abuzurilor Preoților despre executarea noilor legi.
Reformele Bisericii Catolice
În timpul mandatului Papei Francisc, Biserica Catolică s-a mișcat mai rapid și decisiv decât oricând înspre recunoașterea, condamnarea și oprirea abuzurilor sexuale. În ultimii ani, Vaticanul a adoptat legi împotriva neglijenței superiorilor catolici și a eșecului preoților de a-și proteja congregația de abuzuri.
La Summit-ul de la Vatican pe tema abuzului, în februarie 2019, Suveranul Pontif a declarat că legea secretelor pontificale nu se mai aplică abuzului sexual al minorilor. Timp de sute de ani, Biserica Catolică a ascuns aceste cazuri sub pretextul protejării victimelor și a reputațiilor celor acuzați. Aceeași scuză, a secretelor pontificale, a fost invocată de mulți preoți pentru a nu colabora cu autoritățile care investigau cazuri de abuz. Suveranul Pontif a rugat oficialii din Vatican să se supună legilor civile și să ajute autoritățile să pedepsească abuzurile.
În cadrul aceluiași summit, Papa Francisc a schimbat definiția pornografiei infantile în Biserica Catolică: dacă înainte se referea doar la copiii sub 14 ani, acesta a ridicat limita la 18 ani.
Toate aceste măsuri luate de Biserica Catolică, deși sunt pași înainte, au fost criticate pentru superficialitatea lor. Criticii menționează că aceste măsuri sunt doar vorbe, nefiind însoțite de legi și acțiuni suficient de puternice.
Până de curând, Vaticanul a considerat relațiile sexuale între preoți și credincioși adulți ca fiind un păcat, dar un act consensual. Odată cu mișcarea #MeToo, au început și în Biserica Catolică discuțiile despre rolul autorității și al puterii în cazurile de abuz.
Păcatele Bisericii Catolice
Abuzul sexual al copiilor este o problemă veche în istoria Bisericii Catolice.
Investigația din 2002 a ziarului Boston Globe a atras atenția lumii întregi asupra abuzurilor din Biserica Catolică - și a mușamalizării acestora de către conducerea Bisericii. Conform investigației, preoții pedofili erau mutați dintr-un loc în altul în loc să fie trași la răspundere. Atenția generată de această investigație a încurajat mii de persoane din întreaga lume să mărturisească că au fost abuzați sexual de preoți catolici.
În 2018, investigația unei dioceze din Pennsylvania, SUA, a găsit că Biserica Catolică a încercat să protejeze cel puțin 300 de preoți care abuzaseră peste o mie de copii. Ca răspuns, Papa Francisc a condamnat „categoric atrocitățile abuzurilor sexuale”.
Cazul fostului Cardinal Theodore McCarrick, arhiepiscop al Washingtonului, a declanșat pentru prima oară discuțiile serioase pe această temă. Autoritățile de la Vatican erau conștinente de faptul că McCarrick se culca cu studenții de la seminariile sale - picătura care a umplut paharul au fost acuzațiile că acesta ar fi abuzat un minor. McCarrick a fost caterisit în 2019.
Tot în 2019, cinci bărbați din Statele Unite care au fost abuzați de către preoți catolici au dat în judecată Vaticanul, în încercarea de a constrânge autoritățile papale să publice numele celor cel puțin 3.400 de preoți care și-au abuzat sexual credincioșii, mai ales pe cei minori.
Bisericii Catolice îi este foarte greu să pedepsească angajații din afara clerului, precum fondatorii de congregații, profesorii sau economiștii.
O anchetă pe tema lui Luis Figari, fondatorul unei congregații din Peru, a găsit că acesta era un narcisist paranoic, obsedat de sex, căruia îi plăcea să îi vadă pe cei din jurul său în durere. Nefiind preot, Biserica nu avea la îndemână un mecanism punitiv eficace. Într-un final, Vaticanul a decis să îl îndepărteze de congregația sa.
Incidentele de abuz sexual nu sunt izolate în Biserica Catolică. Zeci de mii de copii săraci și vulnerabili din școlile catolice din Irlanda au fost abuzați sexual, fizic și emoțional de către personalul școlilor, inclusiv de măicuțe și preoți, între 1930 și 1990. Cel puțin 1 din 30 de elevi a îndurat „pumni, biciuiri, înjunghieri, arsuri, bătăi și alte atacuri” în aceste școli. Fetele, în special, erau abuzate sexual „în dormitoare, școli, mașini, biserici, și în casele clericilor”.
Abuzul sexual și psihologic nu se întâmpla doar în cazul bărbaților din Biserica Catolică, ci era omniprezent în orfelinatele și spitalele administrate de măicuțele din Irlanda între 1920 și 1998, pe când avortul era ilegal. „Căminele pentru mame și copii”, unde erau trimise femeile irlandeze nemăritate pentru a-și naște copiii ilegitimi, erau locuri cu o rată de mortalitate incredibil de mare. 9.000 de copii, aproximativ 1 din 7 dintre cei născuți în cămine, au murit înainte de a împlini un an din cauza condițiilor în care s-au născut; în jur de 800 de bebeluși au fost îngropați într-o singură groapă comună de lângă un astfel de cămin. Peste 56 de mii de femei, majoritatea foarte tinere, au fost constrânse să își dea bebelușii spre adopție, fiind abuzate și neglijate în tot acest timp.
