Între 22 iunie 1941, data invaziei Uniunii Sovietice de către Hitler și 12 aprilie 1945, cea a morții subite a președintelui american, Winston Churchill, Franklin Roosevelt și Josif Stalin au schimbat 682 de mesaje. Cele mai importante dintre ele, între care unele sînt documente lungi de politică, altele buletine informative despre situația de pe front sau confirmări ale unor furnizări de ajutoare militare, sînt publicate zilele acestea într-un masiv volum intitulat The Kremlin Letters (Scrisorile Kremlinului)* , apărut la Yale University Press.
Redactorii volumului, David Reynolds și Vladimir Pechatnov, cel dintîi profesor de istorie internațională la Universitatea Cambridge din Anglia, cel de-al doilea titular al Departamentului de Studii Europene și Americane de la Institutul de Stat pentru Relații Internaționale de la Moscova, explică pe larg condițiile în care a fost realizată această amplă cercetare - corespondența apare în proporție de 75% - și temele ei centrale: deschiderea unui al doilea front, convoaiele de ajutoare via Cercul Arctic și dezbaterea sferelor de influență postbelice. După precizarea redactorilor, întreaga corespondență urmează să fie pusă la dispoziția cercetătorilor într-o viitoare ediție online.
Un proiect de publicare a corespondenței celor trei lideri ai marilor puteri aliate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost inițiat chiar de Stalin, în 1950, în ideea de a răspunde așa-numiților „falsificatori ai istoriei” din Occident.
Proiectul a fost abandonat brusc în 1951, notează redactorii actualei ediții, și reluat abia în 1957, sub regimul lui Hrușciov, într-o ediție bilingvă, în rusă și cu traduceri în engleză, sub îngrijirea ministrului de externe Andrei Gromâko.
Deși publicată cu acuratețe, ediția primă conținea documentele într-o transcriere brută, aproape total lipsite de explicarea fundalului istoric, chiar și în cazul documentelor sovietice.
Ceea ce face imensa diferență față de ediția actuală Yale - scriu David Reynolds și Vladimir Pechatnov – este că între timp a devenit „posibil ca mesajele să fie plasate pe de-antregul în contextul lor internațional, grație folosirii arhivelor celor trei guverne și, în special, a materialului rus devenit accesibil din arhiva Stalin și cea a Ministerului de Externe, la care se adaugă scrisori private și jurnale din epocă.”
Proiectul unei ample baze de date anunțată de redactorii ediției prezente îl formează aproximativ cinci mii de documente, care includ ciornele fiecărui mesaj, înregistrarea discuțiilor asupra lor între consilierii prezidențiali sau în reuniuni cum au fost cele ale Cabinetului britanic, și comentarii ale ambasadorilor celor trei state despre felul în care au fost transmise și primite mesajele de către destinatarii lor.
Cum atrag atenția David Reynolds și Vladimir Pechatnov, pe această cale, „corespondența deschide o multitudine de ferestre în diplomația pe timp de război”, iar „mesajele și comentariile alăturate oferă o perspectivă însuflețită a diplomației în ceea ce Churchill a denumit drept „Marea Alianță”, iar Roosevelt „Națiunile Unite”.
Diversele fonduri de arhivă naționale – atrag atenția editorii – revelează grija arătată de cei trei lideri față de fiecare mesaj important, cu atenție față de ceea ce era spus, data la care să fie spus și tonul mesajului, după care urma o așteptare îngrijorată a răspunsului.
Extrem de interesantă este observația redactorilor în sensul că „nu există ceea ce ar putea fi denumit textul „definitiv” al unui mesaj. „Acestea, nu numai că erau traduse dintr-o limbă în alta - Churchill mustrîndu-și cabinetul pentru felul în care „tonul originalului este adesea pierdut în procesul traducerii -, dar cea mai mare parte a lor erau trimise sub forma telegramelor secrete, ceea ce implica cifrarea, iar apoi descifrarea cuvintelor.”
Într-un asemenea proces interveneau nu numai folosirea unor termeni substituiți originalului, dar și o anumită confuzie terminologică pentru a reduce riscul în cazul decriptării mesajelor de către germani. Rezultatul a fost, în cîteva cazuri, că o traducere greșită a dat naștere unor neînțelegeri și chiar a fost considerată o insultă, cum s-a întîmplat în octombrie 1943 cînd termenul „diversiune” dintr-o scrisoare a lui Churchill a fost tradus greșit la Kremlin ca „diversiya” (echivalent în rusă pentru „subversiune” sau „sabotaj”)...
Noua ediție a corespondenței celor trei lideri de stat, ilustrînd triunghiul de „geometrie strategică” din al Doilea Război Mondial, publicată la Yale University Press, este în consecință deosebit de interesantă. România și situația ei în anii războiului, inclusiv perspectivele post-belice, sînt, firește, menționate de cîteva ori, dar despre ele în ediția viitoare a rubricii Cultură și politică.
*The Kremlin Letters. Stalin’s Wartime Correspondence with Churchill and Roosevelt. Edited by David Reynolds and Vladimir Pechatnov with the assistance of Iskander Magadeyev and Olga Kucher
Facebook Forum