„Unul din obiectivele mele principale a fost să dezvălui activitățile dirijate împotriva Cehoslovaciei, împotriva tuturor țărilor comunității socialiste … Am reușit să cîștig încrederea angajaților Serviciului cehoslovac de la Radio Europa Liberă. Am avut astfel posibilitatea să obțin numele informatorilor și ale acelora cu care conlucrau de la Europa Liberă.” Declarația, făcută la 29 ianuarie 1976, într-o conferință de presă televizată, îi aparținea căpitanului Pavel Minařik, din Serviciul de Securitate al Cehoslovaciei (SbT), ce fusese infiltrat la sfîrșitul anului 1968, la postul de radio de la München.
Prokop Tomek, cercetător la Institutul de Istorie Militară de la Praga, autor al unei recente cărți despre Serviciul cehoslovac al postului Radio Europa Liberă, relata zilele trecute la Radio Praga, că StB-ul a reușit încă din anii 1950 să trimită o serie de informatori la München, care au cules informații fără mare relevanță, și care au încercat chiar, fără succes, să otrăvească membri ai personalului ceh și slovac la cantina Radioului. Aparent la concurență cu Securitatea poloneză, care reușise o lovitură mediatică grație unui agent care a lucrat timp de șase ani la Europa Liberă și a fost retras în 1971, cehoslovacii au încercat să pună la cale o afacere similară.
Sînt multe asemenea istorii ce încep să iasă la suprafață odată cu deschiderea arhivelor în statele est-europene și, într-o măsură încă insuficientă, în România.
În cazul Cehoslovaciei, cel ales a fost Pavel Minařik. După spusele istoricului Prokop Tomek, acesta a fost recrutat de StB ca agent în 1967, fiind de profesie electrician și, la data racolării sale, crainic profesionist la Radioul din Brno.
Antrenat de Securitate, Minařik a fost trimis în Germania în septembrie 1968 și a obținut la scurt timp un contract la Radio Europa Liberă, angajat și acolo tot pe post de crainic. Desigur, poziția lipsită de importanță, nu i-a dat posibilitatea să influențeze în vreun fel emisiunile de zi cu zi ale Serviciului cehoslovac, dar a primit sarcina să culeagă informații despre membri redacției și, în avans, despre emisiunile pregătite.” Istoricul adaugă că Minařik a fost folosit și pentru colectarea de informații despre diversele organizații și mișcări ale exilului cehoslovac, care erau nu puține la acea dată.
Arhivele păstrate atestă că o mulțime din materiale s-au mărginit la bîrfe și la raportarea unor discuții fără mare interes purtate la masa ocupată de cehoslovaci la cantina Radioului. Minařik raporta în multe privințe ceea ce securiștii doreau să audă atunci cînd relata că „ceea ce leagă aceste persoane este goana după banii pe care îi primesc de la americani, pierderea oricăror iluzii; este vorba de carieriști, persoane care nu mai au o patrie”.
Problema cu acest tip de agenți era că Securitatea cehă nu avea la dispoziție sume suficient de mari pentru a-i determina, eventual, pe unii exilați să întoarcă armele. Tot ce le putea oferi era o reînoire a legăturilor cu familiile și prietenii rămași în Cehoslovacia. Cei care au fost totuși recrutați au oferit puține informații de relevanță, iar în opinia cercetătorului arhivelor, în mare parte, probabil, date de conivență cu serviciile de securitate occidentale, în așa fel încît să nu fie puși în primejdie angajații Radioului.
Pavel Minařik este creditat, pe de altă parte, cu trei planuri de atacuri cu bombă împotriva sediului Europei Libere de la München. Toate au rămas în stadiu de proiect, la Praga, și, așa cum se știe, singurul atac parțial reușit, executat de gruparea teroristului Carlos, în 21 februarie 1981,la comanda Securității regimului Nicolae Ceaușescu.
Agentul cehoslovac, deconspirat din rațiuni de propagandă, a fost recompensat după turneul de conferințe împotriva Europei Libere, cu trimiterea la studii la Moscova și Kiev, la întoarcere devenind redactor al revistei „Signal”, finanțată de Ministerul de Interne. Redactor-șef pînă în 1990, după Revoluția de catifea s-a retras singur, pentru a se dedica unor afaceri dubioase cu Rusia.
Tentativele de a-l judeca pentru activitatea sa de spion la Europa Liberă și de agent al SbT, mai ales pentru proiectatele atacuri cu bombe, au eșuat, iar Minařik nu a putut fi niciodată condamnat.
În 1996, însă, afacerile prospere aveau să ajungă în impas, odată cu o tentativă de escrocare a unei companii de asigurări, de la care a cerut 41 de milioane de coroane despăgubiri pentru distrugerea într-un incendiu a unei încărcături de fibre optice. Expertiza tehnică a demonstrat că accidentul a fost simulat, iar valoarea bunurilor distruse mult inferioară despăgubirilor solicitate. Judecat pentru escrocherie, fostul agent infiltrat la Europa Liberă, a fost condamnat în 2009 la șase ani de închisoare. Sic transit gloria mundi….
Articol publicat inițial în 26 martie 2016.
Facebook Forum