„Un ofițer m-a scos forțat din celulă și a început să mă sugrume în timp ce alții se uitau. Apoi a început să mă lovească - în față, în cap”, a spus un prizonier anonim dintr-o închisoare din Almaty. „Apoi, cinci ofițeri m-au pus în cătușe și m-au dus într-o cameră de tortură ca să mă înece într-un vas cu apă. Am fost torturat acolo până am leșinat”, continuă acesta.
Mulți alți deținuți din Kazahstan spun că tortura și violența sunt comune în penitenciarele din țară. Aceștia spun că gardienii se comportă cu impunitate în închisori și că deținuții care se plâng sunt răsplătiți cu și mai multe bătăi.
Serviciul kazah al Europei Libere a obținut copiile mai multor scrisori trimise de către prizonieri avocatei pentru drepturile omului Yelena Semyonova și altor două grupări pentru drepturile omului. Activiștii spun că primesc sute de astfel de scrisori în fiecare an, în care se vorbește despre modul în care tortura sistemică este folosită pentru a obține mărturii forțate.
Unul dintre deținuți povestește despre cum a fost bătut cu cruzime de către paznici pentru că a refuzat să-și predea salariul „pentru a acoperi datoriile altcuiva”. În altă scrisoare, cineva menționează că prizonierii sunt bătuți când „refuză să se vaccineze” (nu se știe clar dacă este vorba de vaccinul anti-COVID-19).
Un alt bărbat vorbește despre tratamentul prost primit într-o stație de poliție din provincia Atyrau: „Au urlat la mine, m-au lovit cu picioarele, m-au bătut ca să spun că am furat 12 biciclete. Le-am zis că nu îmi voi declara responsabilitatea pentru o crimă pe care nu am comis-o. M-au bătut apoi din nou peste tot, apoi mi-au pus cătușele și au început să mă sugrume cu celofan.”
Bărbatul spune că a simțit durere atât de mare, încât a „înghițit o lingură” ca să se „protejeze” de bătăi - a fost apoi dus la spital, unde le-a spus doctorilor despre bătăi.
Apoi, în timpul procesului, acesta i-a spus judecătorului că a fost torturat pentru a obține o mărturie falsă. Judecătorul l-a declarat oricum vinovat.
Semyonova, care militează de mulți ani împotriva torturii în închisori, spune că este „aproape imposibil” pentru prizonieri să demonstreze că au fost bătuți. Avocata spune că autoritățile din Kazahstan rareori organizează anchete adecvate și imparțiale pentru a cerceta acuzațiile de tortură.
„Anchetatorii de obicei vorbesc cu aceiași angajați care sunt acuzați de maltratarea deținuților”, a declarat Semyonova pentru Europa Liberă. „Și vorbesc cu un grup de prizonieri care se au bine cu oficialii. Hotărârile judecătorești se bazează pe astfel de mărturii.”
Conform autorităților, „99% din plângerile deținuților și ale familiilor lor” despre bătăi și tortură de anul trecut nu au fot dovedite.
Ignorarea plângerilor și a protestelor
Unul dintre prizonierii din provincia nordică Qostanai scrie că a fost bătut de repetate ori, fără motiv. Bărbatul spune că plângerile și protestele sale, inclusiv o grevă a foamei, au fost ignorate de oficialii închisorii.
„Când eram scos în curte, la plimbare, unul dintre gardieni a început să mă lovească cu capul de perete, din senin, și apoi m-a aruncat înapoi în celulă”, scrie acesta. „Am căzut și m-am lovit la cap. Am cerut să vorbesc cu un procuror, dar n-au adus pe nimeni.”
Bărbatul spune că atunci când și-a tăiat brațele în semn de protest, „nu am primit niciun tratament medical. Apoi mi-am cusut gura și am refuzat să mănânc, dar n-a venit nimeni să verifice cum sunt. Am depus plângeri, dar oficialii nu le-au trimis mai departe.”
Ca în multe alte cazuri, bărbatul spune că scrie mesaje pe propriul corp că este torturat, ca în caz că va muri, cineva să afle despre asta. „După ce am fost torturat, mi-am scris pe corp că angajații sunt responsabili pentru moartea mea”, scrie deținutul.
Un alt prizonier din provincia Qaraghandy spune că se automutila pentru a a se opune torturii. „Îmi legau mâinile la spate și mă trăgeau afară când erau -20 de grade Celsius. Mă atârnau de brațe, mă udau cu apă rece, mă îngropau în zăpadă și apoi mă băteau până nu mai eram conștient.”
Mulți deținuți spun că avocații i-au sfătuit să nu se plângă despre tratamentul din închisoare, pentru că ar putea să atragă alte bătăi.
Un prizonier din regiunea centrală Aqmola spune că ofițerii se purtau de parcă știau că nu vor fi pedepsiți niciodată pentru faptele lor. „Se comportă de parcă sunt mai presus de lege - că nu le pot demonstra vinovăția pentru ei au bani și conexiuni, în timp ce eu sunt doar un prizonier care poate fi bătut. De unde pot primi dreptate?”, se întreabă bărbatul.
Niciuna dintre cele 120 de acuzații de tortură din închisorile kazahe înregistrate în primele cinci luni ale anului acestuia nu au fost înaintate către un tribunal.
