Anul acesta, se împlinesc 30 de ani de când aliații lui Mihail Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice, au incercat să îl dea jos de la putere fiindcă a permis liberalizarea pieței economice și i-a lăsat pe oameni să discute, într-o oarecare măsură, liber despre politica din URSS.

Lovitura de stat, sperată de mulți comuniști convinși ca fiind o reîntoarere la stabilitatea din trecut, a eșuat lamentabil.

Începuturile destrămării Uniunii Sovietice

De la venirea sa la putere și până în 1991, Gorbaciov a inițiat o serie de măsuri politice, economice și sociale ce au reformat din temelii aparatul de conducere sovietic.

Mișcările Glasnost și Perestroika au adus o oarecare transparență instituțiilor sovietice și au permis discuții libere despre clasa politică de la Moscova. Republicile sovietice non-ruse, marginalizate de-a lungul istoriei, au văzut în această mișcare o oportunitate de a-și face vocile auzite, ducând la creșterea tensiunilor pe plan politic în interiorul Uniunii Sovietice.

Până în vara anului 1991, Gorbaciov plănuia să semneze un nou Tratat al Uniunii Sovietice ce ar fi transformat URSS-ul într-o confederație de state. Figuri proeminente, aflate la conducerea statului, s-au opus și au decis să acționeze rapid împotriva liderului sovietic.

Lovitura de stat

Pe 18 august 1991, Mihail Gorbaciov se afla la cabana sa din stațiunea Foros, Crimeea, când 4 membrii ai conducerii sovietice îi cer acestuia să se reunească urgent.

Valery Boldin (șeful de cabinet), Oleg Baklanov (pim-vicepreședintele Consiliului de Apărare al URSS), Oleg Shenin (secretarul Comitetului central al Partidului Comunist) și generalul Valentin Varennikov (șeful forțelor terestre ale armatei sovietice) i-au cerut lui Gorbaciov să declare stare de urgență în URSS și să transfere puterea către vicepreședintele său, Gennady Yanayev.

Gorbaciov, însă, refuză, iar generalul Igor Maltsev, comandantul-șef al trupelor sovietice de apărare aeriană, îl plasează pe acesta alături de soția sa, Raisa Gorbaciova, în arest la domiciliu.

Ziua următoare, pe 19 august, la ora 6 dimineața, agenția de presă TASS și Radio Moscova anunță că starea de sănătate a liderului sovietic îl împiedică pe acesta să își îndeplinească atribuțiile sale de lider, iar puterea este astfel transferată către vicepreședintele său, Yanayev.

Yanayev și acoliții săi interzic grevele și demonstrațiile, iar presa este cenzurată. Baletul Lacul Lebedelor, difuzat în mod regulat de televiziunea de stat, este întrerupt pentru a putea transmite lovitura de stat în direct.

Revoltați, oamenii ies în stradă, iar tancurile armatei sovietice împânzesc capitala.

„Nu știam că puciul era planificat, dar am simtit că urmează să se întâmple ceva”, a declarat joi, 19 august, Alexander Prokhanov, scriitor rus ultranationalist, într-un interviu pentru The Moscow Times.

La casa albă, Boris Elțîn, pe atunci președintele ales democratic al Republicii Sovietice Ruse, se cațără pe un tanc, de unde condamnă lovitura de stat și cere o grevă generală imediată.

Președintele american, George H. W. Bush, îl asigură pe Elțîn că relațiile normale cu Moscova vor fi reluate doar după ce Gorbaciov se întoarce la putere.

Deși puciul părea condus de oameni politici și figuri militare importante la acea vreme, planul acestora de a acapara puterea eșuează. Liderii loviturii de stat petreceau la fel de mult timp certându-se între ei precum încercau să câștige sprijin popular pentru acțiunile lor. Potrivit unor surse, aceștia ar fi consumat alcool în cantități excesive pe durata puciului.

Lovitura de stat eșuată nu a dus, în schimb, la o intensificare a procesului democratic inițiat de Gorbaciov.

Din contră, puciul le-a reamintit oamenilor despre eșecul comunismului în Rusia și a catalizat procesul de destrămare al Uniunii Sovietice.

Puciul și destrămarea statului nu au dus decât la o nouă etapă în lupta oamenilor pentru obținerea unor drepturi fundamentale, de neconceput în perioada comunistă. Deși destrămarea URSS-ului și formarea statului rus sporesc libertățile populației de rând, pentru mulți, acestea se află la momentul actual în pericol datorită politicilor autoritare ale liderului de la Kremlin, Vladimir Putin.

Într-un interviu dat pentru The Guardian în 2017, Svetlana Alexievici, scriitoare și jurnalistă de origine bielorusă, afirma faptul că tranziția către democrație este un drum lent și greu de parcurs: „Am crezut că vom lăsa comunismul în urmă și că totul va merge bine. Dar se pare că nu poti părăsi acest lucru (trecutul sovietic, n.r.) și să devii liber, deoarece oamenii încă nu înțeleg ce e libertatea.”

Istoria puciului, susținătorii acesteia, dar și liderii ce i-au urmat ne reamintesc de povara democrației.