Pe 6 decembrie 2017, în urmă cu opt ani, celebrul Institut Cantacuzino, singura fabrică de vaccinuri din România, devenea, prin hotărâre de guvern, unitate militară.

Guvernul menționa „rolul strategic (al institutului – n.red.) în asigurarea independenței României în domeniul producției de vaccinuri”.

Decizia – care a venit după aproape zece ani de declin financiar, tehnologic și financiar al Institutului – avea ca principale motivații „amenințările războiului hibrid si necesitatea creării unei platforme unitare de cercetare si producție natională” de vaccinuri și alte produse biologice de uz uman.

În același timp, Executivul urmărea „menţinerea la parametri normali a Colecţiei naţionale de culturi microbiene şi celulare, a Laboratorului cu nivel 3 de biosiguranţă, a Biobazei şi a Unităţii de intervenţie rapidă în urgenţe microbiologice şi bioterorism”.

Acesta era raționamentul pentru care Guvernul transfera Institutul Catacuzino de la Ministerul Sănătății la Ministerul Apărării Naționale (MApN), iar instituția ajungea, pentru a doua oară în istoria sa, în subordinea unei structuri din sistemul de apărare a țării.

Noul nume al instituției a devenit Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” pentru că a înglobat și unitatea de cercetare a Armatei.

Institutul a fost înființat de Regele Ferdinand în 1921, ca unitate subordonată Ministerului de Interne, menită să „preparare serurile şi vaccinurile necesare prevenirii boalelor contagioase”, după cum arată legea de înființare.

Cu timpul, unitățile de producție a vaccinurilor sau produselor farmaceutice de aici s-au extins, iar institutul devenise printre cele mai importante fabrici de profil din Europa de Est.

Numele institutului vine de la Ioan Cantacuzino, fondatorul şcolii româneşti de imunologie.

În 2017, ministru al Apărării Naționale era Mihai Fifor. El a promis atunci că, odată repus pe picioare, Institutul Cantacuzino va produce, în cel mult un an și jumătate, din nou vaccinuri.

„Vom încerca să devenim extrem de atractivi, să relansăm producția. După analizele avute cu colegii de acolo, va fi nevoie de circa un an și jumătate pentru a reporni”, spunea Fifor, la Europa FM, la finalul lunii octombrie 2017.

Opt ani mai târziu, producția de vaccinuri nu a fost pornită și nici nu are cum să fie în următorii ani.

Comandantul Institutului Cantacuzino spune că obiectivul nu mai este producerea vaccinurilor în masă

Directorul comandant al institutului, colonelul medic doctor Cătălin-Gabriel Smarandache, spune că statul a renunțat la a mai face din „Cantacuzino” o fabrică de vaccinuri în masă, așa cum a fost până în 2009. De ce?

În primul rând, pentru că România, fiind în Uniunea Europeană, se poate baza, în vremuri normale cel puțin, pe partenerii din blocul comunitar în care există mari fabrici de profil.

„Institutul nu are ca scop să producă vaccin în masă. Noi facem parte din Uniunea Europeană, unde există mecanisme de cooperare și există furnizori de vaccinuri, de seruri, antidoturi la nivel de masă”, explică pentru Europa Liberă comandantul Institutului Naţional de Cercetare Medico-Militară Cantacuzino.

În al doilea rând, un vaccin gripal produs la Cantacuzino, care nu mai are nici capacitate industrială și nici logistică mari, ar fi de trei sau chiar patru ori mai scump decât unul cumpărat de la partenerii din UE.

Și, oricât de patriot ar fi un român, e greu de crezut că ar plăti de patru ori mai mult pentru un vaccin doar pentru că e produs în România.

Astfel, un vaccin gripal produs de mari companii farmaceutice globale, care ajunge să fie importat în România în acest an, costă în farmacii aproximativ 65 de lei.

Colonelul Cătălin-Gabriel Smarandache susține că noua strategie nu înseamnă că institutul românesc va abandona total planul de a face vaccinuri.

„Institutul trebuie să producă metode pentru astfel de seruri și să poată asigura o minimă necesitate în momentul în care nu putem beneficia de mecanisme de cooperare. Institutul trebuie să fie pregătit să acopere niște nevoi”, adaugă comandantul.

Astfel spus, la „Cantacuzino”, cercetătorii lucrează pentru a crea totuși o linie modernă de producție pentru vaccinuri, dar producția efectivă nu se va face decât în cazul în care România nu va mai putea importa seruri de la aliați.

În 2024, Institutul a intrat în proiectul „CANTAVAC 2.0”. „CANTAVAC” este acronimul pentru denumirea științifică „Dezvoltarea cercetării translaționale pentru vaccinuri, seruri și alte medicamente biologice”.

La lansarea proiectului, institutul a explicat că obiectivul proiectului este „dezvoltarea și sporirea capacităților de cercetare, inovare și adoptarea tehnologiilor avansate pentru vaccinuri, seruri și alte medicamente biologice”.

Proiectul ar urma să se desfășoare până în 2029, dacă toate etapele se desfășoară normal, iar România contribuie cu partea sa de bani.

„CANTAVAC 2.0” are o valoare de 446 de milioane de lei, aproximativ 90 de milioane de euro. Jumătate din sumă ar urma să provină, pe măsura avansării în proiect, de la Uniunea Europeană.

„Rezultatele finale așteptate sunt obținerea la scară pilot a cel puțin unui reasortant de virus gripal pe culturi de celule și a unui anticorp monoclonal terapeutic precum și implementarea standardelor de bună practică de laborator/fabricație și implementarea unei biobănci de stocare material biologic”, mai transmitea în 2024, institutul.

Directoarea științifică a Institutului „Cantacuzino”, cercetătoarea de grad I Crina-Georgeta Stavaru, descrie proiectul finanțat de Uniunea Europeană.

„Are trei componente: partea de cercetare-dezvoltare, inovare biotehnologică și în care vom avea infrastructura în vechea clădire care va fi reabilitată, clădirea de șapte etaje, are partea de dezvoltare pe medicină experimentală, să ne acredităm ca good laboratories practice (laborator de bună practică - n.red.) ca să putem face studii preclinice acreditate. Și, în stațiunea Băneasa, se va face o unitate pilot de medicament investigațional”, explică cercetătoarea.

Crina-Georgeta Stavaru, care lucrează la „Cantacuzino” de peste 25 de ani, spune că toate aceste etape sunt necesare pentru a face produse medicale.

„Toată această linie de infrastructură și de cercetare-dezvoltare inovare urmărește ca produsele biologice dezvoltate la nivel de laborator să poți să le scalezi până la o unitate de medicament investigațional care să poată fi utilizat ulterior pentru un studiu clinic de fază 1”, adaugă experta.

Un studiu clinic de fază 1 înseamnă că vaccinul sau medicamentul este verificat dacă e sigur de utilizat la oameni, de regulă administrat unui grup de voluntari sănătoși.

Cercetările necesare până la această fază s-ar putea realiza la animaleria institutului din cartierul bucureștean Băneasa, unde există disponibile, inclusiv pentru noi unități, 10 hectare de teren. Acum, acolo sunt crescute animale pentru cercetare.

Una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru reușita proiectului „CANTAVAC 2.0”este angajarea cercetătorilor.

Această parte a proiectului este dificilă, completează directoarea științifică a Institutului „Cantacuzino”.

„Noi sperăm să acoperim găurile din activitatea de cercetare. În acest moment, în institut, 68% de posturi sunt neocupate în cercetare.”

Un cercetător aflat în prima parte a carierei poate fi plătit, conform grilei de stat, cu mai puțin de o mie de euro.

„Nu este atractivă munca din cercetare pentru că este prost plătită. Acesta este un aspect”, spune Crina-Georgeta Stavaru.

Ea continuă: „La noi, au crescut cerințele științifice care nu merg în paralel și cu piața muncii și cu ce ofertă ai”.

„Realizarea acestui proiect înseamnă și o cale de dezvoltare a institutului. Dacă nu atingem țintele acestui proiect, nu ne mai justificăm ca institut de cercetare”, avertizează directoarea științifică a Institutului Cantacuzino.

De partea cealaltă, comandantul institutului nu pare sigur ca va putea asigura toți bani necesari pentru instituție în următorii ani.

„Mi-aș dori în zona de cercetare multă certitudine. Oamenii nu sunt numai în căutare de drepturi și beneficii financiare. Oamenii, în general, își doresc o certitudine, să știe că într-un interval anume nu i se întâmplă nimic cu locul de muncă, că are un venit constant, că are o traiectorie profesională previzibilă, că poate promova ca cercetător, că poate promova ca militar”, spune colonelul medic doctor Cătălin-Gabriel Smarandache.

Ca unitate subordonată MApN, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” a primit bani de la acest minister din 2018 încoace.

Ministerul Apărării a investit în ultimii opt ani, în cele două zone de la „Cantacuzino”, 180 de milioane de lei, potrivit institutului. Adică aproximativ 36 de milioane de euro.

Suma este mică pentru un institut de cercetare care se vrea strategic.

Comandantul colonel Cătălin-Gabriel Smarandache spune însă că un întreg bloc din curtea institutului din zona zero a Bucureștiului, destinat exclusiv cercetării, urmează să fie renovat și dotat.

Infrastructura institutului a fost schimbată în ultimii 15 ani. În centrul platformei de cercetare care se întinde pe un hectar pe malul Dâmboviței, lângă centrul Capitalei, a fost construită în ultimii ani o clădire nouă, laboratoarele au fost dotate suplimentar, iar spațiile vechi arată mult mai îngrijit.

De când a fost preluat de MApN, institutul și-a mărit numărul de angajați mai ales prin înglobarea unor structuri ale Armatei.

În 2025, numărul angajaților este de aproximativ 700 dintr-o schemă care cuprinde peste o mie de posturi.

Cercetătoarea Crina-Georgeta Stavaru, directoarea științifică a Institutului „Cantacuzino”, spune că preluarea instituției de către MApN are avantajul stabilității, însă cercetătorii civili și liderii militari gândesc diferit uneori.

„Este evident că avem siguranța financiară, ceea ce nu am avut înainte și ceea ce la ora actuală, multe institute de cercetare nu au. Da, din punct de vedere financiar. Din punct de vedere organizatoric, gândim diferit”, conchide Crina-Georgeta Stavaru.

Pe lângă proiectul de cercetare prin care se urmărește crearea condițiilor fizice și medicale pentru producerea de vaccin, Institutul Cantacuzino are și alte funcții în sistemul medical românesc și european.

Aici se află cele 15 mari laboratoate de referință, cele care în cazuri medicale dificile, dau ultimul verdict în privința unei boli. S-a întâmplat inclusiv anii trecuți, în timpul pandemiei de COVID-19.

De altfel, Institutul Cantacuzino tocmai a finalizat cercetarea într-un proiect internațional privind deplasarea virusurilor, povestește comandantul de la „Cantacuzino”.

„Se încearcă la nivel european o cercetare unitară în secvențierea genomică microbiană pentru ca toți germenii cu care ne confruntăm sau ne-am putea confrunta să poată fi identificați repede și traseul lor prin Europa”, explică el.

„Avem multe țări, dar fără nicio frontieră, ca să spunem așa. Oricum, pentru germeni nu există frontiere, să poată fi identificați, să poată fi identificată o trasabilitate, o poartă de intrare și pentru a putea lua măsuri cât mai repede”, explică colonelul Cătălin-Gabriel Smarandache.

De asemenea, Institutul Cantacuzino produce, la cerere, seruri care ajută la tratarea unor boli infecțioase și face analize la cerere.

„Este ca o unitate de pompieri. Nu trebuie să avem așteptări să stingă focul încontinuu. Noi suntem prezenți și putem interveni ori de câte ori este nevoie. Specialiștii sunt antrenați”, definește comandantul colonel Cătălin-Gabriel Smarandache rolul actual al Institutului Cantacuzino.

O parte din istoria recentă a Institutului Cantacuzino

Institutul Cantacuzino a produs zeci de ani mai multe tipuri de vaccinuri, între care gripal, BCG și difteric la București și tetanic la Iaşi. Vaccinul BCG este vaccinul antituberculoză. Ultima dată când la „Cantacuzino” s-a fabricat vaccinul BCG a fost în 2009.

Între anii 2000 și 2010, institutul a pierdut autorizațiile de producere și punere pe piață a vaccinurilor fabricate până atunci, iar Agenția Națională a Medicamentului nu le-a mai acordat.

În acest interval, piața medicamentelor s-a liberalizat.

În 2010, Institutul Cantacuzino a pierdut licenţele de producere a vaccinurilor împotriva tuberculozei, gripei, turbării şi tetanosului. S-a întâmplat asta deși, anterior, institutul investise în două linii de producţie a vaccinurilor gripal şi BCG.

Astfel, pentru a pune pe piață noul vaccin dezvoltat prin programul „CANTAVAC 2.0” va fi nevoie de obținerea unei licențe de la Agenția Națională a Medicamentului.

Instituția a intrat în colaps financiar și după criza pestei porcine din 2009.

Atunci, Ministerul Sănătăţii a anunţat că are nevoie de cel puţin 5 milioane de doze de vaccin împotriva pestei porcine pentru vaccinarea populaţiei.

Institutul Cantacuzino a produs atunci, la comanda Ministerului Sănătății, cinci milioane de doze, iar pe trei milioane le-a și livrat instituției, povestea, în 2010, directorul de la acel moment al Institutul Cantacuzino, Gabriel Ionescu, pentru Antena 3.

Producția a fost oprită brusc după mai multe controale ale unor instituții de stat, iar institutul a fost obligat să returneze o parte din bani la buget.

În 2010, fostul director al Institutului Cantacuzino, profesorul Marian Neguț, declara într-un documentar difizat de Antena 3, că în 2009 „Agenția Naţională a Medicamentului a spus că nu mai corespundem regimului de instituţie strategică.”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.