Alocația pentru copii și concediul de maternitate de doi ani sunt principalele măsuri pe care statul român le-a luat în ultimii 30 de ani pentru a încuraja creșterea natalității. România are unul dintre cele mai lungi concedii de maternitate din Europa, cu o indemnizație de 85% din venitul obținut cu un an înainte de nașterea copilului de un părinte.

Europa Liberă a încercat să afle cât de mult ajutor primesc familiile cu unul sau mai mulți copii. Sunt aceste măsuri suficiente pentru creșterea și încurajarea familiilor de a avea mai mulți copii? Este suficientă alocația de 214 de lei pentru copiii de peste 2 ani?

Alexandrina Chirică este o mamă de 30 de ani cu doi copii, în vârstă de 5 ani și de 1 an și trei luni. Când a vrut să aibă primul copil s-a gândit bine dacă poate să facă acest lucru. Cu toate că statul îți oferă o perioadă de 24 de luni să stai cu copilul, acest lucru nu este suficient dacă nu ai un venit cel puțin mediu. „Îmi doream foarte mult copilul. Dar a trebuit să stau să mă gândesc bine, să-mi găsesc locul de muncă potrivit, mi-am calculat salariul și după aceea am rămas gravidă”, spune Alexandrina.

Mămica s-a bazat și pe venitul soțului pentru a putea să-i ofere celui mic cele mai bune condiții. „O mama care nu are un venit înainte să nască nu are ce să facă apoi cu un copil. Eu la ambii copii am muncit înainte de a lua decizia să-i am”, mai spune Alexandrina.

Când a decis să aibă al doilea copil a calculat din nou dacă are venituri suficiente. „Să zicem că la al doilea copil s-a întâmplat să rămân gravidă. Dar când am decis să îl păstrăm m-am gândit dacă ne putem descurca. O cutie de lapte costă 50 de lei, iar un bax de pampers costă 72 de lei, ce aș putea să cumpăr dintr-o alocație?”, se întreabă ea.

Alexandrina spune că nu simte vreun sprijin din partea statului și nici nu se simte încurajată pentru a-și crește copiii. „Pentru a putea să-l duc pe cel mic la creșă anul viitor am depus dosarul de anul acesta, dar suntem pe lista de așteptare. Bunicii lucrează că sunt tineri, noi muncim, ce va trebui să facem? Să ne luăm o bonă, dar decât să-mi iau bonă mai bine stau eu acasă”.

Alexandrina spune că atunci când îți dorești un copil trebuie să-i oferi de toate. „Venitul nostru ne permite să descurcăm să creștem doi copii”, a mai spus ea.

Părintele unui copil de 3 ani: La creșă n-am avut unde să-l dau

Elena Vasile a decis să aibă un copil la vârsta de 40 de ani, băiețelul ei are acum 3 ani și trei luni și merge la grădiniță. Una privată, pentru că l-a mutat de la cea de stat din lipsă de îngrijire adecvată.

„Concediul de maternitate m-a ajutat foarte bine, că am stat acasă cu cel mic. Am avut atunci un ajutor de 2.500 de lei de la primărie. Dar eu nu mă simt ajutată. La creșă n-am avut unde să-l dau, iar de la grădiniță l-am mutat la privat din cauza condițiilor și tratamentului. Pe noi nu ne lăsau să intrăm în incintă, ei nu au suplimentat personalul, iar copiii erau neglijați”, povestește Elena experiența de după concediul de maternitate.

Ea susține că alocația de 214 lei pe care o dă statul unui copil de peste 2 ani este mică în comparație cu nevoile acestuia. „Pentru un copil mai mic mai iei câte ceva de 214 lei, o hăinuță măcar”, spune Elena.

Europa Liberă a încercat să afle ce politici de încurajare a natalității are statul român. De la Ministerul Muncii am fost trimiși la Ministerul Sănătății, iar de aici înapoi la Ministerul Muncii.

Sociologul Bogdan Voicu, cercetător la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, arată că măsurile de sprijinire a familiei nu sunt foarte multe în România.

„Principala măsură este de a acorda un concediu de maternitate foarte lung, unul dintre cele mai lungi din lume. Dar acest tip de politică nu reprezintă neapărat o încurajare a natalității, încurajează într-adevăr natalitatea în segmentul clasei de mijloc pentru că acolo salariul fiind mai mare contează acest concediu plătit lung. Însă, în rândul altor pături sociale nu contribuie foarte mult la creșterea natalității, pentru că acolo beneficiul nu e atât de mare în raport cu efortul”, explică sociologul.

Bogdan Voicu arată că un concediu de maternitate lung are unele neajunsuri. „Ținând mama în afara jobului foarte mult timp, e foarte greu să se reintegreze apoi, crește inegalitatea, nu găsește loc de muncă ușor”, comentează sociologul.

De aceeași părere este și Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame.

„Statul te ajută pe jumătate. Te ajută să poți să stai 2 ani alături de copilul tău, dar pentru interesul femeii nu te mai ajută. În momentul în care ai terminat acest concediu, nu te ajută să-ți lași copilul undeva într-o creșă să poți să te întorci la muncă”, spune Ana Măiță, care completează că e un lucru bun că statul român îți oferă această posibilitate.

„Pe de altă parte, este nevoie ca mama să se fie activă în câmpul muncii apoi și să-și poată susțină copilul. Tocmai de aceea e nevoie de protejarea locului de muncă - prevăzută printr-o legislație care este foarte bună. Dar asta nu înseamnă că nu există metode de ocolire a legii”, mai spune Ana Măiță.

Ajutoarele financiare nu sunt suficiente pe fondul lipsei serviciilor

Viorica Ștefănescu, director de programe la UNICEF România, arată că măsurile cu caracter financiar, cum sunt alocația de stat pentru copii sau indemnizația pentru creșterea copilului care se acordă timp de doi ani după naștere, trebuie acompaniate de servicii pentru copii.

„Practic nu este nevoie doar ce această asistență financiară, ci și de servicii primare la care copiii nu au acces. Problema creșelor este una destul de dificilă. În mediul urban creșele nu sunt suficiente pentru a acoperi această nevoie, iar în mediul urban sunt doar două creșe din ce știu eu. Aici ar trebui investit foarte mult”, susține expertul UNICEF.

Alocația pentru copii nu reprezintă nici 10% din coșul pentru un trai decent

În privința alocației pentru copii, cu toate că a trecut prin două majorări, și va crește în următorii 5 ani, cuantumul acesteia este insuficient.

„În acest moment alocația pentru copii este de 214 lei pentru cei între 2 și 18 ani, respectiv 427 lei pentru cei între 0 și 2 ani și cei cu dizabilități. Această alocație pentru copil reprezintă o sumă foarte mică. La nivel național s-a stabilit un coș pentru un trai decent, iar cuantumul pentru o persoană este de 2.600 lei lunar, iar alocația nu reprezintă nici măcar 10% din acest cuantum. Chiar și cu mărirea tot nu se va ajunge la o sumă suficientă”, mai arată Viorica Ștefănescu.

Potrivit unui studiu realizat de UNICEF alocația de stat pentru copii a reprezentat 41,5% din totalul sumei cheltuite pentru beneficiile de asistență socială acordate familiilor cu copii în 2020. În timp ce indemnizația pentru creșterea copilului reprezintă 25,2% din resursele monetare cheltuite pentru beneficiile de asistență socială acordate familiilor cu copii și copiilor, asta în condițiile în care această indemnizație este printre cele mai generoase beneficii de acest tip din Europa.

În mediul rural, 2 din 5 părinți au fost nevoiți să adopte strategii de reducere a cheltuielilor familiale

Dacă în mediul urban, o familie care vrea copii se descurcă cu găsirea unui job în urma căruia să poată să aibă o indemnizație decentă de creștere a copilului, în mediul rural situaţia stă cu totul altfel.

„Din păcate, situaţia pentru ruralul românesc, mai ales acum, în timpul pandemiei, este disperată. Un studiu recent ne-a arătat că 1 din 5 părinți din mediul rural are venituri considerabil mai mici din cauza concedierii, şomajului tehnic ori a imposibilităţii de a mai lucra cu ziua. Pentru alţi peste 40% dintre părinţii respondenţi, asistați social, însă, pandemia nu a făcut decât să le adâncească problemele”, arată Mihaela Nalbăr, director executiv World Vision România.

Același studiu mai arată că 2 din 5 părinți au fost nevoiți să adopte strategii de reducere a cheltuielilor familiale în perioada de izolare, în timp ce 27 % dintre cei care au adoptat strategii de reducere a cheltuielilor au declarat că au rămas fără locuri de muncă, din cauza concedierii, a șomajului și imposibilității de a lucra cu ziua.

„România este din ce în ce mai în vârstă din punct de vedere demografic, dar cu atât mai mult acest lucru se întâmplă în mediul rural. Într-un deceniu, între 1992-2011, în mediul rural, populația cu vârsta între 0 și 14 ani, a scăzut ca pondere de la 20,9% la 17,7%. În aceeași perioadă, populația de peste 65 de ani a crescut de la 15% la 19,4%. Trebuie să ţinem cont şi de faptul că România are cea mai ridicată pondere a populației rurale din populația totală, dintre țările europene, cu un procentaj de 45%, mai mult decât Bulgaria, Ungaria sau Polonia”, mai spune Mihaela Nalbăr. Iar una dintre cauzele pentru care acest lucru se întâmplă este aceea că statul nu are politici de încurajare a tinerilor să rămână în comunităţile lor.

Prognoza privind natalitatea: În 2060, populația școlară va scădea cu cel puțin 50%

Pandemia, dar și lipsa unor măsuri pentru încurajarea familiilor a făcut ca în anul 2020, numărul născuţilor înregistraţi la oficiile de stare civilă din România să fie de 178.630 de copii, cel mai mic număr de născuţi din 1930 până în prezent. În anul 2020, rata de fertilitate a scăzut faţă de anii anteriori ajungând la 34,0 născuţi-vii la 1. 000 femei de vârstă fertilă (15-49 ani).

„Numărul mic al nou-născuţilor proiectează o previzibilă scădere a populaţiei preşcolare şi şcolare din următorii ani. De exemplu, 30.000 de copii mai puțini într-o generație ar însemna lipsa a 1.200 de grupe de grădiniță și clase de câte 25 de elevi. Proiecțiile Institutului Național de Statistică arată că până în anul 2060 în numai puțin de 19 județe din cele 42 ale României populaţia de vârstă preşcolară şi şcolară va scădea cu peste 50% față de anul de referință, 2015”, arată experții de la UNICEF.

De altfel, rata scăzută a natalității se reflectă deja în populația școlară scăzută. Dacă în 1990 populația de copii era de 6,6 milioane, la 1 ianuarie 2020 a scăzut până la 3.644.619 milioane de copii. La 1 ianuarie 2021 populația de copii era de 3.614.653.

Sociolog: România nu are o politică de imigrare

Sociologul Bogdan Voicu susține că România ar putea urma exemplul țărilor din Nordul Europei care spre sfârșitul anilor 70 au început să-și recrească fertilitatea, pe baza creșterii numărului de imigranți, dar și pentru că li s-a schimbat stilul de viață și au început să lucreze mai puțin.

„Același patern este urmat de Europa de Vest la vreo 10 ani distanță, și la încă vreo 10 ani distanță de Europa sudică. În curând sper că vom avea și noi imigranți, iar ei când vin nu sunt nici bătrâni, nici lipsiți de forță de muncă. E posibil să avem o creștere de fertilitate și de natalitate doar prin politica de imigrare, numai că noi nu avem o astfel de politică. Ar fi foarte util să avem o politică de imigrare clară, mai ales pentru copii și accesul copiilor la școală”, susține Bogdan Voicu.

Sociolog și profesor la Facultatea de Sociologie a Universității din București, Dumitru Sandu afirmă că natalitatea scăzută din perioada pandemiei are loc din cauza amânării.

„Amân să aduc pe lume pe cineva pentru că nu vreau să-l aduc într-o lume nesigură. Din acest punct de vedere, a pune scăderea natalității doar pe seama absenței politicilor demografice ale statului nu e întemeiată. În toate fenomenele demografice e vorba de factori multipli. Nu știm cât acționat efectul de criză, adică starea de sănătate, și cât a acționat lipsa de politici adecvate”, arată Dumitru Sandu.

Experții de la UNICEF spun că pe lângă ajutorul financiar, pentru încurajarea natalității este nevoie de un pachet minim de servicii - care să cuprindă servicii de sănătate, de educație, de protecție socială și protecția copilului, adresate copiilor celor mai vulnerabili și familiilor lor. Pachetul minim de servicii a fost implementat în 45 de comunități sărace din județul Bacău începând cu 2015.

„Pachetul Minim de Servicii presupune existența în fiecare comunitate a cel puțin unui asistent social, unui asistent medical comunitar și a unui consilier școlar. În comunitățile cele mai sărace, inclusiv cele cu populație de etnie romă, Pachetul Minim de Servicii poate include și mediatorul școlar și mediatorul sanitar. Împreună, aceștia ajută copiii vulnerabili și familiile lor, le evaluează nevoile și le oferă sprijin individualizat”, arată Viorica Ștefănescu.

Până acum programul a avut un impact pozitiv asupra situației copiilor vulnerabili din comunități, în sensul că toți copiii identificați fără documente la începutul programului au acum acte de identitate și sunt înregistrați la un medic de familie. În același timp, numărul copiilor nevaccinați a scăzut cu 40%, iar numărul mamelor adolescente a scăzut cu 50%. De asemenea, toți preșcolarii sunt înscriși la grădiniță, iar abandonul școlar a fost redus cu 60%.

În octombrie 2020, Parlamentul României a aprobat un amendament la Legea asistenței sociale nr. 292/2011 prin care a introdus înființarea unui Pachet Minim de Servicii pentru copii și familiile acestora în fiecare comunitate rurală și urbană din România. Până acesta va fi răspând la nivelul întregii țări va mai dura.

Va fi 2021 un an mai bun din perspectiva natalității?

Ultimele date de la Institutul Național de Statistică arată că spre deosebire de anul trecut, 2021 ar putea fi anul cu cele mai multe nașteri. În martie 2021, s-a înregistrat naşterea a 13.606 copii, cu 1.790 mai mulţi copii decât în luna februarie 2021.

În cazul în care se păstrează această tendință pentru toate lunile, în 2021 numărul nou-născuților ar putea depăși 200.000, potrivit prognozei INS din luna aprilie. Sporul natural negativ a crescut în luna martie 2021 faţă de cel din luna martie 2020, adică -16.293 persoane în luna martie 2021, față de -10.734 persoane în luna martie 2020.

2020 a fost anul cu cele mai puține nașteri, când au venit pe lume 161.320 de copii, cu peste 40.000 mai puțini ca în anul 2019.

Ce politici de natalitate spune Ministerul Muncii că are:

Într-un răspuns pentru Europa Liberă, Ministerul Muncii arată că România a cunoscut în ultimele decenii modificări semnificative ale structurii populaţiei.

„O componentă a acestor schimbări s-a datorat perioadei de tranziţie demografică şi a fost similară cu cea din ţările dezvoltate. Componenta specifică României, cea care a avut şi are în continuare cel mai mare impact negativ la nivel social şi economic, s-a datorat deciziilor politice din perioada comunistă care au influenţat puternic evoluţia fenomenelor demografice, în special natalitatea”, explică ministerul.

Reprezentanții Ministerului susțin că procesul de îmbătrânire demografică este determinat în principal de scăderea natalităţii, care a dus la reducerea populaţiei tinere, de 0-14 ani şi creşterea ponderii populaţiei vârstnice, de 65 ani şi peste.

„Efectele negative ale procesului de îmbătrânire asupra desfăşurării vieţii economice şi sociale, cât şi asupra evoluţiilor demografice viitoare sunt vizibile, dar se vor accentua în timp, determinând perturbaţii la nivelul populaţiei şcolare, populaţiei fertile, populaţiei în vârstă aptă de muncă şi populaţiei vârstnice (de pensionari, beneficiari ai serviciilor de sănătate şi de asistenţă socială)”, mai arată ministerul.

Ministerul Muncii arată că în ultimii 30 de ani s-au luat mai multe măsuri de stimulare a natalității:

• Alocația de stat pentru copii în cuantum de 214 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, precum și pentru tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, până la terminarea acestora; 427 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 18 ani, în cazul copilului cu dizabilitate.
• Programul de acordare a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului. Cuantumul minim al indemnizației pentru creșterea copilului a fost majorat la 1.250 lei/lunar. Cuantumul maxim al indemnizației pentru creșterea copilului a fost stabilit la 85% din media veniturilor nete realizate de către părinte, dar nu mai mult de 8.500 lei/lunar.
• Stimulentul lunar de inserție pentru părinții care se întorc la muncă: în cuantum de 1.500 lei, dacă persoanele îndreptățite obțin venituri supuse impozitului, oricând înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 6 luni, respectiv 1 an în cazul copilului cu dizabilități, acordat până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități; în cuantum de 650 lei, dacă persoanele îndreptățite obțin venituri supuse impozitului, oricând după împlinirea de către copil vârstei de 6 luni, respectiv 1 an în cazul copilului cu dizabilități, acordat până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități.
• Concediul și indemnizația de acomodare a părinților care adoptă. Cuantumul indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 3,4 la valoarea indicatorului social de referință, respectiv 1.700 lei iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei.