Peticul de pământ de la graniță, denumit informal „jungla” – unde mii de migranți veniți din Orient se adăpostiseră acolo până miercuri, 17 noiembrie – zăcea acoperit de gunoaie, corturi abandonate și focuri ce continuau să mocnească.
Joi după-masă, ultimii migranți părăsiseră punctul de trece al frontierei bieloruso-polone. Autoritățile de la Minsk nu au transmis nimic în legătură cu soarta acestora. În aceeași zi, forțele de securitate din Belarus au fost văzute cum escortau un grup de migranți către un depozit administrat de stat.
„Noaptea trecută a fost infernală”, a comentat un refugiat. „Ploua și era un frig de înghețai, așa că a trebuit să plecăm”.
Între timp, un zbor de repatriere a migranților a aterizat joi seara pe aeroportul din Erbil, nordul Irakului. Ministrul de Interne al țării a anunțat că aeronava, un Boeing 747 al companiei aeriene de stat, avea aproximativ 430 de irakieni la bord, o fracțiune din numărul total de migranți care au ajuns în Europa. Jihad Diwan, un purtător de cuvânt al aviației civile, a transmis că 390 de persoane au debarcat de la bordul aeronavei.
Belavia, compania aeriană de stat a Belarusului, a anunțat tot joi că le-a interzis cetățenilor din Afganistan, Irak, Liban, Libia, Siria și Yemen să mai călătorească dinspre Tașkent, capitala Uzbekistanului. Irakul și Uniunea Europeană iau în considerare oferirea de stimulente migranților să revină acasă, inclusiv să le ofere bani.
Miercuri, 17 noiembrie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a transmis pe Twitter că Uniunea Europeană va mobiliza 700.000 de dolari pentru a distribui hrană, pături și produse de igienă și de prim ajutor celor prinși la graniță.
În ciuda măsurilor recente adoptate de Belarus, liderii europeni rămân sceptici cu privire la intențiile liderului autoritar, Aleksandr Lukașenko.
Într-o convorbire telefonică dintre cancelarul german, Angela Merkel, și Lukașenko, aceștia au discutat despre ajutorul umanitar pe care refugiații ar trebui să-l primească. Merkel a omis explicit să i se adreseze acestuia cu titlul de „președinte”, referindu-se la liderul Belarusului drept „domnule Lukașenko” pe toată durata apelului. Tot luni, 15 noiembrie, Uniunea Europeană a adoptat noi sancțiuni împotriva acestuia, acuzat că a orchestrat mișcarea de migranți de la graniță.
Belarusul - o luptă începută și pierdută de Lukașenko
Televiziunea de stat bielorusă nu a ezitat să aclame victoria regimului de la Minsk.
„Ce mai zici acum, Europă mică? Micul, dar mândrul stat Belarus, te-a tăiat în bucăți. Tot ceea ce se întâmplă acum urmează cursul dat de Lukașenko”, a declarat prezentatorul de știri, Grigory Azaryonok.
Ministrul de Externe estonian, Eva-Maria Liimets, contrazice, în schimb, declarația prezentatorului de știri. Aceasta a declarat în fața reporterilor estonieni că Lukașenko ar fi cerut ca acesta să fie recunoscut drept președintele legitim al țării, chiar în timpul negocierilor pentru soluționarea crizei.
„Unde este victoria asta?”, a spus Artyom Shraibman, fondatorul Sense Analytics și un analist de origine bielorusă la think-tankul Carnegie Moscow Center. „Nu are recunoașterea unui președinte, ci a unui lider care creează probleme și pe care tot el trebuie să și le rezolve”.
„De aceea, nu mi se pare că a avut loc o evoluție diplomatică”, a adăugat el. „Este doar o chestiune ce ține de ameliorarea unei crize a ostaticilor – tot ce poți face e să discuți cu oricine controlează ostaticii, iar Lukașenko controlează, în prezent, destinele acestor oameni”.
Mai mult, Belarusul nu este o destinație particular atractivă pentru migranții din jurul lumii. Țara lui Lukașenko este predominant Creștin-Ortodoxă – cu o populație ostilă celor cu o religie diferită față de oamenii cu origini non-creștine – și cu puțină experiență în a primi cetățeni străini, precum Polonia sau restul țărilor din estul Europei.
Mii de oameni rămân în continuare prinși în Belarus. Soarta multora rămâne, în continuare, incertă.
