#10 întrebări | De ce au nevoie studenții pentru a citi mai mult

Conform legislației, o bibliotecă centrală universitară are ca principali utilizatori studenții, cadrele didactice și cercetătorii din învățământul superior. Ele sunt subordonate Ministerului Educației și Cercetării, care le și finanțează.

România are patru astfel de biblioteci: București, Cluj-Napoca, Timișoara și Iași.

O propunere legislativă de modificare a Legii Educației, care mai trebuie promulgată de președinte, are ca scop eliminarea taxei pentru eliberarea permisului și viza anuală. În prezent, prețurile pentru eliberare variază între 25 (București) și 40 de lei (Cluj-Napoca), în timp ce viza costă între 10 (București, Cluj-Napoca) și 35 de lei (Timișoara).

Într-un interviu acordat Europei Libere, directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca (BCU), Valentin Orga, a vorbit despre schimbările petrecute în ultimii doi ani, cât și despre problemele cu care se confruntă instituțiile culturale.

1. În curând vor trece doi ani de la debutul pandemiei de Covid-19, iar toate sferele vieții cotidiene au trebuit adaptate noilor condiții. Ce a făcut BCU în această privință?

Valentin Orga: În primul rând, a încercat să asigure pe mai departe, în această perioadă, un acces facil al utilizatorilor la informație. Aici vorbim în special de o dezvoltare a politicii de digitizare, de redare a conținutului digital.

Pe lângă digitizare, pentru partea de cercetare, cu o parte din colectiv, am pus accent foarte mare pe retroconversia cataloagelor vechi - introducerea lor în catalogul online al bibliotecii. Deocamdată nu avem decât un sfert din documentele bibliotecii în catalogul online. Sigur, toate cataloagele noastre tradiționale sunt digitizate de ani buni, dar ținta noastră, deși e una destul de greu de atins deocamdată, e să avem absolut toate documentele din bibliotecă introduse în acest catalog online. Acestea au fost două direcții pe care ne-am concentrat în această perioadă.

2. Cum ați susținut instituțiile de învățământ universitare în această perioadă, pentru ca studenții să aibă acces în continuare la resursele bibliografice?

Valentin Orga: După prima perioadă de lockdown, ne-am pus problema asigurării accesului la educație de la distanță, pentru ca studenții să-și poată susțină examenele, având în vedere că cei mai mulți dintre ei au părăsit Clujul. Desigur, fiecare dintre noi speram, la acel moment, ca perioada să fie cât mai scurtă – atunci am declanșat o campanie amplă de digitizare a bibliografiei obligatorii pentru anii terminali și pentru examenul de licență.

În continuare, colegii de la IT au creat o platformă care să fie ușor de folosit de studenți, dar în același timp să asigurăm respectarea dreptului de autor, pentru că bibliografiile universitare, în general, conțin publicații recente, valoroase, de ultimă oră, în diverse limbi și atunci nu putem să ne expunem, ca ceea ce producem să fie distribuit la liber, pe internet sau prin alte formule.

Soluția pe care am găsit-o nu e 100% împărtășită de studenți, care ar vrea mai mult, dar aceasta e limita onestă la care noi am putut ajunge. Am ajuns la finalul anului universitar 2021-2021 să asigurăm accesul la bibliografia obligatorie pentru absolut toate specializările din Universitatea Babeș-Bolyai. A fost un efort undeva la nouă milioane de pagini scanate.

3. Cum a fost acest proces de digitizare a materialelor?

Valentin Orga: Ar putea părea simplu – am scanat (râde). În fapt, tot acest proces a fost ceva mai complex. În primă fază, am avut un dialog cu profesorii, cu conducerile facultăților, pentru a intra în posesia tuturor listelor bibliografice. Am făcut o selecție, o prioritizare, după care am identificat publicațiile. Unele dintre ele se aflau doar în filialele bibliotecilor din cadrul facultăților.

A fost și o problemă tehnică – avem un laborator de digitizare de ceva vreme, de peste zece ani, care a lucrat foarte mult. Aveam experiență, dar avalanșa de cereri necesita un personal mai numeros, pe care l-am instruit pe parcurs cu ajutorul colegilor mai vechi, specializați în zona de digitizare.

A însemnat și o creștere a parcului tehnic – scannere, imprimante – am apelat chiar și la acele aparate multifuncționale. Ne-au ajutat și decanatele acolo unde s-a putut cu câte un scanner. Sigur, la început am avut situații în care am scanat cu aparate din acelea foarte mici și lente, dar încet, încet, reorganizându-ne și bugetul și apelând și la sponsorizări, am reușit să aducem zona tehnică la un nivel mulțumitor.

4. Cât a durat procesul?

Valentin Orga: Am început undeva la finalul lunii aprilie, începutul lunii mai 2020 și am continuat fără să ne oprim. Acum, în această toamnă, atingându-ne țintele, ne-am întors puțin în urmă. De ce?

Neavând aparatură cu același nivel de performanță, nu toate scanările au fost perfecte și ne-am întors. Unele lucrări au fost „coafate”, aranjate, în așa fel încât să fie atractive și ușor de citit. Acum, în ultima vreme, ne-am ocupat tocmai de această parte.

După atâta muncă, încercăm să sporim calitatea conținutului, să îl facem recognoscibil, încât studentul să poată să caute în text anumite noțiuni, anumiți termeni.

5. Conform unei propuneri legislative, în viitor, studenții ar putea avea acces gratuit în bibliotecile universitare. La ce să ne așteptăm?

Valentin Orga: ​Sigur, accesul nu era îngrădit. Mi se pare că, tot respectul pentru parlamentarii care au o asemenea inițiativă, parcă așa e prezentată această problemă, ca și cum la ușile bibliotecilor centrale universitare stăteau oamenii și rupeau bilete.

Da, există acea taxă, acea sumă de bani pe care consiliile de administrație o stabileau la fiecare început de an, care, mai ales din perspectiva bibliotecilor, însemna o sumă de bani ce ne ajuta pe ici, pe colo, să mai acoperim ceea ce ne doream să facem și bugetul primit de la minister nu acoperea.

Bibliotecile centrale universitare nu trebuie văzute ca niște instituții aparte care încalcă legi sau principii. Nu e pentru prima oară când se pune această problemă, s-a mai pus și în alte rânduri. Am avut, la începutul activității mele ca director al acestei biblioteci, niște întâlniri cu reprezentanții studenților din UBB, care, când se apropiau campaniile pentru alegerea reprezentanților, puneau în discuție o astfel de măsură.

Le-am explicat ce se întâmplă cu acești bani. Și au înțeles și într-o oarecare măsură și mi-au dat dreptate. Noi, în fiecare an, obținem undeva la 100.000 – 150.000 de lei, cu care cumpărăm cărți.

Și ca manager, și cred că la fel și ceilalți trei colegi ai mei, să știți că nu stăm numai cu mâna întinsă spre minister. Mai alergăm, mai batem și pe la ușile unor firme, pentru că vedeți, bugetele sunt cum sunt.

6. Credeți că în cazul în care această gratuitate se va adopta, vor veni mai mulți studenți la bibliotecă?

Valentin Orga: ​Personal, sunt sceptic. Tot atâția vor veni. Să știți că cei care nu vin, nu vin. Aici sunt mai multe motive pe care noi, bibliotecarii, le-am discutat între noi. Și cu universitățile și cu profesorii le-am dezbătut.

Sunt categorii de studenți care își permit, își cumpără publicații de care au nevoie, sunt studenți care se mulțumesc cu ceea ce primesc în suportul de curs... Iar suma, sincer, nu o spun eu, dar o spun și studenții – la Cluj e 40 de lei, nu e o sumă atât de mare. Eu nu văd o creștere nici de 10% a numărului de studenți.

7. Sunt alocate suficiente fonduri bibliotecilor centrale universitare?

Valentin Orga: ​Fiecare minister are un buget, iar aparatul administrativ încearcă să împartă bugetul. Pot să spun că bibliotecile centrale universitare sunt la nivelul unei subfinanțări. Din punct de vedere al salariilor, ele nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât cele din învățământ. Dar bibliotecile în sine sunt, din punctul meu de vedere, mult sub ceea ce ar trebui să fie, discutând din perspectiva bugetului.

Noi de abia asigurăm abonamente la publicațiile științifice românești și străine, din partea de buget.

Partea tehnică – avem calculatoare care au depășit cincisprezece ani de folosință. Deja, în unele situații, calculatoarele nu mai fac față aplicațiilor pe care le-am achiziționat și nici chiar softului integrat. E o problemă. Noi ar trebui să avem o înnoire a parcului undeva la cinci, maximum șase ani. Spun asta pe baza discuțiilor cu specialiștii și văzând cum procedează bibliotecile din străinătate.

La o bibliotecă universitară din Elveția, la trei-patru ani se schimbă absolut tot. Iar noi nu ne permitem, raportându-ne la acest buget. Două sute de calculatoare din trei sute, câte avem în acest moment, vor fi schimbate cu niște calculatoare achiziționate de o firmă privată.

Politica de achiziție și dezvoltare a colecțiilor noastre depinde foarte mult de buget. Buget pe care, de multe ori, îl completam din venituri proprii, ca să acoperim un minim din cerințele bibliografiei. Nu mai pun în discuție că, în funcție de câți studenți sunt, ar trebui să existe și un anumit număr de publicații. Cândva exista un astfel de normativ.

Revenind la demersul parlamentarilor, dacă tot vor să rămână aproape de studenți, trebuie să vină și aproape de noi, de biblioteci, să ne susțină.

8. Din punct de vedere al personalului, sunt interesați tinerii de profesia de bibliotecar?

Valentin Orga: ​Da. Din nefericire, sunt destul de multe situațiile în care lumea fuge după specializări care sună într-un anumit fel, dar descoperă ce frumos e să lucrezi în bibliotecă abia mai târziu, la nivel de master sau după trei-cinci ani, după câte un stagiu doctoral.

Am cunoscut foarte mulți oameni pasionați și plini de optimism în ceea ce privește meseria noastră și viitorul bibliotecilor, prin niște specializări pe care noi le punem la dispoziția elevilor din preuniversitar. Dar poate da, e treaba noastră să ne implicăm și să deschidem ochii tinerilor, în special a absolvenților de liceu, să vină spre această specializare.

9. Mai au bibliotecile universitare un rol în parcursul academic al studenților?

Valentin Orga: ​Da. La BCU Cluj a existat mereu o „presiune” a studenților. Vă dau un exemplu: până în 2009 se plăteau zile suplimentare – asta însemna zile de sâmbătă, iar în sesiune și zilele de duminică. În 2009 au venit acele reglementări conform cărora nu se mai puteau face ore suplimentare. Și atunci s-a pus o problemă. A venit un val, o reacție a studenților.

Au venit spre conducerea bibliotecii mesaje în care se cerea ca biblioteca să fie deschisă și la final de săptămână. Managerul de atunci al bibliotecii ne-a convocat pe toți și a zis haide să vedem ce e de făcut. Sigur că am găsit o soluție. De atunci, până în zilele de astăzi, deschidem sâmbăta. Iar în sesiune deschidem sâmbăta toată ziua și duminica dimineața.

Petrecându-mi destul de mult timp în bibliotecă, foarte multe figuri mi-au devenit familiare, le văd, sunt zilnic în bibliotecă. Deci, biblioteca, pentru ei, constituie în mod clar un reper. Avem mereu, chiar și acum, o „presiune”, pentru că suntem într-un deficit de locuri din cauza restricțiilor. Dar în zilele foarte bune, mereu erau probleme cu rezervarea locurilor. Cum nu prindeau locuri în săli, de multe ori stăteau pe holuri. Vara chiar și prin curte. Biblioteca de la Cluj e o instituție solicitată.

10. Ce putem găsi într-o bibliotecă universitară, dar nu și pe internet?

Valentin Orga: ​Întrebarea aceasta le-am pus-o studenților uneori. Discutând cu ei despre dezvoltarea bibliotecii digitale, cei mai mulți mi-au spus că ei vin aici pentru a se întâlni între ei și pentru socializare.

La filologie sunt doar filologii, la istorie sunt doar istoricii, dar aici se întâlnesc studenți de la toate facultățile, ba chiar de la mai multe universități.

Am avut atmosfera de bibliotecă, în primul rând. În al doilea rând, până se ajunge ca toate bibliotecile mari din România să creeze conținut digital pentru absolut toate așteptările, cu tot efortul nostru și cu dărnicia sponsorilor și a ministerului... tot nu vom reuși.