Scena emoționantă, care a fost surprinsă în documentarul din 2001 al regizorului Vitali Mansky, Gorbaciov: After Empire, s-a concentrat asupra originilor modeste ale băiatului de la sat cu vorbire blândă, care avea să urce pe cele mai înalte trepte ale orânduirii sovietice, într-o perioadă în care superputerea care se stingea.
În urmă cu treizeci de ani, la 8 decembrie 1991, URSS a fost declarată defunctă de liderii republicilor sale constitutive, ucraineană și belarusă, în timpul unei întâlniri convocate în grabă, într-o stațiune forestieră de lângă granița poloneză. Pe 25 decembrie, Gorbaciov a demisionat din funcția de președinte al unei țări care a încetat să mai existe.
„Sistemul totalitar, care a privat multă vreme țara de oportunitatea de a deveni prosperă și înfloritoare, a fost eliminat. Vechiul sistem s-a prăbușit înainte ca unul nou să aibă timp să înceapă să funcționeze”, a spus el într-un discurs televizat, apărând reformele liberale.
Anul acesta, Gorbaciov a împlinit 90 de ani și mare parte din timp și-l petrece în reședința sa de lângă Moscova, în vecinătatea casei fostului președinte rus Dmitri Medvedev. El acordă rar interviuri, după cum a declarat asistentul său și fostul interpret Pavel Palazhchenko pentru Europa Liberă.
Însă, într-un amplu eseu publicat în august, Gorbaciov a scris că „dacă aș putea să o iau de la capăt, aș face multe lucruri diferit”.
Fostul lider sovietic stă bine în sondajele de opinie, care arată că un mare număr de ruși sunt nostalgici după URSS. Un sondaj din 2020 al Centrului independent Levada a constatat că două treimi dintre ruși sunt nostalgici după URSS și au au spus că „stabilitatea, ordinea și încrederea în mâine” erau caracteristicile cheie ale societății care a fost.
O proporție similară și-a exprimat convingerea că prăbușirea URSS ar fi putut fi evitată.
Guvernul rus nu a făcut nimic pentru a marca în mod oficial cea de-a 30-a aniversare a căderii colosului sovietic, pe care președintele Vladimir Putin – aflat la putere– a descris-o în 2005 drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolul”.
Pentru occidentali, Uniunea Sovietică a rămas ca un regim brutal și un avertisment pentru generațiile viitoare. În schimb, pentru mulți ruși, pierderea ei a lăsat un gol și un sentiment puternic că viața de atunci era mai bună. Doar 1% dintre respondenții sondajului făcut de Centrul independent Levada au menționat cele mai grave crime ale sistemului, inclusiv lagărele de muncă forțată din Gulag, și că în URSS au avut loc represiuni politice și execuții care sunt cunoscute în Occident.
Reporterii Europei Libere au fost în satul natal al lui Gorbaciov și au văzut ce cred rușii despre căderea URSS și despre abdicarea ultimului său lider.
Privolnoye este un mic oraș cu 3.500 de locuitori din regiunea Stavropol din sudul Rusiei, situat la aproximativ 200 de kilometri de granița cu Ucraina. Aici se pot vedea steaguri cu secera și ciocanul care sunt puse deasupra porților, dar și pictura murală a lui Lenin pusă la intrarea unei case. Locuitorii mai în vârstă își amintesc de Gorbaciov cu un amestec de mândrie și dezamăgire.
„Nu putem spune nimic rău despre el. Este un fiu al satului care a atins culmile puterii. Poate îl vom judeca peste 50 de ani. În vremea sovietică, acest sat era de două ori mai mare și avea trei școli, o fabrică, trei ferme de porci și multă muncă. Ne e dor de acele vremuri”, a spus Aleksei Martynov, 65 de ani, care păstrează acasă o vastă colecție de tratate ideologice ale lui Lenin și alte suveniruri cu tematică sovietică.
Casa modestă în care Gorbaciov și-a petrecut copilăria nu mai există, iar clădirea în care au locuit părinții săi, Maria și Serghei, este acum ocupată de Valentina Sevastyanova, o pensionară în vârstă de 82 de ani, care se plânge de starea de rău și deplânge lipsa bunăstării și a legăturilor de transport public în sat.
„Aici suntem oameni simpli și needucați. Nu înțelegem politica de la nivel înalt. Dar ne simțim insultați. Gorbaciov nu a făcut nimic pentru noi”, a spus femeia în timp ce își făcea treburile în grădina ei mică.
În 1973, șefii de la fermele colective locale au comandat o nouă casă din cărămidă construită pentru Maria și Serghei, al căror fiu devenise șeful regiunii Stavropol. Ulterior, Serghei Belykh, fostul șef de district și un prieten bun de-al lui Gorbaciov, a făcut lobby de ani de zile pentru ca această clădire să fie transformată într-un muzeu, în onoarea ultimului lider sovietic, dar autoritățile locale au fost reticente în transforma casa în muzeu de pe urma căruia să încase bani.
În timpul vizitei lui Gorbaciov la Privolnoye în 2000, Belykh l-a întrebat la un pahar de vodcă de ce nu a făcut mai mult pentru a împiedica prăbușirea țării.
„El a spus că, dacă ar fi încercat să o prevină, probabil că ar fi urmat o revoluție sau chiar vărsare de sânge. Dar cred că nici el nu a avut curaj și, din păcate, mulți oameni din aceste părți sunt de acord cu asta”, a declarat Belykh pentru Europa Liberă.
Pe măsură ce Rusia se îndrepta spre colapsul economic în deceniul care a urmat după prăbușirea sovietică și încerca să se adapteze la economia de piață, timp în care milioane de oameni au fost cufundați tot mai adânc în greutăți, mulți l-au indicat pe Gorbaciov ca omul care a dus la acest colaps.
Însă, în Rusia, nostalgia după Uniunea Sovietică a crescut în paralel cu deziluzia față de ceea ce a urmat.
În prezent, pe fondul furiei din cauza corupției larg răspândite și a inegalității în creștere în societatea post-sovietică a Rusiei, o mare parte din generația care era majoritară sub Gorbaciov asociază URSS cu tinerețea idealizată și un sentiment de solidaritate care apare în contradicție cu atomizarea prezentă astăzi.
Ilya Budraitskis, expert la Școala de Științe Sociale și Economice din Moscova, spune că tot mai mulți ruși sunt acum nostalgici după sistemul sovietic.„În anii 1990, nostalgia dominantă era una bazată pe experiențe foarte concrete din perioada sovietică, de stabilitate percepută și credință în viitor - toate lucrurile care s-au pierdut în anii 90”, a spus Ilya Budraitskis.
„Astăzi, nostalgia sovietică printre cei care nu au experimentat niciodată viața reală sovietică a ajuns să se învârte în jurul unui trecut imaginar”, continuă expertul.
Zona din care provine Gorbaciov a fost în centrul mai multor scandaluri de corupție în ultima vreme. În iulie, anchetatorii au publicat fotografii cu o vilă ornată ostentativ, cu podele de marmură și accesorii de baie aurii, care aparținea șefului poliției locale, Aleksei Safonov, și care fusese construită cu banii obținuți în cadrul unei scheme profitabile de delapidare.
Pe drumul dinspre Stavropol către localitatea Privolnoye, exista o fabrică auto care avea o capacitate de a produce 100 de vehicule pe an. Din cauza greutăților economice, fabrica a fost închisă la scurt timp după deschidere, lăsând mulți oameni pe drumuri. „Au spălat banii și au plecat. Nu este nimic nou”, a spus Bogdan Dorodnov, un taximetrist de 24 de ani care visează să părăsească Rusia pentru a lucra în străinătate.
Nostalgia după URSS, care a fost exploatattă cu perspicacitate de Putin și guvernul său, alimentează o rețea de mișcări marginale care încurajează o reacție împotriva statului și promovează teorii ale conspirației care conving un număr mare de cetățeni dezamăgiți și săraci că Uniunea Sovietică nu a murit niciodată cu adevărat și că Rusia, în care a plăti impozite este obligatoriu, este un stat ilegitim.
Nostalgia după URRS vine în contextul în care libertățile sunt tot mai restrânse. Rusia a scos în afara legii cea mai viabilă mișcare de opoziție și l-a închis pe liderul ei - Aleksei Navalny, iar Memorial, un ong înființat pentru a investiga paginile întunecate din trecutul Rusiei și a documenta actualele abuzuri ale drepturilor omului, se confruntă cuo posibilă închidere fiind declarat „agent străin” de către stat.
Centrului independent Levada a fost și el declarat „agent străin” împreună cu alte zeci de grupuri și organizații media care investighează corupția și abuzurile de putere.
La 15 kilometri de Privolnoye se află liceul din Krasnogvardeiskoye, unde a învățat Gorbaciov. Tot ce amintește de acest lucru este o placă comemorativă din metal.
Oksana Akulova, directoarea școlii în vârstă de 48 de ani, spune că elevii ei de astăzi nu sunt interesați de istoria sovietică sau de rolul lui Gorbaciov în ea. Ani de zile, directoarea a scris fundației nonprofit înființată de Gorbaciov în 1991 și i-a cerut ajutorul pentru promovarea școlii în competițiile academice.
Dar în ultimii ani, personalul fundației nu i-a mai răspuns, iar Gorbaciov s-a retras în mare parte din sarcinile sale de zi cu zi. „Pentru mine, personal, este un om mare – un băiat țăran care a devenit secretar general. Dar să fiu sinceră, acum din ce în ce mai mulți oameni au o viziune proastă despre el”, a spus directoarea.
