Clădirea din Centrul Vechi în care politicienii munteni au hotărât că singura cale de a obține Unirea Principatelor era să îl aleagă domn și la București pe noul domnitor al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, a ajuns o ruină. În 1859, era cel mai elegant hotel din oraș. În sec. XXI, un primar a vândut clădirea, iar următorii au promis recuperarea și restaurarea ei. Care ar fi acum soluția?

În clădirea fostului Hotel Concordia din București nu se mai află nimic care să amintească de Unirea Principatelor din urmă cu 163 de ani. Cei doi proprietari au început de curând lucrările de refacere a imobilului, care ar urma să fie rebotezat după renovare în „Hotel Grand Concordia”.

Imobilul se află în Centrul Vechi al Capitalei, pe strada Smârdan, și, în ultimii doi ani - de când a fost închis complet, a ajuns într-o stare avansată de degradare. În perioada de dinainte de Ziua Unirii, o echipă de muncitori a început să lucreze la fațada ei.

Monumentul a intrat în circuitul privat în 2002, printr-o retrocedare semnată de primarul de atunci din București. Traian Băsescu avea să ajungă, ulterior, președintele României, iar clădirea de pe strada Smârdan avea să intre într-o serie succesivă de înstrăinări.

Într-o discuție cu Europa Liberă, Traian Băsescu spune că nu își mai aduce amintea de acea retrocedare, dar nici de oamenii prin mâinile cărora a trecut hotelul în ultimele două decenii.

Povestea clădirii până la 1859

Hotelul Concordia a fost inaugurat la 1852, pe Ulița Nemțească din Capitală, actuală stradă Smârdan. Unitatea hotelieră era una dintre cele mai moderne de la acel moment. Avea 90 de camere, și era considerat hotelul „cel mai european al vremii”, conform istoricului Stelian Tănase.

Concordia avea biliard, cafenea și restaurant, unde se servea o bucătărie aleasă: franceză, germană, italiană și românească.

Clădirea aparținea unui reprezentant al armatei, cel denumit în documentele istorice Maiorul Fănuță. El provenea dintr-o familie de negustori și era proprietarul clădirii.

Istoricul și politologul Stelian Tănase consideră că hotelul a fost după inaugurare, timp de 15-20 de ani, unul dintre cele mai importante locuri din București, fiind frecventat în special de străini.

„Lumea bună se strângea la hotel Concordia – mai mulți străini decât români - pentru că locul era foarte european. Se simțeau mai puțin sub influența Istanbului și Balcanilor – și mai mult în Occident”, scria Stelian Tănase pe blogul său.

Acest lucru este confirmat și de scriitorul fracez Ulysee de Marsillac. El s-a stabilit după 1852 în București și este unul dintre puținii oameni care au scris despre Hotelul Concordia.

„Să vorbesc despre hotelurile bucureștene? Doar două sau trei sunt locuibile. Mă mulțumesc să citez Hotelul Hugues, proprietatea unui compatriot de-al nostru, cu foarte bune condiții de curățenie și confort; Hotel Concordia, mai mare, dar mai puțin elegant”, povestește de Marsillac în jurnalele sale.

La restaurantul de la parter se întâlneau deseori personalități alte acelor vremuri, precum Ion Brătianu, C.A. Rosetti, frații Golescu, Vasile Boerescu, Barbu Știrbey și Gheorghe Bibescu.

Stelian Tănase amintește și de faptul că și marele scriitor rus Lev Tolstoi avea o cameră preferată în acest hotel de lux din centrul Capitalei. Acesta a stat mai multe luni în România în 1852.

Camera nr. 5 a hotelului, Camera Unirii

În noaptea dintre 23 și 24 ianuarie 1859, în camera-apartament numerotată cu 5 a fostului hotel, a avut loc o întâlnire emblematică pentru istoria României.

Acolo, ​liberalii și conservatorii au decis în acea noapte să-l susțină de comun acord pe colonelul Alexandru Ioan Cuza pentru funcția de domnitor al Țării Românești. Câteva zile mai devreme, pe 5 ianuajrie, la Iași, fusese ales domnitor și în Moldova.

Planul politic era ca prin dubla-alegere, cele două principate să se unească. Conservatorii, care aveau majoritatea în Adunarea Națională Electivă, nu doreau însă să-l sprijine pe Cuza, asta până la întâlnirea cu liberalii de la Hotel Concordia.

Istoricul Constantin C. Giurescu scrie că, „în seara de 23 ianuarie, deputații partidei naționale s-au întâlnit într-o sală a hotelului Concordia pentru a discuta despre posibilii candidați. Majoritatea conservatoare le-a transmis celor din partida națională (n.r. -liberalii) că ea renunță la candidații lor dacă și cealaltă tabără renunța la favoriții săi.”

„Actorii dramei, intrigilor și conspirațiilor politice au fost în acele zile decisive: Ion Brătianu, C.A. Rosetti, frații Golescu, Vasile Boerescu, Barbu Ştirbey, Gheorghe Bibescu” scrie și Stelian Tănase într-un articol de pe blogul său.

Astfel, în această cameră nr. 5 a hotelului s-a luat hotărârea ca toți deputații să susțină în ședința de a doua zi a Adunării candidatura lui Cuza. Era singura soluție, chiar dacă una de compromis, pentru Unirea Principatelor.

„A fost ales un outsider, eu cred că mulți au crezut că el poate fi manevrat, era cunoscut prin aventuri galante, plăcerea de a participa, ei bine s-au înșelat, și asta s-a văzut mai târziu”, spune și istoricul Alin Ciupală.

Constantin Bacalbașa, în lucrarea „Din Bucureștii de altădată”, face și o scurtă descriere a acestei camere de hotel și a holului care ducea spre aceasta.

„Un culoar adânc, cu bolți avella, conduce la scara de lemn, plasată pe partea stângă. La etaj, holul larg distribuie ușile de acces spre camere și apartamente. Aici se află apartamentul cu nr. 5, cu o cameră mare de 36 de metri pătrați, în care se spune că a avut loc istorica dezbatere din noaptea 23-24 ianuarie 1859”.

După 1859

Hotelul Concordia a continuat până în 1880 să fie un loc cosmopolit, un centru al lumii politice și culturale din București. După 1975, începe însă să își piardă din importanță, iar după 1880 pierde prim-planul în fața Hotelului Buleverd, care a fost construit începând cu 1871.

„În mod cert, în timpul domniei lui Cuza, a fost un hotel elegant, pentru simplul fapt că acolo are loc adunarea de desemnare a domnului. Era un loc, totuși, select. Dar perioada lui de glorie trece destul de repede, un deceniu, un deceniu și ceva. După Cuza, începe declinul”, povestește și istoricul Alin Ciupală.

În 1884, pe strada Smârdan a izbucnit un incendiu puternic. Hotelul Concordia a luat foc și a ars în mare parte. Refăcut, hotelul a mai avut de suferit de pe urma unui alt incendiu, prin 1901-1902.

Concordia a funcționat ca unitate de cazare cu restaurant până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul comunismului a fost administrat de ICRAL și repartizat oamenilor muncii.

În el au au fost cazare persoane expropiate din cartiere mărginașe, unde comuniștii construiau blocuri.

„Din păcate, astăzi, locul se află în ruină, într-o stare deplorabilă, și ar merita mai mult. Nu doar pentru că aici a fost ales ca domn al Munteniei Cuza, ci și pentru că locul reprezintă o parte din istoria orașului și ar merita poate organizat acolo un muzeu care să fie nu doar al Unirii Principatelor, ci un muzeu al orașului, un muzeu dedicat comerțului bucureștean, un muzeu al zonei vechi, al Lipscaniului”, spune cu părere de rău Ciupală.

Monument istoric, doar pe hârtie

După Revoluție, clădirea rămâne aproape un deceniu în proprietatea statului, mai exact a Primăriei București. Aici stăteau în locuințe subvenționate persoane cu venituri mici. În 2002, imobilul iese din proprietatea statului și familiile sunt evacuate. Printr-o decizie a primarului Traian Băsescu, clădirea este retrocedată.

Imobilul intră într-o stare accentuată de degradare, începută încă din perioada în care clădirea a fost locuită de familii care nu l-au întreținut.

După Revoluție, clădirea intră pe lista monumentelor istorice a municipiului București cu numărul criteriu 2025, cod LMI B-II-m-B-19708.

În 2019, proprietarii clădirii obțin autorizațiile de construcție pentru refacerea clădirii, dar acestea rămân nefolosite. Ruinele fostului Hotel Concordia rămân neatinse.

Până la începutul anului, imobilul era într-o stare avansată de degradare, mai aproape să se prăbușească decât să fie restaurat.

„Clădirea din București în care s-a făcut Unirea dintre Moldova și Țara Românească stă, însă, să se dărâme de ani buni. Aceiași aleși care se dănțuie la Iași, nu dau două parale pe ea. Ca pe mai nimic din ce înseamnă patrimoniu. Poporului nu îi pasă. Acum 163 de ani li s-a scris istoria aici. Și li s-a hotărât viitorul. Și, nu-i așa, dacă treaba s-a făcut, cui îi mai trebuie clădirea?!”, comentează critic arhitectul Șerban Sturza.

Retrocedarea

În 2002, edilul de la acel moment al Capitalei, Traian Băsescu, hotărește printr-o decizie de primar să retrocedeze clădirea de pe strada Smârdan 39 către Maria Luiza Giurchescu. Din documentele consultate de Europa Liberă reiese că solicitarea de retrocedare a fost depusă în august 2001, iar în câteva luni a fost aprobată.

Maria Luiza Giurchescu susținea, prin certificate de moștenitor, că era urmașa proprietarilor locuinței în momentul când aceasta a fost naționalizată de regimul comunist. Maria Luiza Giurchescu avea și cetățenie italiană.

Moștenitorul acesteia a fost Iosif Enea Giurchescu. Familia vinde clădirea după un an. „Nu-mi amintesc dacă s-a facut retrocedarea. Daca da, nu știu dacă s-a facut în baza unei hotărâri judecătorești sau în baza unei decizii de Primar General care a fost sau nu contestată în instanță”, ne-a răspuns Traian Băsescu.

Firma Ro Naturstein SRL din București a cumpărat-o, în 2003, cu prețul de 300.000 de dolari (aproximativ 250.000 de euro), conform unor documente consultate de Europa Liberă. Societatea este deținută acum, la fel ca și în 2003, de SRL-ul cu origini italiene Montipo Trading SRL (80%) și Grigore Miu.

Structura acționariatului este aceeași ca în 2003, când s-a achiziționat clădirea fostului Hotel Concordia. Rise Proiect dezvăluia în urmă cu câțiva ani că Ro Naturstein deține în tot Bucureștiul peste 50 de imobile .

Acționar, partener cu un rechin imobiliar

Firma italo-română Montipo Trading SRL ajunsese în ultimele două decenii să dețină în București un imperiu imobiliar de 250 de milioane de euro. Societatea, care deține 80% din firma care a cumpăra clădirea hotelului, face parte din grupul Montipo, activ pe piața construcțiilor din Peninsulă, și de Grigore Miu, un român cu parteneri de afaceri încarcerați pentru fapte de corupție.

Grigore Miu este cel care a înființat firma, în 1993. El este un cunoscut al investitorilor imobiliari, care s-au specializat în cumpărarea de drepturi litigioase asupra clădirilor solicitate spre revendicare în perioada 2000-2012. În acest interval, Primăria Capitalei a fost condusă de Traian Băsescu, Adriean Videanu și Sorin Oprescu.

Spre exemplu, Grigore Miu a înfiinţat, în anul 2003, alături de afaceristul Vasile Creștin și fostul șef al SRI Prahova, Corneliu Păltânea, firma de IT CSP Import, Export & Verealtung, cu sediul în Munchen. Vasile Creștin este unul dintre cei mai cunoscuți investitori imobiliari ai Capitalei, investițiile sale fiind verificate deseori de procurori.

Printre afaceri imobiliare date de Creștin, amintim de o compensare de 22 de milioane de euro pe care acesta a primit-o, în decembrie 2019, de la Primăria Capitalei condusă de Gabriela Firea pentru că pe un teren retrocedat de municipalitate nu se putea construi din cauza unor magistrale ale rețelei publice de utilități, apă și canalizare.

El și Dragoș Săvulescu, un afacerist controversat, au avut un contract de cumpărare și valorificare a drepturilor litigioase deținute de moștenitorii foștilor proprietari.

Familia italiană Monti din Novara (Piemont) se asociază în anul 2003 cu Grigore Miu și preia 80% din acțiunile Ro Naturstein. În scurt timp, așa cum a scris Rise Project, Ro Naturstein ajunge să aibă active în România de 250 de milioane de euro din afacerile imobiliare, active mai mari decât afacerile, în special construcții din Italia ale familiei Monti.

Europa Liberă nu a reușit în ultimele săptămâni să intre în contact cu Grigore Miu. Acesta a acordat, în 2009, un scurt interviu publicației Evenimentul Zilei din calitate de proprietar al Hotelului Concordia.

Din materialul jurnalistic reieșea, printre altele, că a evitat să facă investiții în clădire după ce a cumpărat-o pentru că Primăria nu avea un plan de refacere a zonei și pentru că nu a primit aprobări să construiască un turn în spatele fațadei clădirii.

Mai mult, acesta spunea că este „de acord să ne exproprieze și să facă ei, dar să aibă o idee”. Proprietarul mai adaugă că „nu s-a mai păstrat nimic din vremea lui Alexandru Ioan Cuza și că în clădire nu ar fi nimic de valoare”.

Vânzarea din 2013

Ro Naturstein SRL vinde, în 2013, Hotelul Concordia. Din datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) reiese că Ro Naturstein SRL vinde clădirea către Cristiana Simona Nețoiu și Cătălin Eusebiu Pănoiu.

Cei doi dețin 50% din clădire. Din documentele nu reiese și suma încasată de Ro Naturstein SRL de la Cristiana Simona Nețoiu și Cătălin Eusebiu Pănoiu în anul 2013.

Imobilul este intabulat cu o suprafață de peste 810 metri pătrați, potrivit documentelor ANCPI.

Gabriel Eusebiu Pănoiu este un om de afaceri din Alexandria care s-a stabilit în București în jurul anului 2000. Până în 2005 a încercat mai multe afaceri, majoritatea în domeniul transportului de mărfuri cu TIR-uri.

Activitatea firmelor sale este una limitată până în 2005. Atunci, în societatea Team Logistic Specialist SRL din București intră ca co-acționar Cristina Simona Nețoiu. Aceasta din urmă este originară din Dolj.

Din acest moment, afacerile Team Logistic Specialist cresc, iar firma se specializează pe transportul maritim de mărfuri. Își mută activitatea în Portul Constanța și devine reprezentant în România ai Yang Ming Corporation Company cunoscută și ca Yang Ming Line. Originar din Taiwan, grupul este controlat în mare parte de guvernul chinez.

În 2021, Team Logistic Specialist a anunțat o cifră de afaceri de 122 de milioane de lei și un profit de 15 milioane de lei. Mai mult, firma a pornit o investiție într-un terminal propriu de containere.

L-am întrebat pe Traian Băsescu, fostul primarul al Capitalei care a aprobat retrocedarea, dacă îi cunoaște pe cei care au controlat direct sau indirect drepturile de proprietate asupra Hotelului Concordia. Acesta ne-a răspuns că nu îi cunoaște pe actualii proprietari.

Viitor hotel și restaurant

Până la începutul acestui an, actualii proprietari nu au făcut lucrări la refacerea clădirii, însă au închiriat grădina interioară pentru activitatea unui club de comedie. În ultimii doi ani, clădirea a fost mai mult închisă.

În ultimele săptămâni, muncitorii au început să lucreze la fațada clădirii. „Cred că au câteva săptămâni de când am observat că se lucrează la fațadă. Nu știu exact ce fac”, ne-a precizat administratorul unui pub din apropiere.

Nu am reușit până în acest moment să obținem un răspuns direct de la proprietari despre ce vor să realizeze în imobilul pe care au început să-l renoveze. Unul dintre muncitorii care lucrează la clădire ne-a spus că, din ce știe echipa de lucru, se face hotel și restaurant.

Din datele obținute de Europa Liberă reiese că intenționează să se mărească actuala construcție. După și dacă ce vor fi finalizate lucrările de refacere a clădirii, unitatea de cazare și restaurantul va activa sub numele de Hotel Grand Concordia.

Despre Unirea Principatelor

Ziua de 24 ianuarie este liberă prin lege, conform Codului Muncii, asta după ce în 2014 a devenit sărbătoare națională.

Pe 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales de membrii Adunării Elective a Vlahiei ca domn al Țării Românești, asta după ce la începutul lunii ianuarie 1859 acesta fusese ales ca domn al Moldovei.

Prin această strategie a dublei alegeri ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, membrii adunărilor naționale elective din cele două principate au putut realiza Unirea.

Noul stat format a fost denumit Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (sau a Vlahiei, așa cum este recunoscută Țara Românească în documentele internaționale). Din 1862, noul stat devine Principatele Unite Române, iar din 1866 preia denumirea oficială de România.

Mica Unire s-a înfăptuit între 23 și 24 ianuarie 1859 în două locuri din Capitală. În primul rând este vorba de actualul Palat al Patriarhiei din Dealul Mitropoliei, care la acel moment era sediul legislativului principatului din Țara Românească.

Aici, pe 24 ianuarie membrii Adunării Elective au votat în unanimitate alegerea lui Cuza. Însă, cu 24 de ore înainte, acesta nu era nici măcar o variantă serioasă de candidat care să fie susținută de cele două formațiuni: cea liberală și cea conservatoare.

Propulsarea lui Cuza a avut loc în seara și în noaptea de 23 spre 24 ianuarie în urma unor întâlniri politice între liberali și conservatori, întâlniri care au avut loc în clădirea fostului Hotel Concordia din Capitală.