Rusia a dislocat peste 130.000 de militari lângă granița cu Ucraina în ultimele săptămâni lucru care a stârnit temeri oficialilor occidentali și ucraineni că ar urma o invazie.
Pe măsură ce se fac eforturi diplomatice frenetice pentru a preveni războiul, analiștii avertizează că armata Rusiei reprezintă o amenințare imediată pentru Ucraina.
Dar, dacă ar avea loc o invazie, nu este clar de unde ar începe. Rusia a creat puncte de presiune pe trei părți ale Ucrainei - în Crimeea la sud, în partea rusă a graniței celor două țări și în Belarus la nord.
Estul Ucrainei
Cea mai mare atenție a fost acordată regiunilor separatiste Donețk și Lugansk, unde forțele ucrainene și separatiștii susținuți de ruși sunt în conflict încă din 2014.
Cea mai importantă presupunere a celor care urmăresc mișcările rusești este că Moscova ar putea spori puterea militară pe care o deține deja în regiune. Va face astfel ca estul Ucrainei să devină cea mai ușoară poziție din care ar putea lansa o invazie.
CNN a intrat în posesia unori imagini care arată că o mare bază militară de la Yelnya, care deținea tancuri rusești, artilerie și alte blindaje, a fost în mare parte golită. Echipamentul a fost aparent mutat mult mai aproape de frontieră în ultimele zile.
Cantități mari de armament au fost mutate la bază la sfârșitul anului 2021 înainte de a dispărea - inclusiv aproximativ 700 de tancuri, vehicule de luptă de infanterie și lansatoare de rachete balistice. Videoclipurile de pe rețelele sociale de atunci arată unele dintre aceste echipamente pe trenuri și drumuri mult mai la sud, în regiunea Bryansk, care este aproape de Ucraina.
„Mi se pare că o cantitate considerabilă de vehicule (tancuri, artilerie autopropulsată și alte vehicule de sprijin) au plecat din parcul de vehicule din nord-est, iar vehicule blindate suplimentare au plecat din parcul de vehicule mai central”, a declarat Stephen Wood, director senior la compania de imagini prin satelit Maxar, pentru CNN.
Între timp, activitatea sporită în regiunile Kursk și Belgorod, care se învecinează cu nord-estul Ucrainei, a sporit îngrijorările.
„Asistăm la un aflux masiv de vehicule și personal în Kursk”, a avertizat pe Twitter Konrad Muzyka, expert în urmărirea mișcărilor militare de la Rochan Consulting, care prezintă poziția exactă a trupelor rusești la granița cu Ucraina.
Belarus
Îngrijorările au crescut și cu privire la acumularea vastă de trupe rusești în Belarus, un aliat al Moscovei, care ar putea oferi o altă cale de intrare în Ucraina.
Rusia și Belarus au început joi 10 zile de exerciții militare comune, a căror dimensiune și calendar au stârnit temeri în Occident.
Desfășurarea Moscovei în Belarus este considerată a fi cea mai mare de la Războiul Rece - „30.000 de soldați din trupele de luptă, forțe de operațiuni speciale Spetsnaz, avioane de luptă inclusiv SU-35, rachete Iskander cu capacitate dublă și sisteme de apărare aeriană S-400”.
Este, de asemenea, cel mai mare exercițiu pe care forțele armate din Belarus l-au efectuat în orice perioadă a anului, potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS). Ministerul Apărării al Rusiei a susținut că scopul exercițiilor, numite „Allied Resolve-2022”, includea respingerea „agresiunii externe”.
Unii se tem că acumularea indică un plan rusesc de a se îndrepta spre Kiev dinspre nord. Un diplomat european a declarat pentru CNN la începutul acestei luni că masa de forțe este o „îngrijorare mare, mare”, menționând că aceasta ar fi piesa lipsă de care Moscova ar avea nevoie pentru a lansa un atac rapid asupra capitalei ucrainene.
Exercițiile comune ar oferi, de asemenea, acoperire pentru o mișcare de flancare prin Belarus și în nordul Ucrainei, avertizează CSIS.
Imaginile din satelit ale lui Maxar arată că pentru prima dată au fost create mai multe tabere de corturi la Rechitsa, în regiunea Homel din Belarus.
Iar imaginile din satelit publicate de Maxar par să arate că armata Rusiei a avansat în mai multe locații din Belarus. Desfășurarile sunt probabil legate de exercițiile comune, dar alte fotografii arată tabere înființate aproape de granița cu Ucraina, la sute de kilmetri de locul unde au loc exercițiile.
Cu toate acestea, dacă Rusia s-ar concentra pe granița cu Belarus ca punct de intrare în Ucraina, ruta ar fi plină de dificultăți.
Soldații ruși ar trebui să înfrunte Mlaștinile Pinsk, cunoscute și sub numele de Mlaștinile Pripet, una dintre cele mai mari zone umede din Europa, care se întinde pe granița dintre Belarus și Ucraina - un teren dens, plin de apă și dens împădurit întins pe 104.000 de kilometri pătrați.
În acea regiune s-au oprit forțele naziste în timpul Operațiunii Barbarossa, în 1941.
Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, „mlaștinile pot fi dificile, în unele locuri probabil imposibile, pentru ca forțele mecanizate să le traverseze atunci când sunt umede”.
Crimeea
Peninsula anexată de Rusia în 2014 ar oferi un teren natural pentru orice nouă operațiune, dar nu este clar dacă Moscova va încerca să facă prima mutare în Ucraina din Crimeea.
O mare desfășurare de trupe și echipamente a fost observată de satelitul Maxar, care evaluează că peste 550 de corturi care adăpostesc trupe și sute de vehicule au ajuns la nord de capitala Crimeei, Simferopol.
O imagine din satelit mai recentă arată trupe și echipamente pe aerodromul Oktyabrskoye, Crimeea, pe 10 februarie 2022.
Apoi, o nouă desfășurare a fost identificată de Maxar pentru prima dată, joi, în apropierea orașului Slavne de pe coasta de nord-vest a Crimeei, inclusiv vehicule blindate.
Acele noi desfășurări au fost observate în aceeași zi în care mai multe nave de război rusești au ajuns la Sevastopol, principalul port al Crimeei. Ministerul rus al Apărării a postat joi imagini cu șase nave amfibie mari de debarcare în port.
Marina Ucrainei a răspuns că „Rusia continuă să militarizeze regiunea Mării Negre, transferând nave de debarcare suplimentare pentru a pune presiune asupra Ucrainei și a lumii”.
Orice mutare în sudul Ucrainei ar putea fi ajutată de trupele din Transnistria, regiunea separatistă susținută de Rusia.
Analiștii spun că trupele ruse ar putea încerca o lovitură de stat asupra Odessei, un oraș-port ucrainean la nord-vest de Crimeea, „prinzând navele sale amfibii direct în portul Odessei și deplasându-se direct în oraș”.
Ea numește o astfel de mișcare „un câștig mare, dar și o operație cu risc ridicat”. Odesa este un oraș bine populat, iar lupta urbană de acolo i-ar favoriza pe cei care îl apără, în timp ce forțele ruse ar trebui să elimine apărarea antiaeriană a Ucrainei și apoi să se conecteze cu trupele care sosesc din estul țării.
De ce eșuează negocierile
The Atlantic analizează comportamentul ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, în relație cu toți cei care au încercat să poarte negocieri pe marginea tensiunilor de la granița cu Ucraina.
Lizz Truss este ministrul de externe britanic care a mers la Moscova săptămâna aceasta pentru a-i spune, fără succes, omologului ei rus că țara sa nu ar trebui să invadeze Ucraina.
La o conferință de presă glacială, el a comparat conversația lor cu „muții” vorbind cu „surzi”; mai târziu, el a scurs faptul că ea a confundat unele regiuni rusești cu regiuni ucrainene, pentru a adăuga o mică insultă prejudiciului general.
Lavrov a făcut asta de multe ori înainte. El a fost josnic față de șeful politicii externe a Uniunii Europene, Josep Borrell, anul trecut. A fost neplăcut la conferințe internaționale și nepoliticos cu jurnaliștii. Comportamentul lui nu este un accident.
Lavrov, la fel ca președintele rus Vladimir Putin, folosește agresivitatea și sarcasmul ca instrumente pentru a-și demonstra disprețul față de interlocutorul său, pentru a încadra negocierile ca inutile, chiar înainte de a începe, pentru a crea groază și apatie.
Editorialista Anne Applebaum este de părere că toți cei care au negociat cu Lavrov sau Putin ar fi trebuit să „adăuge doar un strop de insultă personală, în stilul lui Lavrov însuși, și s-ar fi întrebat cu voce tare cum se face că salariul oficial al lui Lavrov plătește pentru proprietățile fastuoase de care familia lui le folosește la Londra.” Ar fi putut enumera numele multor alți funcționari publici ruși care își trimit copiii la școli din Paris sau Lugano. Ea ar fi putut anunța că acești copii sunt acum, cu toții, în drum spre casă, alături de părinții lor: Gata cu școala americană în Elveția! Gata cu pied-à-terres în Knightsbridge! Gata cu iahturile mediteraneene!
În mod tragic, liderii și diplomații occidentali care încearcă în acest moment să evite o invazie rusă a Ucrainei cred în continuare că trăiesc într-o lume în care regulile contează, e de părere Applebaum, o lume în care protocolul diplomatic este util, în care vorbirea politicoasă este apreciată. Toți cred că, atunci când pleacă în Rusia, vorbesc cu oameni a căror minte poate fi schimbată prin argumente sau dezbateri. Ei cred că elitei ruse îi pasă de lucruri precum „reputația” sa. Și nu e așa.
