După ce un teatru, o maternitate, un spital de copii și o școală au fost bombardate, Mariupol, atacat de forțele Rusiei încă din prima zi a războiului ordonat de Vladimir Putin, este unul dintre cele mai afectate orașe din Ucraina. În prezent, 50% din populație se mai află în oraș, iar 90% dintre locuințe au fost grav avariate, spun autoritățile locale.
Din 540.000 de locuitori, 140.000 au plecat în primele zile ale războiului, când calea ferată era funcțională, și 60.000 de persoane au fost scoase din oraș cu ajutorul coridoarelor umanitare, spune primarul Vadim Boicenko.
Dintre cetățenii rămași în Mariupol, între 20.000 și 30.000 ar fi fost deportați în Rusia, afirmă acesta, într-un interviu acordat agenției Unian, însă precizează că datele preliminare nu sunt exacte.
„Este greu de spus de ce o fac. Dar, de exemplu, ieri am primit un telefon de la un vecin care a fost dus cu forța. S-a dus după apă și l-au luat. Acum a ajuns în Novoazovsk. Oamenii sunt încă foarte speriați și le este frică să vorbească. Nu înțeleg ce se va întâmpla cu ei în continuare. Nu toți au telefoane mobile sau documente asupra lor. Părinții prietenului meu l-au sunat pe acesta, dar vorbea în șoaptă. Trebuie să înțelegem că unii au petrecut 20 de zile într-un subsol, după care au fost duși într-un loc necunoscut”, a adăugat Boicenko.
Viceprim-ministrul Ucrainei, Irina Vereșciuc, a spus că numărul celor deportați s-ar ridica la 40.000. „Recomand tuturor persoanelor deportate să ia legătura și să ofere datele de contact părții ucrainene, ca să înțelegem unde sunt și să putem pregăti cereri urgente prin ONU și alte organisme internaționale”.
În cazul în care pașapoartele sunt confiscate, Vereșciuc spune că datele vor fi recuperate prin Diia, o aplicație mobilă pentru documente în format electronic.
Conform BBC, 5.000 de ucraineni s-ar afla într-o tabără temporară din Bezimenne, la est de Mariupol, după cum au arătat imaginile din satelit. Înfometați, însetați și bolnavi, unii civili nu au avut de ales și s-au îndreaptat către zonele controlate de ruși sau chiar Rusia, adaugă publicația.
Trecutul se repetă
Irina, o voluntară a Crucii Roșii din Mariupol, a povestit publicației britanice că soldații ruși au intrat în buncărul în care se afla cu mai mulți oameni și le-au spus să plece, pentru propria siguranță. După ce a fost bombardată, clădirea în care se afla buncărul a luat foc.
Au mers 4 kilometri pe jos, până la un punct de control rusesc, de unde s-au îndreptat către est, spre teritoriile deținute de rebelii pro-ruși din regiunea Donețk.
„Odată ajunși acolo, trebuia să decidem dacă rămânem în Donețk sau mergem în Rusia. Unii oameni în vârstă pe care îi cunosc nu știau încotro se îndreaptă. S-au gândit că vor putea rămâne la Rostov, în Rusia, pentru câteva luni și apoi se vor întoarce la Mariupol. În schimb, au fost duși la Samara, în sudul Rusiei”, a declarat voluntara pentru BBC.
Relatările invocă evenimentele din 1936-1952, când 3 milioane de oameni au fost luați din casele lor de forțele Uniunii Sovietice și duși la mii de kilometri distanță, în Siberia și Asia Centrală.
Marie Wypijewski are 85 de ani și este de origine poloneză. Când avea trei ani, aceasta a fost trezită în mijlocul nopții de soldații ruși înarmați cu puști și baionete, care urmau să îi deporteze familia în Uniunea Sovietică. Soțul Mariei, Dennis, a declarat pentru NBC că este șocat că „istoria pare să se repete”.
În anii ’40, și românii au fost deportați peste hotare. Tatăl lui Ioan Chira locuia în Maramureș când a fost dus cu forța, împreună cu cinci săteni din Rogoz, în Rusia, unde au petrecut un an. „Îmi povestea tata că se murea în fiecare noapte. În fiecare dimineață se scoteau morți din lagăr – care erau niște barăci de scândură, înconjurate de sârmă ghimpată”.
Legislația internațională interzice evacuarea forțată a locuitorilor
Printr-o postare pe pagina sa de Facebook, Ombudsmanul Ucrainei pentru drepturile omului, Ludmila Denisova, a condamnat acțiunile Rusiei, subliniind că luni, 19.600 de civili, printre care și 3.300 de copii ar fi fost deportați temporar din regiunile Lugansk și Donețk, unde se află și orașul Mariupol.
Aceasta compară amploarea evenimentului din Ucraina cu deportările din al Doilea Război Mondial și se adresează comunității internaționale, invocând legislația internațională și cerând „mai multă presiune asupra puterii ocupante, în scopul eliberării”.
„Rusia încalcă în mod cinic și grav prevederile articolului 49 din Convenția de la Geneva privind protecția persoanelor civile în timp de război, care interzice relocarea forțată sau deportarea persoanelor din teritoriile ocupate”.
Fac un apel la Comitetul Internațional al Crucii Roșii să ia toate măsurile posibile pentru a ajuta la întoarcerea ucrainenilor deportați ilegal în Rusia și pentru a deschide coridoare umanitare sigure din regiunile ostilităților”.
Liz Truss, secretarul de externe al Marii Britanii, spune că președintele Federației Ruse nu își atinge obiectivele și recurge la măsuri disperate. Ea nu a menționat, marți, deportările, ci acuzații de„răpire” a unor civili.
„Putin continuă să folosească tactici detestabile împotriva poporului ucrainean, inclusiv răpirea unor civili nevinovați”.
Pe Twitter, Misiunea Permanentă a Federației Ruse la Națiunile Unite informează că se lucrează la oferirea de urgență a asistenței psihologice persoanelor evacuate din Donețk, Lugansk și din alte regiuni estice.
BBC scrie că purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, este de părere că relatările referitoare la deportarea forțată „sunt o minciună și nu corespund realității”.
Până în prezent, 3.7 milioane de ucraineni au fost forțați să își părăsească țara, arată datele Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.
În 29 martie, președinția Ucrainei a informat că mai multe coridoare umanitare urmează a fi deschise pentru a evacua populația din Mariupol și din regiunea Zaporojie.
Convenția de la Geneva pentru protecţia persoanelor civile în timp de război
(12 august 1949)
- Transferările forţate, în masă sau individuale, precum şi deportările de persoane protejate din teritoriul ocupat în teritoriul puterii ocupante sau în acel al oricărui alt stat, ocupat sau nu, sunt interzise, oricare ar fi motivul.
- Totuşi, partea ocupantă va putea proceda la evacuarea totală sau parţială a unei anumite regiuni ocupate, dacă securitatea populaţiei sau motive imperioase militare o cer. Evacuările nu vor putea duce la deplasarea persoanelor protejate peste hotarele teritoriului ocupat decât dacă, din motive materiale, este imposibilă evacuarea unui asemenea deplasări. Oamenii astfel evacuați vor fi readuși la locuințele lor de îndată ce ostilităţile în acest sector vor lua sfârşit.
- Puterea ocupantă, procedând la aceste transferări sau evacuări, va trebui să asigure, în măsura posibilului, cazarea convenabilă a persoanelor protejate, astfel încât deplasările să fie făcute în condiţii satisfăcătoare de salubritate, de igienă, de securitate şi de hrană şi ca membrii aceleiaşi familii să nu fie despărţiţi unii de alţii. Puterea protectoare va fi informată de orice transferări şi evacuări, de îndată ce acestea vor avea loc.
- Puterea ocupantă nu va putea să reţină persoanele protejate într-o regiune deosebit de expusă pericolelor războiului, decât dacă securitatea populaţiei sau motive imperioase o cer. Puterea ocupantă nu va putea proceda la deportarea sau la transferarea unei părţi din propria sa populaţie civilă în teritoriul ocupat de ea.
