„Nu avea motivație pentru nimic. Era deprimat și tot ce făcea era să se joace pe calculator. Îi placea atât de mult pentru că intra într-o altă lume unde putea face orice și era în control”, a spus sora unui tânăr dependent de jocuri video.
„Acest lucru mă speria pentru că mă gândeam că fratele meu nu o să facă nimic altceva în viață în afară să se joace jocuri video”, a povestit ea.
Coziana Zaharia este învățătoare la o școală din București și observă zilnic efectele jocurilor asupra copiilor. Cum se concentrează aceștia, care este gradul de oboseală sau cum răspund unor sarcini relativ simple. Pe lista jocurilor video de evitat, creată de Zaharia împreună elevii ei, se află Roblox, Fornite, Doom Eternal, Brawl Stars, Boom Beach.
„Trăim într-o societate în care este vorba despre o recompensă imediată, despre satisfacție rapidă, de aceea, sau ca urmare a acestor beneficii, jocul video, virtualul au devenit priorități, anulând interesul pentru studiu, pentru relaționare autentică, socializare, timp petrecut în aer liber” a explicat ea pentru Europa Liberă.
„Gamingul este popular în rândul copiilor, tinerilor, chiar adulților, unele jocuri video celebre ajungând să adune comunități de participanți pasionați sau acaparați de mirajul unei realități false, a controlului, puterii decizionale și a satisfacției imediate” a mai adăugat învățătoarea.
Aproape 8 milioane de români joacă în fața unui ecran, a dezvăluit Asociația Dezvoltatorilor de Jocuri Video din România (RGDA).
Tot RGDA a realizat singurul studiu publicat în 2021 care se concentrează pe relația românilor cu jocurile video.
Asociația a observat că din cei aproape 8 milioane de jucători cu vârste între 15 și 64 de ani, 52% sunt bărbați și 48% sunt femei.
Mai mult, 39% dintre jucătorii adulți ar avea studii superioare (facultate sau studii postuniversitare), iar 48% dintre aceștia sunt căsătoriți sau în uniune consensuală.
Ce este dependența de jocuri video?
Organizația Mondială a Sănătății recunoaște dependența de jocuri video drept „un model de comportament de joc persistent sau recurent, care poate fi online sau offline, manifestat prin afectarea controlului asupra jocului, prin creșterea priorității acordate jocului în măsura în care jocul are prioritate față de alte interese de viață și activități zilnice și prin continuarea sau intensificarea jocului în ciuda apariției unor consecințe negative”.
„La început, lumea virtuala le oferă [oamenilor] ceva ce aparent nu găsesc sau pare mai greu de obținut în lumea reală. Plăcerea rezultată din satisfacerea acestei nevoi îi face să vrea mai mult. Cu cât obțin mai mult. apare sentimentul puterii, al competitivității și de aici lucrurile pot aluneca într-o direcție greșită”, a explicat Andreea Paiu, psihoterapeut.
Dependența de jocuri video
„Dependența de jocuri, la nivel cerebral, este asemănătoare cu celelalte dependențe, în sensul că mecanismul e același. Este clar că se pierd abilități de comunicare și interacționare interumană, iar una dintre nevoile noastre de bază este conectivitatea” a explicat Zaharia.
Dependența de jocuri video a fost inclusă pe lista bolilor psihice de către OMS în 2018.
„Copiii sunt aduşi la spital cu anxietate, depresie, izolare, comportament agresiv faţă de cei apropiaţi, cu probleme de adaptare şi socializare, cu o capacitate de concentrare scăzută, cu tulburări alimentare şi ale somnului. Există o problemă legată de dependenţa de calculator şi atunci când îşi neglijează obligaţiile şcolare, când se retrag social’’, a spus Andreea Szalontay, medic primar din Iaşi pentru Adevărul.
„Realitatea ne demonstrează că jocul video poate deveni frână în progresul psihic și relațional al copilului/tânărului” a adăugat învățătoarea.
Odată ce se ajunge la dependență, „terapia se întinde la trei luni până la câţiva ani, necesită mult efort, este esenţială implicarea părinţilor şi copilul trebuie tot timpul să fie susţinut”, explică psihologul Ioan Gotcă pentru Adevărul.
Studiile efectuate asupra copiilor expuși la mass-media violente au arătat că aceștia pot deveni insensibili la violență, imită violența și manifestă un comportament mai agresiv. Copiii mai mici și cei cu probleme emoționale, de comportament sau de învățare pot fi mai influențați de imaginile violente.
„De-a lungul timpului, am observat, simțit, notat parte dintre efectele comportamentale, atitudinale, relaționale în situații în care controlul eficient al părinților a fost inexistent. Un copil de 6, 7, 8 ani, fascinat de personaje virtuale, alături de care petrece timp nelimitat, preia cu ușurință tipare comportamentale, replici verbale, imitația fiind o formă de învățare puternică la aceste vârste. De multe ori personajul are un profil agresiv, fără limite verbale decente”, a explicat Zaharia.
Aspectele pozitive ale jocurilor video
„Dacă respectivul copil reușește să verbalizeze nevoia pe care o are și găsește în viața reală moduri de a o satisface, atunci jocurile nu devin dăunătoare. Dimpotrivă, [jocurile video] pot contribui în mod favorabil la dezvoltarea unor aptitudini foarte necesare viitorului adult”, a relatat psihoterapeuta Paiu pentru Europa Liberă.
Coziana Zaharie admite că jocurile video sunt parte a progresului tehnologic și forme de a reduce stresul, dar în anumite condiții.
„Potențează creativitatea și imaginația atunci când există program clar de accesare a lor, timp limitat și când conectivitatea socială fizică, sarcinile de studiu, activitățile extrașcolare sunt bifate în agenda zilei”, a adăugat Zaharia.
Învățătoarea spune că accesul la jocurile video nu trebuie limitat, ci supravegheat „măsurând nivelul educativ, beneficiile în dezvoltarea mentală și psihică, gradul de relaxare, siguranța relațională în comunitățile formate în jurul unora dintre jocurile video” cu o „implicare constructivă a părintelui”.
Mai mult, Zaharia spune că „este foarte important de știut că jocul video poate fi un mobil în dezvoltarea cognitivă a copilului, în potențarea atenției, memoriei vizuale și auditive, în dezvoltarea abilității de a rezolva probleme și de a gândi critic, numai în cazul în care intervenția părintelui a fost precoce, iar consilierea copilului în selectarea jocurilor cu conținut educativ a fost o reușită.”
„Stând de vorbă cu 3 dintre elevii mei, acum trecuți de 12 ani, lansez ideea pânzei de susținere, prin direcționarea corectă a copiilor. Pentru că a existat în spatele fiecăruia un părinte activ și conștient de consecințele, uneori iremediabile, în dezvoltarea sănătoasă, fizică și mentală a copilului, Bogdan, Vlad și Rareș au dobândit una dintre cele mai prețioase abilități umane: alegerea a ceea ce este valoros, sănătos, corect, demn, în defavoarea trivialului, agresiunii verbale și comportamentale”, a mai spus învățătoarea.
Într-un studiu la care au participat 151 de copii care citesc în mod obișnuit, s-a demonstrat că abilitățile de citire, precum și abilitățile de atenție și de planificare s-au îmbunătățit semnificativ în urma libertății de a se juca jocuri video care, în loc să promoveze violența, au solicitat abilități necesare pentru învățat.
Câțiva elevi ai învățătoarei Zaharia au recomandat jocuri educaționale precum Triviador, Minecraft Education Mode, Civilization VI.
Mara,12 ani, este pasionată de jocurile video ce construiesc comunități de copii din diverse țări și recomandă LittleBigPlanet și Synthesis.
