Susține că el este un produs al acestei isterii legate de avansul tehnologiei, dar tehnologia e o unealtă. Telefonul este o unealtă extrem de utilă pe care poți să o folosești într-un mod bun pentru tine sau într-un mod în care ajungi să-ți pierzi timpul într-un mod dăunător.
Nu platformele sunt periculoase, crede Selly, căci platforma îți sugerează conținut de tipul celui pe care l-ai mai urmărit. Prin urmare, de noi depinde ce alegem să facem pe internet și cât timp stăm acolo.
I se pare absurd că toată lumea e acum șocată de consumul de droguri de la Saga Festival, de parcă nimeni nu știa că România are o problemă cu asta. „Acum vine poliția cu controale aspre, o ține așa o săptămână cât trece presiunea media”.
Cum ajung tinerii să se drogheze? Anturajul e principalul factor, crede Andrei Șelaru: „În orașe, accesul tinerilor la droguri va fi greu de oprit”.
Principalele declarații, pe scurt:
- Despre TikTok: Au nimerit perfect formatul de TikTok. Este cel mai addictive format social media de până acum. Îți bagă videoclipuri, nici nu trebuie să te chinui să dai click, nici nu trebuie să decizi tu dacă te interesează sau nu. E un gest care devine un reflex. Atunci îmi spun: „alo, hai, gata”;
- Despre statul „pe” telefon: Eu așa comunic cu oamenii care mă urmăresc. Noi suntem un produs al acestei isterii cu tehnologia. Tehnologia e o unealtă, telefonul este o unealtă extrem de utilă pe care poți să o folosești într-un mod bun pentru tine sau într-un mod în care ajungi să-ți pierzi timpul, într-un mod chiar dăunător;
- Despre droguri: Am avut amici, ne știam de la 10 ani, care s-au distrus de la droguri, adică nu mi-e străin fenomenul. Eu nu am avut nevoie de un drog ca să mă facă să mă simt bine, să mă simt fericit, pentru că mi-am luat asta din activitatea mea, din pasiunea mea. Vor exista întotdeauna oameni care să vândă droguri. Ideea e să nu ajungi acolo;
- Despre analfabetismul funcțional în rândul elevilor: Școala taie motivația copilului de a citi. Vin și îți bagă pe gât cărți obligatorii cu care, real vorbind, foarte mulți copii nu se mai identifică în ziua de astăzi. După ce citești Baltagul, nu îți vine să mai citești. Îți vine să zici: „ok, cărțile nu-s pentru mine”. Dacă ai începe cu niște cărți care să-ți placă cu adevărat, ai fi mult mai deschis să citești;
- Despre succes: A fost ca o scânteie. Norocul meu a fost că m-am apucat într-o perioadă în care vlogging-ul era la început. Având 11 ani atunci, am avut timp să învăț foarte multe lucruri până am ajuns în acest punct, astfel încât, acum, mănânc pe pâine toată treaba asta. Să nu crezi că, doar fiindcă alții sunt foarte sus în domeniul respectiv, tu nu ai cum să ajungi acolo. Poți. Cu muncă;
Dependența de tehnologie și importanța internetului
Europa Liberă: Ai primit premiul publicului la Premiile Gopo 2022 pentru filmul Tabăra. De ce ați ales ca temă dependența de dispozitivele electronice, internet, telefon?
Selly: Suntem foarte onorați să primim acest premiu. Este premiul pentru cel mai vizionat film al anului 2021. Tema e una foarte actuală și a fost bine aleasă de regizorul și scenaristul nostru, Vali Dobrogeanu, care, de altfel, e regizor debutant, a fost primul lui proiect de lungmetraj.
Și mai e o temă, cumva, aceea a extremelor. Extremele nu sunt bune. În film, e vorba de două extreme. Pe de o parte, copiii care sunt într-adevăr dependenți de tehnologie. De cealaltă parte, o mamă care vrea să schimbe treaba asta prin forță și să nu mai stea nimeni pe telefon.
E si ideea aceasta că extremele dăunează întotdeauna, dar tema e una actuală. Noi activăm acolo, adică noi suntem în mediul acesta. Eu așa comunic cu oamenii care mă urmăresc. Noi suntem un produs al acestei isterii cu tehnologia.
Tehnologia e o unealtă, telefonul este o unealtă extrem de utilă pe care poți să o folosești într-un mod bun pentru tine sau într-un mod în care ajungi să-ți pierzi timpul, într-un mod chiar dăunător. Orice unealtă poate fi folosită în moduri bune sau rele, în funcție de cel care o folosește.
Am o medie de stat pe telefon, pe zi, de 4 ore 23. Interesant e că e o scădere de 41 la sută față de săptămâna trecută. Atunci când ai activitate mai multă, stai mai puțin pe telefon.
Europa Liberă: Ai spune că ești dependent de telefon? Cât stai pe telefon?
Selly: Habar n-am. Cred că stau. Când mă uit în Screen Time se numără și orele pe care le petrec în mașină, căci am navigația pornită, dar eu asta n-aș număra ca stat pe telefon.
Am o medie pe zi de 4 ore 23. Interesant e că e o scădere de 41 la sută față de săptămâna trecută. Și asta fiindcă, atunci când ai activitate mai multă, stai mai puțin pe telefon.
Dacă am o săptămână în care am două sau trei filmări și stau de dimineață până seara, atunci nu stau deloc pe telefon. Stau doar să trimit un mesaj sau cât să sun pe cineva, dar nu mai mult. Există două moduri de a sta pe telefon: stai pentru că ai ceva de rezolvat repede sau stai doar așa, pur și simplu, și te pui pe canapea.
Europa Liberă: Cât la sută din timpul petrecut pe telefon e la modul acesta, ca să treacă vremea?
Selly: Nu prea am atât timp, să stau pe telefon ca să treacă vremea. Dar uneori, recunosc, seara, dacă mă pun în pat, pot să ajung să stau o oră, două, scrolând sau uitându-mă la ceva.
Europa Liberă: Pe ce stai cel mai mult?
Selly: TikTok și YouTube. Dar nu consider că e un timp pierdut, dacă eu găsesc un video de 30 de minute pe YouTube pe care vreau să-l urmăresc, e despre un subiect care mă interesează, nu mi se pare că e un timp pierdut. E ca și cum te-ai uita la un serial sau la altceva.
Cea mai mare pierdere de timp, în schimb, unde sunt eu atent, este atunci când intru pe TikTok și nu caut ceva anume, nu vreau să văd ceva anume sau nu am găsit ceva care să mă intereseze și doar stau așa și scrolez, e un gest care devine un reflex. Acolo e o problemă. Atunci îmi spun: „alo, hai, gata”.
Nu platformele sunt periculoase. Depinde ce faci pe telefon. Poți să stai toată ziua pe telefon să faci lucruri importante, poți să muncești. Dacă stai toată ziua pe telefon și nu muncești, nu telefonul e problema.
Dar, dacă am o zi în care nu am nici treabă și nu sunt nici în vreo vacanță, pot să stau o oră, o oră jumătate în pat, pe telefon, doar pe TikTok scrolând, fără să mă uit la ceva anume, și după aceea realizez că e o prostie.
Europa Liberă: Ce e toxic, ce crezi că e periculos pe platformele acestea pe care petrecem mult timp?
Selly: Nu platformele sunt periculoase. Nu mi se pare nimic periculos. Platforma îți sugerează conținut de tipul conținutului cu care tu ai engage-uit.
Dacă platforma vede că ești atent la un anumit tip de conținut căruia îi dai like sau te uiți mai mult la un videoclip decât la celelalte, atunci o să-ți recomande în continuare, o să-ți bage în continuare genul acela de videoclipuri.
Asta poate să fie și o chestie bună și o chestie rea. Dacă eu am un interes în zona de educație financiară, să spunem, TikTok îmi bagă o grămadă de chestii din zone care pe mine mă interesează în mod legitim.
Pericolul e că, dacă tu ești, de exemplu, depresiv și ești mai atent la videoclipurile despre depresie sau te uiți mai mult la videoclipuri cu tentă negativă, despre depresie, algoritmul o să-ți bage doar aia.
S-au făcut niște studii în State și accentuează, într-adevăr, aceste simptome în cazul oamenilor care au deja aceste stări de depresie, stări de anxietate. Potrivit aceluiași studiu din State, nu știu dacă să cred partea asta sau nu, existau niște tiktok-eri care aveau sindromul Tourette și făceau tiktok-uri în care vorbeau despre condiția lor, despre sindromul Tourette și cum trăiesc cu el.
Cei care aveau interes față de subiect și nu aveau acest sindrom, dar, uitându-se obsesiv și algoritmul împingându-le doar videoclipuri despre sindromul Tourette, în timp, au dezvoltat sindromul Tourette. Au dezvoltat sindromul Tourette uitându-se la videoclipuri extrem de multe cu oameni care suferă de Tourette.
Europa Liberă: În film, tabăra e una de deztehnologizare, cum îi spuneți voi. Care e secretul? Ce le-ai spune celor care stau pe telefon toată ziua, cum scapă de această dependență?
Selly: Depinde ce fac pe telefon. Poți să stai toată ziua pe telefon să faci lucruri importante, poți să muncești. Dacă stai toată ziua pe telefon și nu muncești, nu telefonul e problema. Problema e că tu nu ai altă activitate.
Telefonul e o unealtă extraordinară pentru a socializa, pentru a te conecta cu oamenii, pentru a vedea dincolo de mediul în care ești, care poate nu e propice pentru dezvoltarea ta. Și-atunci, telefonul și internetul pot fi un mod de a trece peste gardurile acestei lumi, să vezi și altceva, să vezi că viața nu este doar cum o vezi tu, acolo, în locul din care ești tu.
Eu nu pot să critic internetul, având în vedere că mie mi-a extins atât de mult orizonturile. Eu tot ce știu, 99 la sută din lucruri pe care le-am învățat, excluzând chestii elementare, gen limba română sau alfabetul sau aritmetica, 99 la sută din lucrurile pe care le-am învățat le-am învățat de pe internet.
Formatul de TikTok l-au nimerit perfect. Este cel mai addictive format social media de până acum.
Poate am învățat mult și de la oameni direct, vorbind cu ei, văzând cum acționează, văzând cum se comportă, văzând cum își gestionează afacerile, dar foarte, foarte mult am învățat de pe internet, să vorbesc în public, să filmez, să editez, am învățat marketing.
Poți să înveți orice de pe internet. Pentru mine, internetul a fost cea mai importantă chestie din viața mea.
Europa Liberă: E o platformă mai periculoasă decât celelalte?
Selly: Există platforme care crează dependență mai mare decât celelalte. Poate din punctul acesta de vedere pot fi periculoase.
Formatul de TikTok l-au nimerit perfect. Este cel mai addictive format social media de până acum. Îți bagă videoclipuri, nici nu trebuie să te chinui să dai click, nici nu trebuie să decizi tu dacă te interesează sau nu, ți-l bagă direct în autoplay și doar dai și te uiți.
Dar, nu e ceva nou dacă stăm să ne gândim. Televiziunea e aceeași speță. Adică te uiți, nu decizi tu ce vezi, e cumva ca TikTok-ul.
Statistic, TikTok e cea mai addictive platformă. În același timp, eu cred că este o platformă unde, dacă tu educi cumva algoritmul să-ți arate interesele tale și lucruri care te ajută sau măcar divertisment de calitate sau niște glume bune, poți să înveți lucruri.
Eu cred că e bine că există TikTok și o să apară și alte platforme, o să vină altele și mai addictive și așa mai departe. Asta nu se va opri.
Europa Liberă: Pe jocuri stai mult?
Selly: Nu mă joc deloc. Nu mai joc de când eram mic. Când eram mic mă jucam, era tare să te joci cu prietenii, dar nu mai am acest timp. Nici prietenii mei nu stau pe jocuri. Poate dacă am avea așa o comunitate, ne întâlnim să ne jucăm știu eu ce, o oră pe zi, poate ne-am juca, dar nu e cazul. Nu mă joc deloc.
Europa Liberă: Dacă de mâine n-am mai avea acces la internet, la rețelele de socializare, ce-ai face?
Selly: Eu am prevestit asta. Am o serie acum pe YouTube, se numește „La muncă” și fix de la premiza asta pleacă. Este întrebarea pe care și-o pun foarte mulți oameni: „măi, toți influencerii ăștia, toți creatorii de conținut, toți vloggeri aștia, dacă mâine s-ar închide internetul, ce-ar face, ar șoma, ar muri de foame, unde s-ar angaja, că ăștia nu știu să facă nimic altceva decât să se filmeze?”.
Dacă mâine cineva vine și îmi ia absolut tot ce am, cu ce rămân? Rămân cu ce am în cap, cu ce am învățat, cu cunoștințele pe care le-am dobândit.
Este ceea ce spune lumea rea și eu am făcut această serie, ok, hai să vedem dacă chiar e pe bune treaba asta, dacă e adevărată. Si în fiecare episod mă angajez undeva și fac o meserie pentru o zi.
Am fost vânzător la tarabă, la piață, am fost alpinist utilitar, a fost înfricoșător să fiu la etajul 10, să spăl geamurile pe exterior ale unei clădiri, am fost angajat de salubritate publică, am fost angajat la fast-food, am fost șaormar. Deci, dacă mâine mi se închid toate conturile, am ce să fac, mă angajez repede.
Ce ar face dacă ar pierde tot
Europa Liberă: E un alt domeniu în care ți-ar plăcea să intri?
Selly: Tot pe zona de media și de marketing m-aș duce. Și asta poate exista și fără internet sau rețele sociale. Deci, dacă mâine cineva vine și îți ia absolut tot ce ai, în cazul meu îmi ia conturile de social media, îmi ia capitalul pe care-l am, îmi ia casa unde locuiesc, îmi ia toate lucrurile astea, cu ce rămân?
Rămân cu ce am în cap, cu ce am învățat, cu cunoștințele pe care le-am dobândit. Și atunci trebuie să valorificăm lucrurile astea. Ce știu eu să fac? Păi, știu să editez excelent, știu să montez foarte bine, sunt un om de marketing bun. Acestea sunt cunoștințele pe care eu le am și pe care nimeni nu mi le poate lua vreodată.
Cred că e valabil pentru oricine. Cred că toată lumea ar trebui să pună problema așa. Dacă ți-e frică că o să-ți pierzi slujba pentru că nu vei mai avea un venit stabil, ține cont că nimeni, niciodată, indiferent ce timpuri vor veni, indiferent ce se va întâmpla, nimeni nu va putea lua ce ai tu un cap.
De-asta educația e cea mai importantă, de-asta dezvoltarea personală e cea mai importantă. Nimeni nu-ți poate lua asta, orice regim ar veni.
Europa Liberă: Procentul tinerilor din România care au gânduri suicidare a crescut de la 2 la sută la 16 procente, din cauza pandemiei, arată un studiu depreHUB. Principala problemă în rândul tinerilor este anxietatea. Simți asta printre tineri?
Selly: Nu sunt un exemplu bun, pentru că eu am foarte puțini prieteni de vârsta mea, adică petrec foarte puțin timp cu oameni de vârsta mea. Oamenii de vârsta mea cu care petrec timp, în general, sunt tineri care s-au realizat în viață din multe puncte de vedere și nu îi văd să aibă astfel de probleme de anxietate.
Depinde foarte mult cum definim anxietatea. Eu pot fi anxios că nu am vorbele la mine, sunt anxios să am o discuție sau poți să fii atât de anxios încât să nu ieși din casă patru zile. Și eu am momente în care sunt anxios, dacă e ceva ce fac pentru prima dată, dacă e ceva nou, o experiență nouă, care mă scoate din zona de confort.
Cred că problema, de fapt, e această anxietate devenită stil de viață. Când eram în liceu, colegii erau anxioși să răspundă la telefon, dacă voiam să sună să facem o rezervare la un restaurant: „nu, eu nu vorbesc la telefon, sunt anxios”.
Nu e bine să băgăm sub preș problemele astea, dar trebuie să ținem cont de faptul că e și o chestie de modă să fii anxios.
Europa Liberă: Vorbim și despre pericolul drogurilor și ultimele cazuri de la Saga Festival. Oameni care dau droguri, împart droguri, vând droguri copiilor, tinerilor. Se întâmplă în jurul nostru, uneori parcă ne facem că nu vedem fenomenul. Se întâmplă pe lângă școli, pe la marile licee. Ai văzut asta când erai în liceu?
Selly: Da, normal, bineînțeles. Mi se pare absurd că toată lumea, acum, este șocată de această tragedie de la Saga. E într-adevăr o tragedie, dar ca și cum nimeni nu știa că e o problemă cu asta. Acum poliția vine cu controale aspre, o ține așa o săptămână cât trece presiunea media.
Accesul la droguri și rolul anturajului
Mi se pare chiar ușor penibil pentru că problema drogurilor există peste tot în lume. A existat de cel puțin 20-25 de ani în România și am citit niște păreri acum pe Facebook cum că generația zero, generația asta este cea mai depravată generație. E complet greșit.
În anii 2000, vorbesc și eu din articole din presă, din studii, în anii 2000, în București, era o problemă imensă cu dependența de heroină. Zeci de mii de vieți au fost distruse, oameni care au rămas fără nimic, au vândut tot ce aveau prin casă, au ajuns la Obregia.
Adică, problema cu drogurile nu a apărut din generația mea. Evident, există această problemă. Oriunde ai merge, în orice oraș, în orice cartier, poți să găsești anturaje care consumă droguri. Dacă vrei să faci rost de droguri, nu e extrem de greu.
Nu e o problemă care a apărut odată cu generația mea, nu e o problemă specifică României și singura soluție pentru această problemă este ca tinerii să aibă cât mai multe oportunități, să aibă acces la o educație cât mai bună și oportunități multe și variate de a-și petrece timpul, de a se relaxa.
Am avut amici, ne știam de la 10 ani, care s-au distrus de la droguri, nu mi-e străin fenomenul. Eu, de la 14, 15 ani, eram foarte adânc băgat în vlogging, în filmat. Nu aveam nevoie de un drog ca să mă facă să mă simt bine.
Cum ajung tinerii să se drogheze? Anturajul e principalul factor. Dar de ce au ajuns droguri în acel anturaj?
Pentru că tinerii, și nu doar tinerii, și adulții, caută niște stimuli, caută să se relaxeze, caută să se simtă bine. Pentru ei, drogurile sunt un refugiu. Din păcate, nu se bucură de aceste sentimente plăcute prin alte moduri care să nu fie dăunătoare.
Am cunoscut, am avut amici, ne știam de la 10 ani, care s-au distrus de la droguri, adică nu mi-e străin fenomenul. N-am fost niciodată tentat eu, pentru că, de când eram mic, am avut această activitate.
De la 14, 15 ani, eram foarte adânc băgat în această activitate, cu vlogging-ul, cu filmatul. Deja cunoșteam oameni din alte zone, din alte sfere, începeam să fac bani din treaba asta și pe mine mă motivau alte lucruri.
Stimulii mei și fericirea mea și lucrurile pe care mi le doream veneau din alte părți. Nu aveam nevoie de un drog ca să mă facă să mă simt bine, să mă simt fericit, să mă simt energic, pentru că îmi luam chestia asta din activitatea mea, eram pasionat pe bune de ceva.
Dar, dacă ai o viață monotonă, tristă, deprimantă, plictisitoare, ești mult mai predispus să consumi droguri. Sunt refugiul tău din lumea ta gri, în care nimic nu se întâmplă, în care totul e pe dos. Aia e pata ta de culoare. E real. De-asta se întâmplă asta.
În orașe, accesul tinerilor la droguri va fi greu să fie oprit. Eu nu cred că, în zece ani de acum, va fi mai greu să faci rost de droguri, dacă tu ești un tânăr într-un oraș mediu sau în Capitală.
Nu cred că peste 10 ani va fi mai greu să faci rost de droguri decât e acum. Chiar nu cred, pentru că unde există cerere există și ofertă. Vor exista întotdeauna oameni care să vândă droguri. Problema este să nu ajungi acolo.
Soluția este să ai în viața ta suficiente lucruri de făcut și suficiente activități plăcute pe care să le faci încât să nu ajungi acolo, să ai o viață suficient de echilibrată, fericită.
Selly: Școala blochează motivația copilului de a citi
Europa Liberă: De ce crezi că 42% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional? Cum am ajuns aici?
Selly: S-a ajuns aici pentru că sistemul românesc de învățământ s-a concentrat mult prea mult pe memorat, pe tocit, iar programa școlară, asta e părerea mea, nu sunt un expert în politici educaționale, nu s-a axat pe înțelegere, ci pe memorare.
Mentalitatea a fost întotdeauna să iei notă să treci, să iei notă mare, ca să iei notă mare la limba română este suficient să tocești comentariul, să-l știi pe de rost, nu trebuie să înțelegi nimic. Nu, nu.
Dacă înțelegi și spui părerea ta și tragi tu propriile concluzii, riscul de a te depuncta e mult prea mare. Nimeni nu face asta. Eu când am luat bacul la limba română, păi am stat eu acolo să-mi spun părerea, să interpretez eu pe bune opera aceea?
Nu, păi de ce să fac asta? Ca să dau de cineva să-mi scadă nota? Nu mai bine iau exact comentariul cum era? Am tocit, am scris, pa pa și la revedere.
Unii copii trăiesc cu impresia că așa sunt toate cărțile, așa e literatura, e o chestie învechită despre viața de acum o sută de ani.
Școala taie motivația copilului de a citi. Vin și îți bagă pe gât aceste opere obligatorii, aceste cărți obligatorii cu care, real vorbind, foarte mulți copii nu se mai identifică în ziua de astăzi. După ce citești Baltagul, nu îți vine să mai citești încă zece cărți.
Îți vine să zici: „ok, cărțile nu-s pentru mine”. E nevoie de alte metode pentru a încuraja lectura. Dacă ai începe cu niște cărți care să-ți placă cu adevărat, ai fi mult mai deschis să citești.
Sunt cărțile acestea foarte greoaie, multe dintre ele despre viața la sat, despre lucruri cu care copiii din ziua de azi nu se identifică. Un copil de la oraș nu poate să își imagineze, nu are cum să se identifice vreodată cu povestea din „Moara cu noroc”. Povestea e bună, cartea nu e rea, dar un copil care e obligat să citească aceste opere o să spună: „Ce e asta? Nu e pentru mine, vreau să văd lucruri actuale, vreau să văd chestii care se întâmplă”.
Unii copii trăiesc cu impresia că așa sunt toate cărțile, așa e literatura, e o chestie învechită despre viața de acum o sută de ani.
Europa Liberă: Vreau să vorbim și despre imaginea fetelor, imaginea băieților în societatea românească. Ministrul Culturii spunea pentru Europa Liberă că societatea românească e un pic misogină. Dacă ne uităm în clipuri, în piese, care e imaginea femeii? E mai mult dezbrăcată? Bărbatul e cel puternic, cel cu bani, iar femeile sunt atrase de bărbații cu bani. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă o fată nu e foarte frumoasă, conform standardelor sau un băiat nu reușește, n-are suficienți bani, conform standardelor? Cum e împărțită societatea?
Selly: Există băieți și băieți și există fete și fete. În cercurile în care eu mă învârt, companiile cu care lucrez, dar și în propria mea companie, sunt mai multe femei decât bărbați în poziții de conducere. Și fac o treabă extraordinară.
Cred că asta se întâmplă și în foarte multe alte companii. Din punctul de vedere al pieței muncii, mi-e greu a crede că România e o țară misogină.
În același timp, există fete care nu caută asta. Foarte simplu. Nu asta caută. Există femei care își doresc să facă o carieră profesională, își doresc să fie independente, să reușească singure în viață. Jos pălăria. Există multe, multe alte fete care caută să găsească un băiat cu bani, care să le întrețină. E foarte simplu. Și atunci e vorba de ceea ce își dorește o fată de la ea, ce vrea ea să facă în viață.
Eu cred că în România anului 2022, dacă dacă vrei să ajungi să ai o afacere, ca femeie, să ajungi într-o funcție de conducere, să fii general manager într-o multinațională, nu te poate opri nimeni. Sau e posibil să mai existe cazuri, dar sunt din ce în ce mai rare.
Orice companie, orice organizație caută să promoveze competența, caută oameni competenți. Eu tocmai am angajat, ca producător, o femeie. Caut competență. Nu mă interesează dacă este bărbat sau femeie. Caut o persoană disciplinată, competentă, cu experiență pentru postul respectiv. Cred că așa gândește orice om educat.
Cred, în schimb, că există misoginie, poate, în familii care nu au venituri peste medie, care nu sunt din zone super-dezvoltate, acolo probabil că încă există.
Europa Liberă: În Romania, în fiecare zi, un copil este violat, agresat sexual, potrivit World Vision România. Ai primit educație sexuală de la părinți sau de la prieteni, de la școală? De unde a venit?
Selly: De la părinți, nu. Nici de la școală. Din auzite, de pe la prieteni, de pe internet. Internetul e un loc unde poți să cauți orice întrebare ai, când ai astfel de dileme pe la 13-14 ani.
Eu susțin introducerea orelor de educație sexuală în școli. Mi se pare că e o materie foarte simplă. Sunt câteva lecții importante pe care oricine trebuie să le înțeleagă. Este vorba despre consimțământ. Nu înseamnă nu. Da înseamnă da.
Și partea de protecție. Consimțământ și protecție, adică educația sexuală nu e cine știe ce. Nu e fizică cuantică acolo. Se poate face și în familie. Eu i-aș spune copilului meu lucrurile acestea.
Europa Liberă: Vorbim despre școală, vorbim despre educație, vreau să vorbim și despre plagiat. Cunoscutul caz al premierului României, Nicolae Ciucă. Ce simți tu atunci când afli că premierul însuși este acuzat de plagiat? Care este mesajul? Poți ajunge sus oricum?
Selly: În România poți să ajungi foarte sus, în ierarhia socială, politică, în zona de afaceri, țepuind, furând. Ține doar de principiile tale, de ce îți dorești să faci.
Nu am plagiat, nu vreu să plec din România
Europa Liberă: Te gândești să pleci din România? Te-ai gândit să pleci?
Selly: Nu.
Europa Liberă: De ce?
Selly: Pentru că eu am avut norocul de a începe la o vârstă fragedă ceea ce fac. Și asta m-a adus, la vârsta de 21 de ani, în poziția de a avea foarte multe oportunități aici și foarte mult potențial de creștere.
Eu cred că România, deși are neajunsurile ei, are și multe avantaje. Cred că e o țară frumoasă, îmi doresc să trăiesc aici, îmi place să trăiesc aici și în alte țări îmi place să merg în vizită.
Nu iau în considerare să mă mut nicăieri altundeva. Vreau să continui să fac afaceri aici, să plătesc taxe aici, să lucrez cu oameni de aici, pentru că aici îmi place mie și aici am avut până acum succes. Succesul pe care l-am avut a fost pe merit.
Secretul succesului lui Selly
Europa Liberă: Cum ai reușit? Care e secretul tău și cum poți să reușești în România?
Selly: În domeniul meu, la fel ca în orice alt domeniu, ai o dată componenta de perseverență și încercarea în fiecare zi de a fi mai bun decât în ziua precedentă. Să înveți din ce faci pentru a vedea cum poți face mai bine. Și există și componenta asta de timing și/sau noroc.
A fost ca o scânteie. Norocul meu a fost că m-am apucat într-o perioadă în care vlogging-ul era la început. Aveam 11 ani.
Aș fi un ipocrit să spun că eu nu am avut absolut deloc noroc, dar, dacă rămâneam doar cu norocul pe care l-am avut, clar nu ajungeam aici. A fost ca o scânteie.
Norocul meu a fost că m-am apucat într-o perioadă în care vlogging-ul era la început. Având 11 ani atunci, am avut timp să învăț foarte multe lucruri până am ajuns în acest punct, astfel încât, acum, mănânc pe pâine toată treaba asta.
Trebuie să te și poziționezi pe lângă noroc. E norocul orb: eu acum merg pe stradă și găsesc un milion de euro pe jos. Și e norocul pe lângă care te poziționezi: aflăm că într-o anumită zonă din mare e o comoară și e căutat cel mai bun scufundător să găsească comoara respectivă și care va păstra o parte din banii pe care îi valorează comoara respectivă. Poți să spui că omul acesta a avut noroc, dar era și cel mai competent om care să facă jobul respectiv.
Eu, din poziția în care sunt acum, cu cunoștințele pe care le am, cu oamenii pe care îi cunosc, am mult mai multe șanse să dau de tot felul de oportunități. Am mult mai multe șanse să am noroc, pentru că m-am poziționat în acest loc.
Nu trebuie să aștepți niciodată ca oportunitatea să vină către tine, iar tu să nu faci nimic. Trebuie să te gândești la ce îți place să faci și să nu te lași descurajat. Să nu crezi că, doar fiindcă alții sunt foarte sus în domeniul respectiv, tu nu ai cum să ajungi acolo. Poți. Cu muncă.
