Într-un interviu acordat serviciului ucrainean al Europei Libere, ambasadorul Ucrainei în Statele Unite, Oksana Markarova, a mulțumit aliaților americani pentru ajutorul dat de Washington Kievului în ultimele 5 luni de război.
„Statele Unite nu numai că ne ajută, nu doar că oferă un exemplu pentru ceilalți, ci și contribuie activ alături de ceilalți aliați ai noștri și ne ajută acolo unde avem nevoie, astfel încât, la ora actuală, primim ajutor constant din partea a peste 40 de țări”, a transmis Markarova.
„Vă mulțumim din nou foarte mult pentru aceste contribuții fiindcă vedem cum la fiecare 2-3 săptămâni dotările noastre militare sporesc”, a continuat ea.
Printre țările care au acordat ajutor militar Ucrainei se numără și România, care împarte peste 600 de kilometri de graniță cu aceasta și zeci de puncte de frontieră. La începutul războiului, ONG-urile se grăbeau să ajute cu primirea și hrănirea refugiaților ucraineni (în mare parte femei și copii), în timp ce autoritățile de la București reușeau să strângă în donații prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență doar 166.000 de lei.
Pe plan militar, situația nu stă mai bine. În intervalul 24 februarie-1 iulie, România a contribuit cu circa 3 milioane de euro în ajutor militar oferit Ucrainei, transmite Institutul Kiel din Germania. Guvernul de la București refuză însă să comunice public detaliile ajutorului pentru Ucraina.
Fiind atât de aproape de Ucraina, România ar putea furniza rapid ajutoarele promise încă din luna aprilie a acestui an.
În iunie 2022, Guvernul Ciucă a emis OUG nr. 81/2022 ce completează articolul 9 al Ordonanţei nr. 122/1998 și îi permite României să doneze echipament militar cu condiția ca acesta să fie înlocuit cu „produse noi sau modernizate, achiziționate pe baza programelor și planurilor aprobate în acest scop.”
Specialiștii consultați de Europa Liberă transmit că înlocuirea unor astfel de echipamente militare nu se poate întâmpla peste noapte.
„Trebuie să avem în vedere și modalitatea în care, în momentul în care ai dona echipamentele respective, ai și posibilitatea de înlocuire. Sigur, se merge pe varianta ca echipamentele care sunt cu patent sovietic, dar modernizate, să fie livrate Ucrainei, iar mai apoi înlocuite cu echipamente asigurate de către Occident”, a explicat pentru Europa Liberă generalul (r) Virgil Bălăceanu.
Înlocuirea lor necesită costuri, iar România a început abia recent să investească semnificativ mai mult în armată.
„România are tehnica militară sovietică foarte veche, primită înainte de anii ’80. Avioanele MiG 29 sunt indisponibile pentru zbor, iar pentru că nu au fost conservate corespunzător, nici nu cred ca mai pot fi disponibilizate. Tancurile sunt foarte vechi, majoritatea necesitând lucrări de întreținere. La fel și sistemele de apărare antiaeriană sau de artilerie”, explică generalul (r) Ștefan Dănilă.
Echipament vechi, cereri pe măsură
Timp de un deceniu, în perioada 2006-2016, contribuția din bugetul României în armată s-a aflat în scădere, ajungând de la 1.82% din PIB-ul țării în 2006 la doar 1.23% în 2012. În 2014, în cadrul summitului NATO din Țara Galilor, statele membre ale Alianței au semnat un angajament pe 10 ani în care promit că vor aloca până la 2% din PIB pentru apărare până în 2024.
Lipsa de investiții s-a menținut pentru încă alți câțiva ani până când, în 2018, la amenințările președintelui american Donald J. Trump, statele membre NATO au început să-și sporească semnificativ contribuțiile la bugetele militare.
Guvernul român, condus în decembrie 2019 de Ludovic Orban, anunța atunci că va aloca aproape 5 miliarde de euro către bugetul militar pe 2020, dintre care 34% către înzestrarea cu echipament militar. În 2020, Alianța transmitea că doar 10 țări din 30 îndeplineau obiectivul de 2% din bugetul statului respectiv alocat pentru apărare, printre care și România.
În 2021, transmite NATO, opt aliați au atins pragul de 2% din PIB cheltuieli pentru Apărare (față de trei în 2004). România era la 1,88, potrivit raportului publicat de Alianță la finalul lui martie 2022.
În aceste condiții, investițiile serioase în modernizarea Forțelor Armate Române sunt încă la început de drum. Iar echipamentele militare disponibile ce pot fi livrate Ucrainei nu se află pe lista de interese a Kievului. Bălăceanu dă ca exemplu TAB-urile aflate în dotarea soldaților români.
„Ucrainenii merg mai mult pe tehnica grea sau semigrea, cum sunt mașinile de luptă ale infanteriei sau tancurile, dar tancurile modernizate. Ei s-ar bucura dacă ar primi ca donație și tancuri de fabricație occidentală. Numai că ele nu sunt nici în înzestrarea Armatei României”, notează el.
Problema echipamentelor militare învechite nu e ceva nou. Pe site-ul CIA World Factbook apare că în inventarul Forțelor Armate Române se regăsesc în mare parte sisteme de armament de producție internă sau din era sovietică. Agenția precizează, de asemenea, că Armata Română are în dotarea sa „un amestec mai mic de echipamente de origine occidentală, primite în ultimii ani din țările europene și SUA.” Iar armamentul de natură sovietic trebuie modernizat înainte de a putea fi donat către Ucraina – lucru care nu se întâmplă.
„Ucrainenii au nevoie de echipamente care să poată fi utilizate cu ușurință, după o instruire relativ scurtă. Inițial, au preferat echipamente din fostul bloc socialist, sub licența sovietică”, a afirmat generalul Ștefan Dănilă.
Potrivit unui expert din domeniul apărării care a vorbit cu Europa Liberă sub condiția anonimatului, la baza lipsei de acțiuni ar putea sta una din următoarele explicații:
- Oficialilor români le e teamă ca statul să rămână pentru o perioadă de timp nedeterminată fără echipament militar corespunzător (până la înlocuirea sa);
- Industria de apărare din România nu are capacitatea să re-modernizeze armamentul militar.
Sprijinirea militară a Ucrainei se realizează la nivelul Ministerului Apărării Naționale și companiei de stat ROMTEHNICA, responsabilă de achiziții și valorificări de echipamente militare. Potrivit lui Dănilă, „ceea ce s-a dat reprezintă tot ce se putea da ca echipamente utile și utilizabile, fără să ne facem de râs”.
„Secretomania a fost nu doar pentru a nu da informații rușilor despre echipamentele oferite, a fost și pentru ca răspunsul negativ la unele solicitări să nu dezvăluie unele lipsuri ale Armatei Române, încă nerezolvate. Inconștienta nefinanțare a Apărării din perioada 2006-2016 a generat mari probleme capacității noastre de apărare”, a continuat el.
În absența modernizării lor, pe site-ul ROMTEHNICA este deschisă o licitație pentru dezmembrarea și reciclarea a 10 tancuri T-55 (dintre care 4 tancuri T-55 cu tun de calibrul 100 mm). Tancul respectiv a fost conceput în Uniunea Sovietică și este unul din multele vehicule militare ce ar putea ajuta Ucraina pe frontul de luptă, dacă ar fi modernizate.
Generalul Bălăceanu a dat ca exemplu avioanele MiG-29, aflate în prezent în dotarea armatei Poloniei. În timp ce Armata Română a suspendat în aprilie 2022 zborurile cu MiG-21 Lancer, o variantă actualizată a MiG-29 și echipată cu tehnică occidentală, Varșovia a preferat să continue cu modernizarea lor.
Același lucru se aplică și în cazul tancurilor T-72 sau a obuzierelor autopropulsate (autotunuri), care nu se mai află în prezent în stare de operativitate. Multe din ele se găsesc în „parcul rece”, denumire folosită de militarii români pentru a se referi la depozitele de armament uzat.
„Modernizarea ar însemna scoaterea lor din condițiile în care se găsesc. Se află în ‘parcul rece’ și ar trebui modernizate. Asta însemnă să ai și lanțurile de producție care să facă modernizarea și apoi să le livrezi către Ucraina”, a explicat generalul Bălăceanu.
„Și atunci noi trebuie să corelăm echipamentele militare care sunt în dotarea Armatei României cu necesitățile ucrainenilor. Apoi să avem în vedere și modalitatea în care, în momentul în care ai dona echipamentele respective, să ai posibilitatea de înlocuire.”
Situația pe Frontul Estic al NATO
Echipamentul militar în mare parte uzat, dar și cel nou achiziționat, aflat în cantitate restrânsă, face din sprijinul militar Ucrainei o operațiune dificilă din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, autoritățile de la București promit în continuare că vor acorda sprijin militar Kievului, deși încă nu se știe în ce măsură acesta se va putea concretiza.
„Ungurii măcar au spus foarte clar, ‘nu le dăm că nu vrem’ și au terminat povestea. Noi zicem că vrem, dar nu le dăm”, a precizat expertul din domeniul apărării care a preferat să rămână anonim.
Mobilizarea sprijinului militar rămâne dificilă atât pe plan intern, cât și la nivelul scenei politice internaționale. Președintele Statelor Unite, Joe Biden, a transmis în cadrul summitului NATO de la Madrid că NATO va continua să ajute Ucraina „ori de câte ori va fi nevoie” pentru a câștiga războiul împotriva Rusiei.
Însă e nevoie ca ajutorul dat să rămână constant pe durata întregului conflict. Pe măsură ce luptele din estul și sudul Ucrainei devin din ce în ce mai dificile, și cererile de armament ale soldaților ucraineni devin mai complexe și specifice.
„Ajutorul militar din partea statelor occidentale (NATO, UE) este esențial pentru a susține rezistența ucraineană. În primele luni, a fost ineficient, deoarece o parte din echipamente nu a ajuns la luptători, iar unele echipamente nu corespundeau cu nevoile trupelor ucrainene”, spune generalul Dănilă. „Cererile politicienilor ucraineni nu corespundeau cu nevoile de pe teren, iar disponibilitatea ajutorului venit era diferită față de nevoile ucrainenilor.”
La nivelul Flancului Estic al NATO, țările care au donat cel mai mult ajutor militar Ucrainei, raportat la PIB-ul lor, sunt: Estonia (0,84% din PIB), Latvia (0,68%) și Polonia (0,31%), potrivit Institutului Kiel.
„Ne e greu să comparăm capacitatea și dorința altor state de a ajuta Ucraina. În general, observăm că țările cu o economie mai puternică oferă mai mult ajutor în termeni absoluți (adică în euro), dar același lucru nu se mai aplică atunci când privești ajutorul dat din perspectiva capacității lor economice”, a transmis un reprezentant al Institutului Kiel.
„Reversul este valabil pentru țările cu o economie mai slabă, dar care au oferit mai mult sprijin Ucrainei, raportat la PIB-ul lor.”
În condițiile în care pe 24 iulie se împlinesc 5 luni de la începutul războiului din Ucraina, unii experți se întreabă pentru cât timp va mai continua ajutorul dat de Occident Ucrainei, având în vedere că problema donării, întâmpinată de autoritățile române, este similară și în celelalte state.
„Ajutorul militar oferit de România nu trebuie comparat în cifre cu cel al altor state, întrucât nu este elocvent. Am dat tot ce se putea da”, a reamintit Europei Libere generalul Ștefan Dănilă.
Contactat de Europa Liberă, Ministerul Apărării Naționale a precizat că „România este parte a eforturilor de acordare a asistenței umanitare”.
„Ca parte a comunității statelor care sprijină consistent Ucraina, prin aranjamente bilaterale, România desfășoară acțiuni concrete pentru susținerea țării vecine, în special prin hub-ul logistic umanitar operaționalizat la Suceava, folosit în mod eficient de mai multe state, dar și prin sprijinul concret acordat refugiaților ucraineni care tranzitează țara noastră sau aleg să rămână aici”, transmite MApN.
Reprezentanții MApN nu au făcut nicio precizare legată de sprijinul militar acordat Ucrainei, adăugând doar că eforturile de sprijinire a Kievului cu echipament militar au loc la nivelul NATO, cât și prin mecanismele UE.
Detalii despre sprijinul acordat de România Ucrainei de la începerea invaziei până în 20 iulie 2022, AICI.
În aprilie 2022, Europa Liberă transmitea că România a reușit să doneze doar căști și veste antiglonț statului vecin, aflat în conflict cu Rusia.
