După numărarea voturilor, Truss a câștigat 81.326 de voturi (57,4% din numărul total de voturi) față de Sunak, care a reușit să adune 60.399 (42,6%).
Viitorul premier a ținut să le mulțumească lui Rishi Sunak și actualului prim-ministru al țării, Boris Johnson, care „a rezolvat problema Brexitului, l-a zdrobit (în alegerile parlamentare din 2019, n.r.) pe Jeremy Corbyn (politician al Partidului Laburist, n.r.), a lansat programul de vaccinare și l-a înfruntat pe Vladimir Putin.”
De altfel, premierul interimar a felicitat-o pe Liz Truss într-o postare pe Twitter.
„(Îi transmit, n.r.) felicitări lui Liz Truss pentru victoria ei decisivă. Știu că are planurile potrivite pentru a aborda criza legată de creșterea costurilor de trai, pentru a uni partidul nostru și pentru a continua marea muncă de unire și de aducere la același nivel economic al întregii țări. Este momentul ca toți conservatorii să o susțină 100%”, se arată în mesajul publicat de Johnson pe Twitter.
Numirea lui Truss în funcția de prim-ministru vine după luni întregi de criză în politica Marii Britanii, care a culminat vara asta cu demisia actualului premier, Boris Johnson.
Liz Truss a fost în trecut ministru de Externe și este cunoscută pentru eforturile sale de a o elibera pe jurnalista Nazanin Zaghari-Ratcliffe dintr-o închisoare din Iran. Zaghari Ratcliffe a fost arestată și condamnată la 5 ani de închisoare în 2016. În 2021, femeia a mai primit încă un an de închisoare, tribunalul acuzând-o de propagandă împotriva guvernului iranian.
Într-un acordat Europei Libere, politologul Ștefan Popescu remarcă diferențele dintre premierul interimar, Boris Johnson, și Liz Truss, și spune să nu ne așteptăm la o schimbare în atitudinea Londrei față de securitatea continentului European în fața agresiunii ruse.
Europa Liberă: La ce reacție să ne așteptăm din partea liderilor europeni după numirea în funcție a lui Liz Truss? Cât de încredere pare noul premier al Marii Britanii?
Ștefan Popescu: Opiniile vor fi diferite. Sigur, toți o vor felicita, îi vor trimite telegramele oficiale și vor da mesajele conform uzanțelor oficiale, chiar dacă aș spune că prezența ei ca prim-ministru în fruntea guvernului de la Londra nu a fost primită peste tot la fel.
În Franța, cu puțin timp înainte de instalarea sa la Downing Street 10, am avut chiar o polemică între Liz Truss și președintele Emmanuel Macron.
Însă Marea Britanie are un aparat de stat foarte performant. Un aparat de stat, care este politizat numai până la un anumit nivel, astfel încât mașinăria guvernamentală dă dovadă de continuitate mai ales în ce privește marile dosare. Liz Truss nu este o personalitate care până acum a fost foarte cunoscută, foarte implicată la nivel internațional, chiar dacă a ocupat mai multe poziții ministeriale în ultimul deceniu, poziții diverse: a fost ministru al Mediului, ministru adjunct la Finanțe, Ministru al Egalității, ministru al Afacerilor Externe.
Aș adăuga faptul că nu a fost un foarte experimentat ministru al Afacerilor Externe. Dar și iarăși spun mașinăria, calitatea funcționarilor înalților funcționari din Foreign Office (Ministerul de Externe al Marii Britanii) permit acoperirea lacunelor celui care ocupă vremelnic un post ministerial.
Să ne aducem aminte că după o întâlnire cu Serghei Lavrov, doamna Liz Truss a venit cu o declarație că Marea Britanie nu va susține suveranitatea Rusiei asupra orașelor Rostov pe Don și Voronej, care sunt teritorii ale ale Rusiei și nu făceau parte din teritoriul Ucrainei.
Este o politiciană pur sânge, dar care, cum am citit și eu reacțiile, mai mult ambiția este mai mare decât capacitatea, deși are ca referință și chiar caută să o imite, după cum i-am observat declarațiile, pe ilustra sa predecesoare, prima femeie care a ocupat fostul de șef al Guvernului britanic, Margaret Thatcher.
Europa Liberă: Vorbind de rolul ei de ministru al Externelor, prin ce alte acțiuni s-a mai remarcat?
Ștefan Popescu: Arată că nu-și citește dosarele, asta mai arată când un om politic face o asemenea declarație, mai ales la o întâlnire nu cu Bulgaria sau Albania – departe de a desconsidera aceste două țări, cât mai degrabă pe un subiect prioritar.
Este o persoană pragmatică, am putea spune. Știți foarte bine că în 2019 a fost și criticată fiindcă a autorizat o vânzare de armament către Federația Rusă în valoare de 280-290 milioane de lire sterline. A autorizat, de asemenea, vânzarea de material militar pentru pentru Yemen. Sigur, nu eram în criza în care ne aflăm acum. După care, odată ce criza în Ucraina a izbucnit, bineînțeles că și-a susținut poziția intransigent față de această încălcare flagrantă a dreptului internațional de către Federația Rusă.
Cred că Liz Truss la Downing Street 10 va susține aceeași poziție intransigentă pe care a avut-o Guvernul Johnson față de Federația Rusă. Însă cred că va ține seama și de context, mai ales de poziția aliatului american. Dacă această poziție se va schimba după alegerile de la jumătatea Congresului, cred că inclusiv Marea Britanie va adăuga anumite nuanțe.
De asemenea, mă aștept, pentru că s-a observat și în timpul mandatului ei de ministru al Afacerilor Externe, la o poziție intransigentă în privința Chinei și o implicare în Indo-Pacific alături de Statele Unite, dar și de Australia și Japonia.
În schimb, Liz Truss nu va fi un interlocutor facil pentru Uniunea Europeană. Liz Truss a fost unul dintre susținătorii cei mai vocali atât în ce privește disputa cu Franța pe tema cotelor de pește din Marea Mânecii, cât și în privința denunțării unilaterale a acordului vamal cu privire la Irlanda de Nord.
Liz Truss, încă de dinaintea numirii sale în fruntea Guvernului britanic, la o întrebare a unui jurnalist dacă îl consideră pe Emmanuel Macon prieten sau inamic al Marii Britanii, s-a abținut să răspundă. Ceea ce președintele Emmanuel Macon, aflat în vizită în Algeria, nu a ezitat să-i dea replica, și anume că Franța păstrează alianța cu Marea Britanie, indiferent de calitatea liderilor vremelnici de la Londra.
Europa Liberă: Liz Truss a luptat în 2016 pentru rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană. Șase ani mai târziu, vedem că retorica ei față de UE s-a schimbat. Cum ne așteptăm să influențeze relația lui Truss cu UE unitatea blocului comunitar în fața agresiunii Rusiei?
Ștefan Popescu: Un politician pur sânge. Am văzut că Marea Britanie și Uniunea Europeană au știut să-și separe disputele de cooperarea NATO, moment în care unitatea europeană a funcționat foarte bine. A existat o armonizare, o complementaritate, dacă vrem, a sancțiunilor adoptate de europeni, de britanici și de aliații americani.
Acest lucru va continua. Știm foarte bine că predecesorul lui Liz Truss, Boris Johnson, a spus că el a venit primul cu ideea unei comunități politice europene care să fie un fel de forum unde țările Europei, care nu intră sub influența Moscovei, să aibă o anumită coordonare și o platformă de discuții de cooperare economică și politică.
Președintele Emmanuel Macron a preluat această idee și și-a însușit paternitatea. Am văzut că există o susținere la Praga în discursul cancelarului Olaf Scholz pentru pentru această idee.
Deci, iată, există un subiect comun în care atât Londra, Parisul, Berlinul și restul țărilor europene se vor regăsi și vor avea ocazia să își reafirme complementaritatea și înțelegerea.
În ce privesc tehnicalitățile divorțului, care încă nu s-a consumat între Marea Britanie și Uniunea Europeană, fără îndoială că și acolo se va ajunge până la urmă la un compromis. Pe măsură ce trece timpul, pasiunile sunt tot mai mici.
Este o pragmatică, adică aceste schimbări de poziții arată că este un politician pragmatic care, în momentul în care sesizează o oportunitate, o folosește.
Europa Liberă: La ce să se aștepte cetățenii Uniunii Europene de la următorul guvern conservator? Vedem vreo înrăutățire în atitudinile politicienilor britanici față de imigranții europeni?
Ștefan Popescu: Marea Britanie are nevoie în continuare să fie un magnet pentru cetățenii europeni, pentru că economia britanică are nevoie mai ales de estici, dar nu numai de estici.
Sunt 800.000 de italieni care lucrează în Marea Britanie, sunt 300.000 de francezi care lucrează, foarte mulți lucrează în city-ul londonez, deci sunt oameni care au o pregătire superioară. De asemenea, există foarte mulți britanici, spre 1.000.000, dacă nu mai mult, pe teritoriul european.
Liz Truss se consideră o campioană a liberalismului și dorește să imprime o dinamică ascendentă economiei britanice chiar dacă vor exista măsuri de control ale frontierelor.
Controlul frontierei pentru Marea Britanie, nefiind parte a spațiului Schengen, e important. Marea Britanie era foarte deranjată de traversările clandestine ale Canalului Mânecii, de imigranții ilegali care veneau din nordul Africii, traversaseră Mediterana, se aflau pe sol francez și așteptau să traverseze la momentul potrivit pentru a fi duși de călăuze pe sol britanic. Acest subiect va rămâne și va fi tratat cu prioritate.
De altfel, Guvernul Boris Johnson, din care și Liz Truss a făcut parte, a intensificat cooperarea cu autoritățile franceze pentru un control mai strict al al Mării Mânecii.
Europa Liberă: Unde se află România și, în general, Europa de Est, pe agenda doamnei Truss?
Ștefan Popescu: Fără îndoială că războiul din Ucraina a însemnat o revenire a Marii Britanii pe continent, în primul rând, o revenire a interesului britanic (față de Europa continentală, n.r.). După Brexit, Marea Britanie părea că se concentrează pe Commonwealth, pe alianța și cooperarea cu Statele Unite ale Americii și își definise noul concept strategic de Britanie Globală (Global Britain).
Participa activ, am văzut, alături de Statele Unite ale Americii și Australia la această alianță anglo-saxonă, AUKUS, din Indo-Pacific.
Iată că, odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, vedem o Mare Britanie care se implică activ în securitatea continentului. Chiar înainte de data de 24 februarie (declanșarea invaziei din Ucraina), Marea Britanie a organizat un amplu exercițiu naval cu toate statele riverane din Marea Baltică. Este de așteptat ca această implicare în securitatea continentului european să continue.
Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, dar și ceea ce se întâmplă ca un corolar în Marea Baltică, supramilitarizarea Kaliningradului și supramilitarizarea frontierei cu Finlanda, în urma aderării ei la NATO, a reprezentat o adevărată conștientizare din partea Marii Britanii că nu se poate dezinteresa de ceea ce se întâmplă în Europa continentală.
Cu atât mai mult cu cât Marea Britanie este și ea interesată de această fereastră, Marea Neagră, care e principala fereastră de proiecție a puterii Rusiei la nivel internațional.
Știm că Marea Britanie are o prezență istorică în estul Mării Mediterane și este foarte sensibilă la toate echilibrele din acea regiune. Este prezentă și în format fizic, are două baze militare în Cipru, deci o relație istorică cu Grecia, dar și alte state din Orientul Mijlociu. Prin urmare, va rămâne un actor implicat pe flancul estic al NATO, dar și în Marea Neagră.
Europa Liberă: Cum se deosebește Liz Truss de predecesorul ei, Boris Johnson, în relația premierului Britanic cu Zelenski?
Ștefan Popescu: Rămâne neschimbată, în condițiile în care și angajamentul american va rămâne constant.
Cum se deosebește? Doamnei Lizz Truss îi place să o citeze pe ilustra ei predecesoare, Margaret Thatcher, care spunea că „dacă vrei să auzi un discurs frumos, pui un bărbat, iar dacă vrei să vezi fapte mergi pe mâna unei femei”, atunci când este să numești sau să votezi pe cineva într-o funcție politică înaltă.
Probabil că va căuta să aibă un prim-ministeriat mai sobru decât cel al lui Boris Johnson, inclusiv în ce privește declarațiile. De altfel, domnia sa este și mai puțin volubilă decât Boris Johnson, dar la fel de pragmatică. Să nu uităm, ea nu s-a format ca politician în umbra lui Boris Johnson. Ea a avut-o ca reper pe Margaret Thatcher și a crescut în umbra lui David Cameron, care era un politician mult mai sobru și mai așezat decât Boris Johnson.
Europa Liberă: Uniunea Europeană se pregătește de o iarnă dură. Marea Britanie la fel. Însă tot Marea Britanie este printre puținele state cu acces la o cantitate semnificativă de petrol și gaze în Marea Nordului. Există vreo portiță de speranță ca Uniunea Europeană să caute sprijin energetic pe partea de resurse de la Marea Britanie?
Ștefan Popescu: În primul rând, Marea Britanie va rămâne un furnizor de securitate energetică al Uniunii Europene – semnificativ, dar nu la nivelul Norvegiei, care se apropia ca volume livrate Uniunii Europene de Federația Rusă. De asemenea, Marea Britanie este dependentă și ea din punct de vedere energetic de Europa continentală. Să nu uităm că centralele nucleare britanice, unele au tehnologie franceză și unele proiecte de investiții sunt demarate de către companii franceze de profil.
Intensificarea cooperării energetice dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie trebuie să aibă în vedere următoarea observație, și anume: creșterea producției dintr-un zăcământ nu se poate face imediat, chiar dacă zăcământul este abundant.
Deci este nevoie de ameliorarea infrastructurilor de transport către Uniunea Europeană și de investiții noi, de zăcăminte. Marea Britanie exploatează zăcăminte la mare adâncime în Marea Nordului, deci cu atât mai mult investițiile pentru punerea lor în valoare sau pentru mărirea cantității extrase necesită investiții mari, dar sume mari de bani, dar nu e vorba de bani, cât de timp.
