Izium/Balaklia, Ucraina - La un popas de pe marginea drumului de la periferia orașului Balaklia, locuitorii din satul ucrainean Verbivka, care a fost eliberat recent de sub ocupația forțelor rusești, s-au adunat pentru a primi ajutor umanitar. Se vedea putea observa că erau destul de relaxați, după luni de ocupație tensionată și izolare.
Pentru mulți dintre locuitorii din teritoriile recent eliberate de lângă orașul nord-estic Harkov, ofensiva fulgerătoare a Ucrainei pentru a-și recupera orașele - și retragerea grăbită a rușilor - a reprezentat o ușurare enormă.
Acest lucru a fost valabil mai ales pentru Oleksandr, un fost soldat ucrainean în vârstă de 53 de ani, care a declarat că a fost încarcerat și torturat timp de câteva săptămâni de către agenții Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB).
„Mi-au pus două cleme de baterie pe mâini. 'Dacă minți, o să insistăm și mai mult'”, își amintește Oleksandr despre ce i-au spus agenții FSB.
Când acest lucru nu a funcționat, au trecut la bătaie, a spus Oleksandr. Faptul că nu răspundea la durere nu făcea decât să-i determine să încerce mai mult.
Uciși cu obuze în căutarea semnalului la telefon
Civilii eliberați de contraofensiva ucraineană, lansată pe 6 septembrie, descriu viața sub ocupație ca fiind definită de pene de curent, penurie de medicamente, bombardamente constante și contraagumente cu forțele de ocupație rusești despre presupușii naziști despre care Rusia susține că ar conduce guvernul Ucrainei și că ar asupri poporul său.
Drumul de la Harkov la Izium - un oraș cu o populație de aproximativ 45.000 de locuitori înainte de război - poartă cicatricele războiului de-a lungul celor aproximativ 120 de kilometri.
Un lansator de rachete rusești Grad distrus se află în fața unei locuințe, cu capsula de lansare aruncată în aer.
Mai departe, sub un pod distrus, un transportor blindat rusesc este răsturnat, cu carcasa pe jumătate scufundată în apă.
La periferia orașului Balaklia, un oraș aflat pe drumul spre Izium, locuitorii încă trăiau emoția eliberării lor.
„Suntem foarte fericiți”, a spus o femeie, cu fața radiantă și ochii strălucitori.
Majoritatea regiunii a fost capturată de ruși în primele săptămâni ale invaziei lansate la 24 februarie. Izium a căzut în aprilie.
În cea mai mare parte a ocupației, locuitorii nu au avut electricitate, deși aprovizionarea cu gaz a fost neîntreruptă.
Doi localnici mai în vârstă au declarat că transporturile de medicamente au venit doar de două ori în această perioadă.
Un altul a declarat că soldații ruși au forțat deschiderea bancomatelor și au comis cel puțin un viol, pentru care soldații implicați au fost executați.
Nadia, care s-a mutat în regiunea Harkov după ce Rusia a promovat războiul separatist în regiunea sa natală din estul Ucrainei, Donbas, părea relaxată după perioada stresantă de ocupație.
„Este a doua oară când trăiesc așa ceva”, a spus ea.
În timpul ocupației, localnicii au primit puține informații din restul Ucrainei din cauza întreruperii curentului electric, a internetului și a serviciilor de telefonie mobilă.
Un bărbat în vârstă de 34 de ani din Izium a declarat că mai mulți civili au fost uciși cu focuri de obuze după ce s-au aventurat pe un deal din apropiere pentru a încerca să prindă semnal la telefoanele lor mobile.
Același bărbat, care a cerut să rămână anonim din motive de siguranță, a declarat că el și un prieten au îngropat-o pe soția acestuia sub tirurile de obuze.
„Făceam înmormântări în grădinile de legume”, a povestit el.
Armistițiu negociat de localnici
Mulți dintre ucraineni au descris un armistițiu nesigur între ei și forțele de ocupație, un amestec de soldați ruși și unități ale formațiunilor separatiste din Ucraina controlate de Rusia.
O femeie își amintește că s-a certat cu soldații ruși, care o batjocoreau, spunându-i: „Ați dansat pe Maidan”, referindu-se la piața centrală din Kiev, unde protestatarii proeuropeni s-au adunat în 2013-2014 pentru a protesta față de politicile președintelui pro-rus de atunci, Viktor Ianukovici.
„I-am răspuns că sunt prea bătrână pentru a dansa”, a spus ea.
Galerie foto | Groapă comună cu 440 de cadavre, descoperită la Izium, recent eliberat de sub ocupația rusească
Vitali Kazaku stătea la coadă la punctul de ajutor umanitar de lângă Balaklia. El a descris relația cu ocupanții ruși ca fiind „mai mult sau mai puțin calmă”.
„Chiar ne-am salutat”, și-a amintit el.
Ihor, care locuiește într-un bloc avariat în război, pe malul râului Izium, a descris, de asemenea, relații în mare parte politicoase cu unitatea de miliție separatistă susținută de Rusia care și-a instalat tabăra într-o reședință civilă din apropierea clădirii sale.
Acum, zona din jurul clădirii era plină de haine militare, căști și chiar veste antiglonț, mărturie tăcută a grabei cu care forțele Rusiei au fugit de asaltul ucrainean.
Cu toate acestea, Ihor a spus că le-a ascuns un secret care l-ar fi putut costa cu ușurință viața: fiul lui Ihor este locotenent-colonel în termen în armata ucraineană și a luptat anterior împotriva separatiștilor în regiunile Luhansk și Donețk.
Povestea lui Oleksandr
Oleksandr, veteranul în vârstă de 53 de ani care aștepta ajutoare alături de locuitorii din Verbivka, a fost sergent într-o unitate de informații în cadrul batalionului Sarmat din Ucraina, în 2014, și a luptat împotriva separatiștilor susținuți de Rusia în orașul port Mariupol de la Marea Azov.
Zâmbind pentru o fotografie cu fiul său, Oleksandr a izbucnit pentru scurt timp în lacrimi, în timp ce descria experiența lui sub ocupația rusă. El a spus că, inițial, s-a ascuns după ce Rusia a ocupat zona.
Pentru a-l face să iasă din ascunzătoare, soldații ruși l-au arestat pe fiul său și l-au ținut într-o școală din Verbivka, pe care o transformaseră în sediu și închisoare.
Mai târziu, bărbați cu măști au venit după Oleksandr. Acesta a fost încarcerat timp de câteva săptămâni, alături de alți 30 de bărbați, într-o secție de poliție.
„Era puțin oxigen, puțin aer”, și-a amintit Oleksandr.
Când șocurile electrice nu au funcționat, ofițerii ruși au început să-l bată: „Unul punea întrebări, iar trei mă băteau”. Rușii încercau astfel să obțină informații despre armata ucraineană.
Oleksandr l-a identificat pe unul dintre ofițerii FSB după indicativul „Robinson”.
Bărbatul a fost eliberat în cele din urmă - crede el, datorită vârstei sale - dar numai cu condiția să se prezinte la fiecare două săptămâni la raport.
Pe 14 septembrie, Oleksandr trebuia să se întoarcă la școala unde se aflau rușii. Școala este acum o ruină în urma ultimelor lupte, cu două mașini rusești arse în față, mărturie a fostei prezențe a forței de ocupație.
O femeie din zonă a declarat că o vecină a fost reținută acolo, se presupune că după ce câțiva adolescenți le-au spus rușilor ceva despre ea.
Vitali Kazaku a declarat, de asemenea, că a auzit că rușii ar fi încarcerat veterani ucraineni, mai întâi la școală și apoi în Balaklia.
Un efort sistematic
Aceste rețineri par să fi făcut parte dintr-un efort sistematic al Rusiei de a viza și aresta anumiți cetățeni ucraineni.
La un punct de control rusesc din Izium, care părea să fi fost păzit de trupele Diviziei 204 de pușcași, RFE/RL a examinat un carnet de notițe udat de ploaie.
Pe o pagină erau enumerate vehiculele aparținând Batalionului 4 al diviziei. Alte pagini din carnet conțineau fotografii și detalii despre localnicii care urmau să fie arestați.
Una dintre fotografii arăta o femeie zâmbitoare, alături de un text în care se menționa că s-ar putea „să se deplaseze cu ochelari de soare de culoare închisă” și că „ar putea fi însoțită de un bărbat pe nume Kravchenko Pavel”.
„Va încerca să ajungă pe teritoriul controlat de Ucraina”, mai era scris alături de fotografia femeii.
O altă pagină arăta un bărbat, alături de textul „La descoperire, rețineți. Predați la școala nr. 2, la indicativul 'Kazan'”, o referire aparentă la un agent FSB de acolo.
Deși oficialii ucraineni au lansat deja investigații privind presupusele crime de război comise de ruși în zonă în timpul ocupației, unii localnici își exprimă dezamăgirea în mijlocul unui război care a luat deja multe mii de vieți.
„Nu am văzut niciodată în viața mea atât de mulți oameni morți”, a declarat pentru RFE/RL un bărbat din Izium, care a cerut ca numele său să nu fie folosit. „Nici măcar nu mă mai obosesc să am speranță”, a continuat el.
