Procurorul susține că, de multe ori, părinții nu au încredere în ceea ce le spun propriii copii. „Părinții sunt surprinși atunci când află că copilul a fost supus unei forme de abuz. Cred că minorul fabulează, își imaginează sau minte. Pur și simplu, nu cred că acuzația este reală, fie nu cred că autorul indicat e în stare, e capabil de așa ceva, fie nu cred copilul capabil de o asemenea dezvăluire, fie, pur și simplu, refuză să accepte posibilitatea unui abuz, ca o formă de protecție”, spune procurorul.
