Academia de Studii Economice din București se află pentru a patra oară în clasament, în categoria 501-600 mondial, iar Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca se află în categoria 801-1.000.
Clasamentul Times Higher Education evaluează instituțiile de învățământ superior după patru criterii: predare, cercetare, transferul cunoștințelor și perspectivele internaționale. Anul acesta, au fost clasificate 1.662 de instituții din 99 de țări și teritorii.
Universitatea numărul unu în lume, pentru al șaselea an consecutiv, este Universitatea Oxford din Marea Britanie. Aceasta își menține poziția în clasament mai ales datorită muncii în cercetare. Pe locul unu mondial pentru strict pentru predare este Universitatea Harvard din SUA.
În topul Times, ASE a urcat consistent în ultimii ani, dar unul dintre aspectele pentru care suferă este faptul că doar 4% dintre studenții săi sunt de origine străină. La Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, clasată în top 801-1.000 mondial, o treime din studenți sunt internaționali.
Universitățile din România se confruntă cu probleme serioase la fiecare nivel, ceea ce le împiedică să devină relevante la nivel internațional.
Calitatea predării lasă de dorit la majoritatea instituțiilor de învățământ superior public cât și privat, fonduri pentru cercetare sunt extrem de puține și cercetarea care iese din universitățile române lasă de dorit. La cercetare apucă adesea să facă parte doar echipele de cercetători și foarte rar studenții, care nu beneficiază de acces la biblioteci și arhive online cuprinzătoare.
Standardele etice, de la plagiat la copiat la examene, nu sunt impuse mai nicăieri. Birocrația și relația cu profesorii sunt și ele inabordabile pentru studenți. De asemenea, cazurile de abuz remarcate în aproape fiecare facultate, care fac valuri periodic în ochiul public, sunt ignorate de conducere și perpetuate de generații succesive de profesori, creând o atmosferă neplăcută în sălile de curs.
Universitățile suferă de lipsă de fonduri, motiv pentru care tind să păstreze în sistem studenți care de altfel ar pica anul școlar.
„Finanțarea se face per student, ceea ce înseamnă că primești atâția bani câți studenți ai. Acest lucru forțează universitățile, care de obicei nu prea au alte surse de finanțare, să treacă studenții an de an, chiar și în condițiile studenții respectivi nu ar fi la nivelul la care ar fi trebuit să fie”, a explicat pentru Europa Liberă profesorul Claudiu Tufiș, conferențiar universitar al facultății de Științe Politice al Universității din București.
Nici dotările nu sunt suficiente. Multe săli de curs nu sunt încălzite, nu au proiectoare, conexiune la internet, sau pur și simplu nu există și trebuie închiriate.
Europa Liberă a discutat despre problemele sistemului universitar cu Mihai Maci, lector la Universitatea din Oradea, și a aflat de la rectorii ASE București și UMF Cluj-Napoca despre cum cele două instituții de top au pătruns în clasamentele mondiale și care sunt următorii pași către performanțe mai bune.
Cât de relevante sunt aceste clasamente?
Învățământul superior din România se confruntă cu probleme interne majore, care trebuie redresate înainte să poată aspira la prestigiu internațional, explică pentru Europa Liberă Mihai Maci, lector la Universitatea din Oradea.
„Noi trebuie să ținem cont că aceste clasamente au început pentru domeniile tehnologice. Acolo e o bătaie foarte mare, universitățile au laureați ai premiilor Nobel care predau, nu se pune problema la noi. E nerealist să concurăm cu așa ceva. Eventual, toată țara ar putea să încerce să facă la o universitate, un centru de cercetări de excelență unde să se asocieze astfel de personalități, să se investească. Dar prima dată, când ne gândim la calitatea învățământului superior, e ceea ce putem îmbunătăți în țară. Nu să ne comparăm cu Harvard, ci să luăm lucrurile în serios unde suntem”, precizează Mihai Maci.
Lectorul descrie o parte din chestiunile care fac parte din constelația de probleme a universităților române. El menționează că predarea, aspectul cel mai de bază, este ignorată, în schimb profesorilor li se pun pe masă zeci de lucrări de licență pe care nu au cum să le citească.
„Trebuie să adresăm conținuturile sistemului universitar. Mereu vorbim de aspectele formale, despre numărul de diplome, dar nu ne trebuie softuri anti-plagiat, ci ca profesorii să le citească studenților lucrările și să le cunoască stilul de muncă. Un profesor care lucrează serios cu studentul său îl cunoaște, își dă seama dacă i se aduce o lucrare plagiată”, spune lectorul de la Oradea, care pune responsabilitatea prevenirii plagiatului pe profesori.
Studenților din România le lipsește nu doar motivația personală și etică de a nu plagia, cât și cea formală. Multora, mai ales celor de la universitățile private, nu li se explică în detaliu în ce constă plagiatul și cum să creeze o lucrare cu adevărat originală.
În străinătate, subiectul plagiatului și a trișatului la examene este tratat cu extremă seriozitate și cei care sunt prinși riscă anularea lucrării și exmatricularea fără drept de apel.
„Plagiatul e o chestiune foarte gravă în UK și fiecare lucrare scrisă trece printr-un software care verifică originalitatea. De la un anumit procentaj ești chemat în comisie și, dacă ești găsit vinovat, poți pierde anul sau poți fi exmatriculat. La examene nici nu se punea problema de copiat sau de „cumpărat” profesori”, explică Andreea Tecioiu, studentă la Marketing în Marea Britanie.
Lipsa de rigoare academică și spiritul care împinge mii de tineri în sistemul universitar de dragul de a obține o diplomă, ci nu din interes adevărat, nu creează un fond bun pentru formarea academică serioasă.
Având de a face cu studenți care au un nivel de cunoștințe scăzut, calitatea predării coboară. Dr. Maci sugerează că România ar putea învăța de la sistemul american, unde școala primară acoperă chestiuni de socializare, colegiile au apărut ca nivel intermediar pentru a completa cunoștințele, iar apoi universitățile preiau studenții care se află la un nivel mai înalt.
„Noi în loc să facem așa, am făcut masterate, unde toată lumea lucrează și nu vine nimeni la ore. Dăm diplome”, punctează lectorul.
Pe lângă acest fapt, lectorul Mihai Maci critică și decăderea universităților care se prăbușesc în ultimii zece, cincisprezece ani. Singurele excepții, spune el, sunt cele patru tipuri de universități care le asigură tinerilor un loc de muncă odată cu absolvirea: medicina, informatica, dreptul și școlile instituțiilor militarizate precum poliția, vama, și SRI.
Acesta dă vina pe un aparat universitar supradimensionat în anii ‘90 și 2000, plin de oameni subcalificați sau de care nu mai este nevoie acum, odată cu scăderea numărului de studenți.
Multe dintre aceste cadre didactice care au intrat în sistem în același timp se vor pensiona la fel de coordonat, creând o sincopă în sistem în următorii zece ani.
De asemenea, mulți dintre acești profesori și asistenți publică de nevoie în revistele departamentelor de la universități lucrări pe care nu le iau în serios și pe care nu le citește nimeni, potrivit lectorului Mihai Maci.
Soluțiile trebuie să fie punctate, chiar și în fața unei probleme sistemice atât de mari, explică lectorul. Îmbunătățirea sistemului universitar este strâns legată de atitudinile sociale, de interesul studenților și al tuturor celorlalți în educația de calitate.
Cea mai bună universitate din România? Ce face diferit ASE-ul
Nicolae Istudor, prorectorul Academiei de Studii Economice de la București, a discutat cu Europa Liberă despre modul în care universitatea a reușit să pătrundă în clasamentele mondiale.
Acesta descrie un parteneriat puternic cu reprezentanții mediului de afaceri și cu instituțiile publice, care le permite studenților să capete experiență, permite universității să desfășoare muncă de cercetare, și oferă companiilor viitori angajați cu cunoștințe extensive.
Cele 751 de cadre didactice cu normă de bază și peste 200 de cadre didactice asociate din mediul de afaceri au ajutat universitatea să progreseze în clasamentul Times nu doar datorită calității predării, ci mai ales a cercetării publicate de către ASE.
„Avem un progres important în ultimul an la activitatea publicistică a cadrelor didactice, suntem pe locul 48 la citări, am urcat peste 100 de locuri față de acum un an, ceea ce înseamnă că articolele științifice ale colegilor noștri sunt citate de colegii noștri din țară și mai ales din străinătate. Este un lucru îmbucurător, pentru că nu te citează cineva decât dacă, într-adevăr, lucrarea științifică este valoroasă”, explică prorectorul de la ASE.
Cu toate acestea, majoritatea studenților din România nu învață cum să facă cercetare adevărată, chiar dacă cercetătorii de profesie reușesc să prindă meseria. Standardele în vest sunt mult mai stricte.
Potrivit Ioanei, masterandă în străinătate care a studiat Dreptul la București, „nu e un lucru plăcut să le zici profesorilor tăi că nu avem parte de cercetare fiindcă sunt cu toții o mașinărie de avocați, procurori și judecători. Drept dovadă, noi nici măcar nu avem licență scrisă”, a explicat Ioana.
„Nimeni nu te pune să discuți și să dezbați probleme (să zicem, n.r.) criminologice. Avem discuții, dar nu facem cercetare.”
Prorectorul de la ASE menționează că universitatea sa face cercetări în colaborare și cu fonduri din mediul de afaceri, proiecte la care participă grupuri de cercetători și studenți la doctorat.
Pe viitor, cercetătorii de la ASE doresc să pună accent și pe domeniile care nu se bucură încă de interes și de finanțare.
„Trebuie să ne orientăm mai mult, în zona de cercetare, către cercetarea aplicată, chiar dacă acestea nu sunt finanțate. Să identificăm nevoile sociale, să le anticipăm, și să dăm soluții. Trebuie să dovedim că suntem universități deschise și vor veni și finanțările”, menționează Nicolae Istudor, prorectorul ASE.
Pe lângă creșterea în valoare academică, Academia de Studii Economice a reușit în urma parteneriatelor cu mediul de afaceri să-și modernizeze multe dintre dotări.
„Avem investiții realizate în ASE, legate de modernizarea laboratoarelor, renovarea și modernizarea amfiteatrelor finanțate de cele trei mari bănci din România, avem alte săli renovate cu participarea firmelor multinaționale unde participă în fiecare săptămână firme care țin prelegeri pe diverse teme. Amfiteatrele sunt pline pentru că studenții vin de plăcere pentru a asculta specialiștii”, explică Nicolae Istudor.
Prorectorul este conștient că unul dintre aspectele care trebuie îmbunătățite este gradul de internaționalizare. Doar o mie dintre cei peste 20 de mii de studenți la ASE sunt străini. Pe lângă atragerea studenților internaționali, vor face diferența și parteneriatele cu alte universități din străinătate, în cercetare, conferințe și schimburi de experiență.
În ciuda numărului mare de tineri care pleacă la studii în străinătate (cel puțin 31 de mii, conform UNESCO), prorectorul de la ASE rămâne optimist și consideră că universitatea sa atrage studenți de calitate indiferent de emigrație.
La patru dintre cele 12 facultăți s-a intrat cu media 10, iar cea mai mică primă medie de admitere anul acesta a fost 9,87. Prorectorul punctează că mulți dintre cei ce pleacă la studii sunt cei cu bani, dar că ASE-ul reușește să atragă studenți de top indiferent de statutul lor economic datorită ofertei universitare, a caravanelor de recrutare, a burselor și altor oportunități oferite.
Nu în ultimul rând, prorectorul Academiei de Studii economice amintește că în aceste topuri mondiale, concurăm cu universități de prestigiu care au un buget enorm pentru cercetare și o istorie îndelungată.
„Eu zic că raportul între efort și efect este bun și de aceea încurajăm universitățile din România să aplice la astfel de clasamente”, precizează Nicolae Istudor.
„Nu să-i împiedicăm să plece, ci să-i aducem înapoi”: UMF și performanța în cercetare
Despre strategia de performanță de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Europa Liberă a discutat cu rectorul Anca Dana Buzoianu.
„Noi adaptăm curicula facultăților la cerințele actuale din domeniu, avem o curiculă foarte modernă și foarte atractivă care se bazează semnificativ pe partea practică. Acest lucru a atras foarte mulți candidați internaționali. Am investit foarte mult în cercetare, am stimulat tinerii să publice, le oferim din fondurile proprii ale universității suma necesară publicării articolelor în jurnalele de prestigiu. Le-am dat acces în centrele noastre de cercetare, unde avem infrastructură de ultimă generație. Toate aceste măsuri s-au reflectat în creșterea exponențială a numărului de publicații”, explică prof. dr. Buzoianu.
Rectorul explică faptul că fondurile atrase de la stat și din proiectele europene au fost un pas esențial în îndeplinirea criteriilor monitorizate de topuri precum cel de la Times.
Universitatea beneficiază de un fond intern de 400.000 de euro anual pentru cercetare. UMF Cluj-Napoca a obținut multiple certificări și acreditări internaționale, iar această atenție din afară a sporit prestigiul universității și a atras studenți străini. Chiar și atmosfera orașului atrage studenții, punctează rectorul.
Toate aceste realizări se datorează investiției în resursele umane, dintr-o bază competitivă de studenți și cadre didactice. „Ambasadorii noștri sunt absolvenții noștri. Noi nu ne facem reclamă pentru că nu avem nevoie”, precizează Anca Dana Buzoianu.
Pe viitor, UMF Cluj-Napoca va investi într-un centru de simulare și de competențe pentru absolvenții facultăților medicale, un plan pe care rectorul îl consideră „ambițios, dar care cred că reprezintă viitorul pentru medicină. Viitorii profesioniști trebuie să învețe, să facă cu mâinile lor.”
Dezvoltarea universității rămâne însă dependentă de dezvoltarea țării. Ține de construirea spitalelor regionale de urgență și cel pediatric, promise de ani buni la Cluj. Ține și de dorința tinerilor medici de a rămâne în țară, o problemă care ține de strategia națională, conform rectorului Buzoianu.
„Medicina este o profesie liberală, este foarte greu să îi ții în țară, dar noi încercăm să le oferim condițiile pentru care pleacă de fapt. Nu pleacă toți pentru salarii, iar salariile au crescut substanțial în ultimii ani. Pleacă pentru condițiile de lucru, pentru dezvoltarea personală, pleacă să învețe. Pe aceștia nu i-aș reține, pentru că mulți vin înapoi. Toți profesorii din școala medicală clujeană care sunt de top au învățat în străinătate și s-au întors. Asta e dorința noastră, nu să-i împiedicăm să plece, ci să-i aducem înapoi după ce se specializează”, încheie rectorul UMF Cluj-Napoca.
