Într-o lume utopică: Este ora 6.00. În București, primele raze ale soarelui tomnatic anunță începutul unei noi zile, în timp ce vântul bate puținele frunze rămase în copaci. Alarma telefonului îți întrerupe somnul; este semnul că zorii zilei s-au ivit și că trebuie să mergi la muncă.

Scenariul de mai sus ar fi posibil într-un București silențios, în care nu sunt înmatriculate 1,5 milioane de mașini, în care transportul în comun ar fi ecologic și modern, într-un oraș în care șoferii nu ar abuza de claxoane, evenimentele gălăgioase ar fi organizate în locuri special amenajate, iar vecinii din bloc ar respecta orele de liniște.

În realitate: La ora 6.00, tramvaiele circulă de aproape două ore, depășind limita admisă a decibelilor, șantierele încep să producă primele sunete nedorite, clopotele bisericilor bat din oră în oră, iar boxa vecinilor de la etaj pare că nu a fost oprită de câteva zile.

În aceste condiții, există toate șansele ca primul sunet auzit într-o dimineață să nu fie alarma telefonului sau a ceasului deșteptător, ci o sursă de poluare fonică.

Fenomenul poluării fonice este o problemă care se intensifică de la an la an la nivel european, nu doar național, și afectează sănătatea unei părți semnificative a populației, arată Agenția Europeană de Mediu (AEM). Aproximativ 20% din europeni sunt expuși poluării fonice de lungă durată, adică 100 de milioane de oameni.

Iar, în viitor, situația nu se va îmbunătăți. AEM mai arată că, în următorii ani, este puțin probabil ca numărul celor poluați fonic să scadă, în primul rând din cauza dezvoltării orașelor și, implicit, a creșterii traficului rutier.

Europa Liberă a consultat mai mulți specialiști în cercetarea mediului, ecosistemului, dar și în a domeniului sunetului - reprezentanți ai societății civile și ai statului - pentru a analiza fenomenul poluării care nu se vede, nu se simte, dar care se aude.

Traficul - cel mai mare poluator fonic din România. Cu cât depășește un tramvai limita decibelilor?

Poluare fonică este subiectivă și poate fi definită, la modul general, drept „orice sunet care ne deranjează prin frecvență sau intensitate”. Fiecare persoană are o percepție personală asupra fenomenului, bazată pe mediul în care se dezvoltă, pe expunerea la diferite sunete, ușurința de adaptare și tolerare a acestora.

Toate aceste elemente contribuie la răspunsul întrebării „ce e zgomotul?”, povestesc Bogdan Lazarovici, inginer acustician, și Cristian Iojă, profesor al Facultății de Geografie (Universitatea din București) și cercetător în cadrul Centrului de cercetare a mediului și efectuare a studiilor de impact.

„Sunt oameni care sunt foarte sensibili la sunete de intensitate redusă, la fel cum sunt unii care sunt foarte rezistenți la cele care au intensitate foarte ridicată. E o noțiune destul de subiectivă, deși la nivel teoretic, fiecare dintre noi poate să spună «da, acesta este zgomot; acesta nu este zgomot»”, explică Cristian Iojă.

Primele preocupări pentru nivelul de zgomot resimțit au fost semnalate odată cu apariția orașelor; de atunci, formele de așezare urbane s-au dezvoltat constant, și-au extins suprafețele, au fost industrializate și populația a crescut. Drept urmare, pe terenurile goale au apărut la început case, printre care, în timp, s-au înălțat imobile cu zeci de etaje, iar locul micilor străzi a fost luat de bulevardele intens circulate.

Când vine vorba de mediul în care se propagă cele mai multe sunete, mediul urban se clasează pe primul loc. Principalele surse de poluare fonică dintr-un oraș sunt:

• traficul rutier;
• transportul în comun;
• traficul feroviar;
• traficul aerian;
• construcțiile;
• industria.

În România, dar și în multe țări europene, cel mai mare poluator fonic este traficul rutier – o spun specialiștii, cât și bazele de date ale instituțiilor de specialitate.

„Traficul rutier este mult mai intens și mai grav decât alte surse de poluare fonică”, spune Bogdan Lazarovici, iar Cristian Iojă confirmă acest lucru, descriind zgomotul mașinilor și al mijloacelor de transport în comun ca fiind „dominant”.

Ultimele date ale Agenției Europene de Mediu (2017) arată care este dimensiunea poluării fonice rezultată în urma traficului rutier din orașele României care depășesc 100.000 de locuitori.

Din cele 18 municipii incluse (date pentru unele orașe, cum ar fi Suceava sau Galați nu au fost disponibile), pe baza raportului dintre numărul total de locuitori și numărul celor afectați de zgomotul din trafic, cele mai liniștite sunt Satu Mare, Arad și Brașov, iar cele mai gălăgioase sunt Pitești, Bacău și Sibiu.

Luând în considerare toate orașele menționate de Agenție, 58% din locuitorii acestora sunt expuși la zgomot în timpul zilei, iar 33% în timpul nopții.

De aici, subiectul se îndreaptă înspre decibeli, adică unitatea de măsură a intensității sonore. Conform legislației naționale, pe timp de zi (între orele 7.00 și 23.00), în exteriorul locuințelor, nivelul de 55 de decibeli nu ar trebui să fie depășit. În timpul nopții (între 23.00 și 7.00), limita este de 45 de decibeli.

„Uniunea Europeană ne obligă să raportăm tot ce depășește 55 de decibeli și să luăm măsuri obligatorii pentru tot ce depășește 65 în timpul zilei și 55 în timpul nopții. În aceste cazuri sunt necesare planuri de acțiune care să fie implementate de urgență”, spune inginerul acustician Bogdan Lazarovici, care a făcut parte din echipa ce a întocmit hărțile de zgomot ale Bucureștiului. Acestea au rolul de a oferi informații obiective despre nivelul de poluare fonică.

Lazarovici spune că, în mediul urban, depășiri frecvente ale nivelului decibelilor au loc în preajma bulevardelor care străbat orașele. În cazul Bucureștiului, spre exemplu, acesta amintește bulevardele Iuliu Maniu și Nicolae Grigorescu, unde, pe timpul zilei, sunt înregistrați peste 75 de decibeli din traficul rutier. Afectate de zgomot mai sunt și localitățile din apropierea autostrăzilor, adaugă Cristian Iojă.

După cum au explicat cei doi specialiști, traficul este cel mai mare poluator fonic și este format din mașini, cât și din mijloace de transport în comun - autobuze, troleibuze și tramvaie.

În mod obișnuit, pe șoseaua Constantin Istrati din București, traficul produce 55-60 de decibeli. Însă, din aproximativ 5 în 5 minute, tramvaiele cresc nivelul zgomotului. Pentru a vedea cât de mult poluează fonic tramvaiele care circulă în respectiva zonă, construite în anii ‘70/’80, Europa Liberă a făcut un experiment, cu ajutorul unei aplicații de măsurat decibelii.

Mijlocul de transport în comun a atins, în momentul în care a trecut pe lângă mai multe imobile, peste 70 de decibeli - cu 15 mai mulți decât limita prevăzută legal.

„Zgomotul urban, per ansamblu, nu prea văd că mai este perceput ca o presiune de către populație”

Cei mai mulți români care trăiesc la oraș sunt expuși la un zgomot cuprins între 60 și 69 de decibeli, indică Agenția Europeană de Mediu. Iar aceștia par să se fi obișnuit cu el, explică Cristian Iojă.

„De multe ori, foarte mulți oameni nu mai consideră traficul, de exemplu, ca responsabil de zgomot. Da, el este responsabil, dar oamenii nu mai consideră asta”.

Din punctul său de vedere, omul urban a normalizat sunetul cauzat de trafic și mai percepe numai „vârfurile” – sunetele evidente, care nu se aud mereu: sirenele ambulanțelor, mașinilor de poliție, claxoanele, frânele bruște și motoarele turate.

„Zgomotul urban, per ansamblu, nu prea văd că mai este perceput ca o presiune de către populație. Și asta ne-a ieșit și nouă din evaluările pe care le-am realizat. Da, populația recunoaște că zgomotul este o problemă, recunoaște că zgomotul din trafic este predominant, dar mașina proprie și personală o utilizează în continuare, cu toate că și aceea generează zgomot”, spune Cristian Iojă, care a realizat un raport amplu despre starea mediului din București.

Cercetătorul consideră că oamenii ar trebui să acorde o importanță mai mare zgomotelor din jur, pentru că sunt o „otravă”. Chiar dacă oamenii nu pun accent pe poluarea fonică, ea există și „e problemă, din punctul meu de vedere, la fel de acută ca și cea a poluării aerului”, spune Cristian Iojă.

„O undă sonoră până la urmă e o undă mecanică. Le acceptăm fără să avem vreo reacție la aceste surse și nu, în niciun caz nu este un lucru benefic. Indiferent dacă noi considerăm zgomotul ca parte a vieții noastre sau nu, el ne pune probleme”.

„Afectează organismul, e clar că ne afectează din punct de vedere psihic, e clar că starea de iritabilitate care este caracteristică omului urban se asociază și cu expunerea la zgomot, e clar că deficiențele de învățare pe care le observăm în special la generațiile noi, crescute predominant în urban, sunt asociate și cu zgomotul. Deci nu, nici într-un caz, indiferența față de poluarea fonică nu poate să fie considerată o abordare sau o tactică corectă”.

Dar dacă pe oameni nu îi deranjează sunetele traficului, ce îi deranjează? Vecinii, ar putea răspunde unii dintre ei.

Fiind subiectiv, zgomotul este o noțiune care are la bază experiențe personale; din observațiile lui Cristian Iojă asupra comportamentului locuitorilor din mediul urban, poluarea fonică poate fi privită de către o persoană și din perspectiva gradului de intervenție asupra sursei de sunet.

Traficul, de pildă, este alcătuit din sute, mii de vehicule – intervenția unei singure persoane asupra zgomotului produs de mașini și mijloace de transport în comun ar fi aproape imposibilă și atunci e normalizată. Însă când sursa este o persoană sau un grup restrâns de persoane, atunci puterea de acțiune este interpretată ca fiind mai mare și, automat, respectivul sunet este considerat zgomot.

„Și aș veni aici cu un exemplu foarte, foarte simplu pe care l-am avut la un moment dat: eram la un apartament, la etajul 2, într-un bloc, iar la parter era o sală de biliard neizolată. Iar apartamentul respectiv era într-o zonă foarte circulată, cu un zgomot greu de tolerat, la care se adăugau tramvaiele care treceau pe acolo. Dar pe familia respectivă nu o deranja absolut deloc traficul și zgomotul din trafic, ci bilele de la parterul acelui imobil, când se ciocneau. De ce? Pentru că, teoretic vorbind, în mentalul lor, puteau să intervină asupra acelei surse”.

Sfaturile lui Cristian Iojă și ale lui Bogdan Lazarovici pentru a diminua poluarea fonică:

• adoptarea unui comportament civilizat în trafic: claxoane nejustificate, ambalarea motorului și frânele bruște nu ar trebui să mai existe;
• utilizarea semnalelor sonore ale vehiculelor de intervenție numai când este cazul;
• discuții purtate pe un ton liniștit, calm, fără țipete;
• îmbunătățirea transportului în comun, pentru a încuraja oamenii să-și lase mașinile acasă - astfel, intensitatea traficului va scădea;
• mai multă informare din partea autorităților publice;

Revendicarea zonelor verzi: situația Grădinii Cișmigiu. Fără evenimente care poluează fonic din 2021

Parcurile sunt considerate a fi unele dintre puținele locuri dintr-un oraș în care predomină liniștea, nu poluarea fonică. În raportul privind starea mediului din București se arată că și cei care obișnuiesc să meargă în parc sunt deranjați de zgomot și de spațiile prea dinamice.

În ultima perioadă, însă, în loc să ofere liniște, unele parcuri s-au transformat în surse de poluare fonică, în mare parte din cauza evenimentelor și a activităților publice care utilizau amplificare sonoră. Un exemplu îl constituie Grădina Cișmigiu.

După ce membrii societății civile au stat de vorbă cu locuitorii din zona parcului despre problemele acestora legate de împrejurimi, printre care și poluarea fonică, în 2017 a luat naștere proiectul „Grădina cu oameni”, demers al Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu (GICG), cu scopul de a îmbunătăți calitatea locuirii și a ecosistemului din zona Cișmigiului.

Unul dintre punctele cheie ale proiectului este mediul sonor. Ciripitul păsărilor, foșnetul copacilor și râsetele copiilor fuseseră acoperite de zgomotul venit de la evenimente precum Ziua Europei, Ziua Copilului, Festivalul de Teatru Bucureștiul lui Caragiale, Festivalul de Statui Vivante și Festivalul Internațional de Folclor, care utilizau amplificarea sonoră.

Probele de sunet, dar și activitățile în sine, care aveau loc cu precădere la începutul verii, deranjau păsările din parc, puteau pune în pericol clădirile istorice - multe cu risc seismic - deranjând locatarii și pe cei aflați în parc.

„Festival de Folclor trecuse deja de a zecea ediție în Cișmigiu, iar treptat, pe parcursul anului, mai apăruseră și alte tipuri de festivaluri, acțiuni punctuale. De Ziua Copilului erau montate scene și era folosit sunet amplificat; apăruse festivalul de teatru - și deși apreciem cultura, era vorba tot de sunet amplificat, prin aducerea unor boxe și scene pe peluzele din parc”, spune Alexandru Opriță, de la GICG.

Primii pași spre liniște au fost făcuți în 2017, când Grupul de Inițiativă Civică a efectuat o acțiune de conștientizare a efectului zgomotului în cadrul Festivalului Internațional de Folclor. Cu ajutorul unui sonometru, în același an, de 1 iunie – Ziua Copilului - a fost măsurat nivelul decibelilor din parc, venit de la evenimentul cu amplificare fonică: 120.

În 2019 au fost realizate 500 de măsurători pentru crearea unei hărți de zgomot, iar tot atunci, datorită presiunii activiștilor, Festivalul de Folclor a fost mutat în Parcul Izvor.

„Noi nu ne-am dorit neapărat chestia asta. Ne-am fi dorit ca administrația publică să înțeleagă că parcurile și, în general, cam toate comunitățile din București, își doresc ca parcurile să fie păstrate ca zone de liniște, recreere, și nu folosite pentru a organiza evenimente de amploare, cu sunet amplificat”.

În 2020, harta de zgomot a fost finalizată, urmând ca în cadrul unui festival de teatru să continue activitățile de conștientizare asupra poluării fonice rezultate în urma evenimentului. Victoria a fost obținută un an mai târziu: 2021 a fost primul an fără activități care să polueze fonic Cișmigiul.

„Eu cred că pentru noi asta a fost cheia, faptul că în fiecare an când s-au petrecut aceste evenimente, am reușit să răspundem, să punem presiune, să trimitem scrisori deschise, sesizări. Chiar dacă evenimentul nu s-a oprit, pentru noi era clar că e foarte important să fim fermi în poziție și iată că, dintr-un efort prelungit, am reușit, deocamdată cel puțin, pe durata acestui mandat, să nu mai avem festivaluri organizate în Cișmigiu”.

Situația poluării fonice din parcuri a mai fost amintită recent, în urmă cu patru luni, când un festival de muzică a fost organizat în parcul Izvor din București. Atunci, mai multe ONG-uri au solicitat autorităților să protejeze parcurile de evenimente zgomotoase.

„Încă nu s-a luat o decizie. Am fost invitați la o masă rotundă, în care ni s-a promis că se lucrează la un regulament de avizare al evenimentelor în spațiul public. El trebuia să fie pus în dezbatere publică încă din septembrie. Iată că suntem în noiembrie și, deși am încercat să obținem o actualizare despre situație, nu am reușit să mai aflăm nimic”, mai spune Alexandru Opriță.

Când păsările dispar din cauza zgomotului, calitatea vieții umane poate fi chestionată

Nu doar oamenii sunt afectați de poluarea fonică, ci și animalele. Studii efectuate în Europa de Vest și în Statele Unite au arătat că zgomotele urbane intense pot avea impact asupra capacității de învățare sau de dobândire a unor abilități cognitive în rândul păsărilor, spune Sebastian Bugariu, biolog în cadrul Societății Ornitologice din România.

„În cazul speciilor de păsări cântătoare - de regulă - ele își pot modifica amplitudinea cântecului pentru a se acomoda unui nivel de zgomot. De asemenea, zgomotul urban poate să constituie un soi de «barieră fonică» ce face ca ele să nu mai fie capabile să detecteze potențiale pericole în mod imediat, pentru că păsările se bazează foarte mult pe auz”.

Precum în cazul persoanelor, decibelii traficului au efecte asupra păsărilor, alungându-le. Cu cât traficul este mai intens, cu atât abundența și prezența unei specii este mult mai redusă, au arătat unele studii, adaugă Sebastian Bugariu.

La oraș, vulnerabile sunt păsările de dimensiuni mici, mai ales primăvara și vara, când are loc perioada de cuibărit. În acele momente, mai spune biologul, nivelul de zgomot ar trebui controlat, pentru a nu deranja vietățile.

„În alte țări, de exemplu, mai ales în cazul evenimentelor asociate cu focurile de artificii, care pot avea un impact, se apelează la jocuri de lumini, de lasere, multe chiar elaborate. Practic, au mai diminuat puțin impactul zgomotului”.

Odată cu dezvoltarea urbană, păsările au devenit din ce în ce mai afectate și au fost nevoite, spre exemplu, să-și schimbe habitatul. Calitatea vieții umane poate fi măsurată și prin prezența sau absența păsărilor, iar absența acestora reprezintă faptul că „acel mediu nu este unul propice nici pentru oameni”, încheie Sebastian Bugariu.

Sfatul lui Sebastian Bugariu pentru a diminua poluarea fonică:

• protejarea spațiilor verzi, a parcurilor, care prin copaci constituie bariere fonice.

Ce fac autoritățile în privința zgomotului?

În 2021, conform Institutului Național de Statistică, problemelor de mediu au fost împărțite în cinci categorii: protecția aerului înconjurător, gestionarea deșeurilor, gestionarea apelor reziduale, protecția solului și alte domenii de mediu.

Reducerea zgomotului și vibrațiilor, adică poluarea fonică, a fost încadrată la „alte domenii de mediu”, unde mai intră și protecția împotriva radiațiilor, cercetarea/dezvoltarea mediului și protecția biodiversității. Această categorie a beneficiat de cele mai puține investiții și cheltuieli.

Cercetătorul Cristian Iojă a afirmat că statul „simulează că se ocupă de problema poluării fonice”, prin simpla realizarea hărților de zgomot.

„Toate orașele importante ale României au hărți de zgomot. Lucrurile care sunt ilustrate de acele hărți de zgomot, în momentul de față, evidențiază clar că există probleme. Spre deosebire de poluarea aerului – unde se mai ascund lucruri – în cazul poluării fonice recunoaștem că avem probleme și asta este. Și nu mergem mai departe cu planuri de măsuri”.

Róbert-Eugen Szép, secretar de stat în Ministerul Mediului, declară că „poluarea fonică este în atenția autorităților publice din România și apreciem că atenția pe care o acordă pentru reducerea acestui fenomen este semnificativă”.

Acesta a explicat că Ministerul Mediului elaborează politici în domeniul reducerii zgomotului, iar autoritățile publice locale au rolul „primordial” în luarea măsurilor specifice.

„Toate primăriile care administrează localități cu peste 100.000 de locuitori, dar și alte autorități care participă la producerea acestui tip de poluare, care desfășoară activități de monitorizare a zgomotului prin intermediul hărților strategice de zgomot, au obligativitatea să le realizeze și să le reactualizeze din cinci în cinci ani”.

Ultimele acțiuni derulate de Ministerul Mediului includ achiziționarea unor softuri de cartare a zgomotului, ca hărțile de zgomot să fie mai detaliate decât sunt acum.

Până în 2030, România trebuie să se conformeze țintei Comisiei Europene și să reducă nivelul de poluare fonică cu 30 de procente, față de anul de referință 2017.

„Da, la asta se lucrează în mod constant. Autoritățile publice locale au obligativitatea să efectueze aceste activități de monitorizare, respectiv de realizare de hărți strategice de zgomot”.

Sfaturile lui Róbert-Eugen Szép pentru a diminua poluarea fonică:

• eficientizarea transportului rutier;
• izolarea clădirilor din punct de vedere fonetic, cu mențiunea că presiunea nu ar trebui ă cadă pe cetățean pentru rezolvarea poluării fonetice.