Creșterea salariului minim pe economie este o unealtă folosită pentru eliminarea inegalității și îmbunătățirea condițiilor de trai. Creșterile afectează însă unele industrii disproporționat, iar unele firmele se opun, adesea, majorării salariului minim, de teamă că își vor diminua profiturile.
În România, circa 1,5 milioane de oameni lucrează pe salariul minim. Europa Liberă a documentat în trecut motivele pentru care politicieni țin nivelul salariului minim scăzut. Acestea țin fie de o „eroare materială” a autorităților, fie de presiunile puse asupra politicienilor, din afară, pentru a ține pragul scăzut.
În 2023, salariul minim ar putea crește cu până la 10%, potrivit declaraților premierului Nicolae Ciucă și a liderului PSD, Marcel Ciolacu. Cei doi au avansat suma de 3.000 de lei.
O analiză pe buget este însă necesară înainte ca această promisiune a politicienilor să devină realitate.
Pentru cei 1 din 3 români care trăiesc pe salariul minim, creșterea ar fi semnificativă. „Era foarte greu să trăiești din salariul lunar”, a explicat Bela, o tânără care a plecat din țară după ce a lucrat pentru un magazin de modă mai mulți ani.
„Majoritatea banilor se duceau pe mâncare, transport, pentru că făceam naveta, iar când stăteam cu chirie se duceau pe facturi.” Ea a mai adăugat că la cheltuielile lunare se mai adăugau și achizițiile ocazionale, cum sunt hainele și ajutorul financiar către familie. Tânăra locuiește acum în Elveția, împreună cu soțul și copilul lor.
Nicolae Ciucă a spus că „până nu vom avea o analiză, pe buget, pe cifre concret, nu doresc să fac nicio referire cu privire la cuantumul cu care va crește salariul minim”.
Premierul a făcut această declarație la finalul unei vizite de lucru la fabrica de camioane IVECO din Petrești, Dâmbovița.
Salariul minim în România crește anual, pe considerente economice. Anul trecut, acesta a crescut cu 10,87%, atingând 2.550 de lei brut, iar cu doi ani în urmă a crescut cu 3%, la 2.300 de lei.
Potrivit Eurostat, între 2008 și 2021, creșterea salariului minim a însemnat, pentru afaceri, o creștere a costurilor forței de muncă de la 4,2 euro pe oră, la 8,5 euro pe oră.
Majorarea salariului minim este o unealtă folosită de stat pentru a rezolva probleme legate de sărăcie și inegalitate. În majoritatea țărilor, salariul minim este mărit anual, în urma unei analize pe buget.
România se plasează sub standardele europene când vine vorba de salariul minim. Țări precum Germania, Franța și Marea Britanie sunt mult mai atractive în privința asta.
Motivele sunt diferite când vine vorba de creșterea salariilor, iar companiile private sunt adesea printre primele care se opun. Un exemplu când vine vorba de intervenția companiilor îl reprezintă Statele Unite ale Americii.
În SUA, ultima majorare a salariului minim a avut loc în 2009 iar de atunci, acesta a rămas la pragul de 7,25 de dolari pe oră. Stagnarea salarială se datorează intervenției organizațiilor care reprezintă marile afaceri din țară. Marile companii s-au opus, în trecut, actelor din Congres sau Senat, care au propus mărirea salariului minim la 15 dolari pe oră.
Ultima majorare în SUA a avut loc ca urmare a crizei financiare globale, dar de atunci, patronatul și lobby-ingul grupurilor de afaceri au țintuit la pământ salariul minim.
Unul dintre motivele invocate de companiile care se opune creșterii salariului minim este faptul că asta le-ar afecta profitul. În al doilea trimestru din 2022, de pildă, Franța a înregistrat cea mai redusă cotă de profit a companiilor producătoare de bunuri și servicii din Europa - 33%, iar Irlanda cea mai mare - 79%.
Datele actualizate pentru România nu sunt disponibile. Cele mai recente sunt din 2019, când companiile producătoare de bunuri și servicii au înregistrat o cotă de profit de 53%, după reducerea costurilor aferente forței de muncă.
Profesorul de economie Dan Chirleșan, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, spue că, în Europa, tendința actuală este spre creșterea salariului minim, prin directive. În România, pe de altă parte, există circa 530.000 de afaceri, o mare parte dintre ele fiind neprofitabile, explică profesorul.
În plus, profesorul ieșean mai este de părere că majorarea salariului minim va fi amânată, din considerente economice și lipsa de interes a autorităților. Jumătate din afacerile din România nu sunt cu adevărat profitabile, în prezent, spune profesorul.
Cum sunt afectate marile companii?
Europa Liberă a discutat și cu Radu Burnete, director al Confederației Patronale Concordia, și cu Adrian Negrescu, consultant economic în cadrul companiei Frames.
Cei doi au explicat că discuția despre majorarea salariului minim este una mai amplă, iar autoritățile nu iau în calcul toți factorii relevanți când vine vorba de efectul asupra afacerilor. „Problema este de oportunitate și de momentul ales”, spune Adrian Negrescu.
Radu Burnete explică că majorarea este privită de majoritatea marilor companii dintr-o perspectivă tehnică. Companiile iau două lucruri în vedere.
- Contractele de muncă colectivă care stabilesc niște grile, plecând de la salariul minim;
„În compania Y, un operator câștigă salariul minim plus 500 de lei sau plus 15%”. Creșterea salariului minim împinge în sus punctul de plecare al acestei grile, explică expertul. - Creșterea salariului minim declanșează un efect domino care împinge toate salariile în sus;
Creșterea salariului minim creează nemulțumiri pentru persoanele care câștigă mai mult și care doresc, de asemenea, o creștere salarială, lucru care obligă companiile să crească salariile în întregime, lucru care afectează și costurile forței de muncă, mai explică Radu Burnete.
„Am vrea să fie rezultatul unei discuții destul de tehnice și să fie mai puțin o discuție de natură politică”, spune directorul Concordia.
Când vine vorba de patronate, acestea au fost printre cele mai vocale legate de acest subiect, explică Negrescu.
În primăvară, Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii (CNIPMMR) a propus amânarea creșterii salariului minim până în primăvară. Expertul arată că patronatul dorea mai multă claritate privind scăderea economică, înainte de majorarea salariului minim.
CNIPMMR a mai dorit și menținerea contribuțiilor la bugetul de stat, în cazul unei creșteri a salariului minim. Negrescu a explicat că este „un dialog al surzilor” când vine vorba de comunicare între stat și patronate.
Autoritățile clamează salarii mari, dar nu discută cu organizațiile patronale și nu se gândesc la efectul creșterii salariale.
Expertul se teme că, pentru a își menține profiturile, multe companii își vor crește prețurile.
Ce industrii se opun și cum ar fi ele afectate
Potrivit lui Radu Burnete, cei mai vehemenți în privința creșterii salariului minim sunt reprezentanții industriilor care se bazează pe lucrul manual. Firmele din industria textilă, spre exemplu, plătesc adesea salariații cu venitul minim.
Pentru aceste companii, creșterea salariul minim se poate traduce în pierderi de profit sau chiar oprirea activității, explică directorul Concordia. Sectorul textil din România nu face față competitorilor din Vietnam sau Asia, unde forța de muncă este mult mai ieftină.
Pentru a-și permite să crească salariile fără a da faliment, reprezentanții industriei textile - spune Burnete - ar trebui fie să producă lucruri mai valoroase, fie să își extindă domeniul de activitate în sfere adiacente - cum e designul, de pildă.
Astfel de schimbări afectează însă ecosistemul acestui sector, mai explică Burnete. Schimbările pot crea un fenomen de șomaj într-o regiune. Practic, „nu merge din pix”. Faptul că o industrie se bazează pe produse simple, spre exemplu cele textile, creează o dependență de salarii mici în acea industrie, mai spune el.
Potrivit lui Sorin Nicolau, patronul Lenox Grup, producător de încălțăminte, multe firme ar dispărea odată cu creșterea salariului minim.
„Dacă crește salariul minim, industria ușor, ușor va dispărea,”spune Sorin Nicolau despre industria textilă din România.
Producătorul de încălțăminte a declarat pentru Europa Liberă că industria textilă nu ar face față unei majorări salariale. Aceasta este o industrie care se bazează pe lucrul manual plătit slab.
Motivele sunt lipsa unui brand stabilit. „Noi, ca țară, nu avem branduri puternice”.
În lipsa acestui lucru, comercianții și producători din țară se bazează pe clienții străini, adică marile companii de modă din afară țării care folosesc România pentru manopera ieftină. „Vin la firme românești și le folosesc doar ca forță de muncă”, spune Sorin Nicolau. E ceea ce, în domeniu, se numește, sistem lohn, când o companie - de regulă străină - contractează doar anumite bunuri din lanțul de producție.
O creștere a salariului minim ar face ca aceste companii să nu mai fie profitabile, se tem patronii. Creșterea costului cu forța de muncă în industria textilă ar putea duce la un lanț de evenimente, la finele căruia companiile care activează în sistem lohn să rămân fără clienți externi. Iar asta ar putea însemna inclusiv concedierea unor angajați.
În România, manopera ieftină din industria textilă este cea care atrage și clienți externi. Potrivit Eurostat, costul forței de muncă se numără printre cele mai ieftine din Europa, lucru care atrage companiile care doresc să producă marfă la un cost redus, fără să recurgă la piețele de pe alte continente.
În plus, astfel de companii nu reușesc să găsească ușor clienți și nu produc propriile produse. Odată cu creșterea salariului minim, firmele din sectorul textilelor își vor pierde clienții internaționali. „Prețul curentului, al gazelor crește. Crește și manopera, și atunci firmele cheie se vor duce mai departe”, explică Nicolau.
Adrian Negrescu a mai explicat că sectorul serviciilor va fi afectat disproporțional. „Sunt multe lovituri care afectează acest sector”, se teme el. Expertul se referă la micile buticuri de cartier care se bazează adesea pe munca ieftină. „Acolo sunt probleme mari pentru că le-au crescut costurile”.
Când vine vorba de marile companii, Negrescu arată că cele mai multe sunt deja obligate să crească salariul angajaților, de teama să nu îi pierdă.
Marile companii ar fi deci nevoite să crească din nou salariile angajaților, în cazul unei creșteri a salariului minim pe economie, după cum a explicat Radu Burnete.
Munca nedeclarată
Munca neevidențiată sau nenormată - munca la negru – face parte din economia subterană a țării. Pentru cei care câștigă salariul minim, aceasta este atractivă datorită posibilității creșterii veniturilor prin evaziunea fiscală.
Potrivit Inspectoratului de Muncă, aceasta este nocivă pentru fondurile sociale și bugetul de stat. Efectul se face simțit asupra plății impozitelor și a contribuțiilor sociale. Angajații la negru nu plătesc statului taxe, impozite sau contribuții.
Nu există o cifră oficială, însă potrivit unui raport al Comisiei Europene, munca nedeclarată reprezintă între 16 și 21 % din produsul intern brut (PIB) al țării. Este estimat că 18,9% dintre români lucrează la negru.
Raportul Comisiei Europene face recomandări privind fixarea unui salariu minim. Măsura are potențialul de a reduce proporția muncii nedeclarate, împiedicându-i pe angajatori să plătească salarii oficiale mai mici decât salariul minim acceptat.