Clădirea sumbră, asemănătoare unui buncăr din beton, cu o atmosferă de epocă comunistă nu pare a fi deloc un sanctuar. Dar pentru copiii și părinții, în special mame, care au fugit din Ucraina, unde invazia rusească a declanșat cel mai sângeros și distructiv conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial, căminul universitar dintr-un cartier de lux din Praga, capitala Cehiei, este un adevărat sanctuar.

De luni de zile, zeci de refugiați ucraineni locuiesc aici, în Brevnov, ocupând camere mici, spartane, fiecare etaj împărțind o baie și o bucătărie la comun. Dar puțini dintre ei se plâng, recunoscători pentru cazarea gratuită. La parter se află un centru de recreere pentru copii, condus de un ONG internațional. Părinții lor spun că este o mană cerească.

„Sunt tot felul de jocuri aici, unele matematice. Sunt multe de făcut aici. Așa că vin atunci când pot să se relaxeze, pentru că altfel ar fi foarte greu cu tot ce avem de-a face", spune Olia Hrișanovici, 35 de ani, care a fugit în martie din Cernigov, aflat la aproximativ 150 de kilometri nord de Kiev, împreună cu gemenii ei de 11 ani, Saveli și Kirilo. Băieții ei se împart acum între școala cehă și cea de acasă, cu care încearcă să țină pasul online.

Este doar una dintre numeroasele provocări cu care se confruntă acum copiii ucraineni, deja traumatizați de război și de pierderea sau absența rudelor apropiate. În timp ce trăiesc în siguranță, copiii refugiați trebuie să se adapteze rapid la o nouă casă, o nouă școală, la prieteni noi, toate, în timp ce abia rup o vorbă în limba cehă. Pe lângă școală și consiliere, refugiații ucraineni din Republica Cehă spun că joaca a făcut minuni pentru a-i ține pe copiii lor la distanță de traume.

Copiii au fost, probabil, cel mai puternic afectați de invazia rusească, mai ales că mulți dintre ei și-au pierdut părinții în război, atunci când nu au devenit chiar ei victime.

De la începutul ostilităților, pe 24 februarie, 408 copii au fost uciși și 750 au fost răniți, potrivit ultimelor date furnizate RFE/RL de la Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR).

Agenția ONU pentru copii, UNICEF, a raportat în august că peste cinci copii au fost uciși sau răniți zilnic în Ucraina, avertizând că cifrele reale sunt probabil mult mai mari.

„Între timp, dincolo de oroarea uciderii sau rănirii copiilor în atacuri, aproape fiecare copil din Ucraina a fost expus la evenimente profund traumatizante, iar cei care fug de violență sunt expuși unui risc semnificativ de separare a familiei, violență, abuz, exploatare sexuală și trafic”, a declarat directorul executiv al UNICEF, Catherine Russell.

Agenția de presă AP și alții au relatat despre deportarea copiilor copiii ucraineni în Rusia sau în teritoriile deținute de ruși, unde au fost oferiți în adopție împotriva voinței lor.

Pentru cei care fug de violență, Republica Cehă, al cărei guvern a condamnat cu voce tare atacul Rusiei și a oferit Ucrainei sprijin, inclusiv mult echipament militar, este o destinație primitoare.

„Toți eram speriați”

Peste 458.000 de refugiați din Ucraina - majoritatea femei și copii - au fost înregistrați în Republica Cehă începând cu 8 noiembrie, potrivit ultimelor date de la Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.

Mama gemenilor Hrishanovici spune că a luat decizia de a pleca după multe nopți de neliniște petrecute cu băieții ei cu nevoi speciale în subsolul blocului lor de nouă etaje din Cernigov.

Orașul s-a aflat timp de câteva săptămâni sub asediul rușilor, înainte ca forțele Moscovei să se retragă în aprilie. În acele zile, oamenii au rămas fără combustibil și curent electric.

„A fost oribil. Frig, umed și întuneric. Eram cu toții speriați", povestește doamna Hrisanovici pentru RFE/RL din spațiul mic dar primitor al centrului de recreere de la parterul căminului. Pereții sunt împodobiți cu desene, multe în albastru deschis și galben, culorile naționale ale Ucrainei.

„Ideea din spatele acestui loc de joacă este de a oferi copiilor un spațiu confortabil și sigur”, spune a spus Tatiana Kașceavțeva, 51 de ani, o profesoară care a sosit la Praga pe 27 martie din Harkov cu fiica ei de 27 de ani și un nepoț de 8 ani. „Copiii pot fi fericiți, uitând problemele pe care le pot avea, poate la școală, poate cu o altă limbă. Poate că nu totul este așa cum ar trebui să fie la școală. Totul se acumulează în ei, iar această energie trebuie eliberată.”

„În această cameră le observăm toate problemele. Copiii desenează mult. În fiecare zi încercăm să le organizăm o mică vacanță", spune Kașceavțeva, care a lăsat în urmă un soț și un ginere, ambii în forțele armate ucrainene.

Kașceavțeva a declarat că micuța lor casă de la periferia Harkovului, un oraș din estul Ucrainei, a fost una din țintele forțelor rusești și avariată după bombardamentele din luna mai.

„Păstrez legătura cu soțul meu în fiecare zi și este greu, stresant. Să fiu aici cu copiii reprezintă o relaxare și pentru mine", a spus ea, străduindu-se să se facă auzită în larma generală a copiilor care țipau, alergau iar apoi săreau pe o mică trambulină. Este, de asemenea, o pauză, pe care și-o oferă din fluxul de știri, în mare parte sumbre, despre Ucraina, fericită, însă, că soțul ei sau alți membri ai familiei sunt încă în siguranță.

Clubul, unul dintre cele două din Praga, este o creație a Early Starters International, un ONG cu sediul în Israel care, până acum, a mai fost în Africa. Însă, de la invazia rusă, asociația a mai deschis două spații la Praga și în Moldova, cea care, potrivit Organizației Muncii a ONU, a găzduit mai mulți refugiați ucraineni pe cap de locuitor decât orice altă țară europeană.

„Am înființat această organizație când am înțeles că educația timpurie nu reprezintă de obicei o prioritate, dar, cu toate acestea, este cea mai importantă perioadă din viața unei persoane, iar ceea ce se întâmplă când ești mic te influențează pentru tot restul vieții, așa că ne străduim să oferim servicii de educație timpurie acolo unde sunt necesare”, explică Sarah Wilner, unul dintre cofondatorii organizației, într-un mail remis RFE/RL.

„Mulți părinți au spus că copiii lor sunt mai puțin stresați, mai fericiți, au început să râdă mai mult, sunt mai încântați și vin entuziasmați în spațiile noastre. Părinții ne-au spus (majoritatea mame, pentru că femeile sunt cele care au plecat din Ucraina) că spațiul le permite să se concentreze asupra altor lucruri, cum ar fi munca sau căutarea unui loc de muncă, învățarea limbii locale, comisioanele birocratice și timpul atât de necesar pentru ei înșiși, știind în același timp că copiii lor sunt într-un loc sigur și că cineva are grijă de ei”, spune Wilner.

ONG-ul israelian a oferit, de asemenea, instruire consilierilor și psihologilor ucraineni pentru a se ocupa de copiii care suferă de traume postbelice. Printre ei, Iulia Beihul, 37 de ani, care a părăsit Kievul împreună cu fiul ei de șapte ani în mai din cauza „situației dificile” de acolo.

Acum lucrează cu Agenția pentru Migrație și Adaptare, un ONG ceh care oferă consiliere și asistență migranților, în mare parte refugiați din Ucraina, unii dintre ei la cluburile conduse de Early Starters.

Beihul, care a lucrat cu copii de la patru până la 14 ani, mulți cu probleme de comportament și dizabilități, a spus că „agresiunea crescută” în rândul copiilor din Ucraina este predominantă. „Iar această agresiune este adesea îndreptată către mamele lor sau pe străzi, ceea ce până acum nu era caracteristic copiilor”, a declarat Beihul pentru RFE/RL, aflată la birourile Amiga din Praga.

„Multă anxietate”

Mașa Volinski, un cetățean american originar din Moscova, coordonator la Amiga, dă din cap, semn că este de acord. „Au fost mulți părinți care veneau la noi cu cereri de genul 'Repară-mi copilul. Se întâmplă ceva cu el. Nu știu ce se întâmplă, dar se întâmplă ceva”, spune Volinski.

„[Unele probleme au legătură] foarte des cu părinții, aproape mai mult decât cu copiii, pentru că este vorba despre grijile părinților care se reflectă în comportamentul copiilor. Sau de incapacitatea părinților de a vorbi despre grijile lor", spine Volinski.

„Am avut situații în care un copil este incredibil de anxios, fără ca el sau ea să poată spune de ce sau ce se întâmplă, dar a existat multă anxietate și părinții au spus: 'Încerc să fac totul perfect. Nu vorbesc despre război. Nu deschidem televizorul. Dar realitatea este că, oprind complet realitatea și păstrând anxietatea în ea - pentru că de obicei e vorba de mamă - copilul nu face decât să reflecte totul și să-l ofere înapoi. Toată anxietatea despre care nu s-a vorbit a fost experimentată de copii."

Beihul a remarcat ca un lucru bun faptul că micuții ucraineni merg acum la școli cehe, o rutină adăugată vieții lor. Câți copii ucraineni merg la școli în Republica Cehă nu este clar. La sfârșitul lunii august, înaintea începerii anului școlar, minsiterul ceh al Educației a stabilit numărul la cel mult 70.000 .

Pe 25 august, ministrul ceh al Educației, Vladimir Balas, a declarat, după o vizită de două zile la Kiev, pentru, printre altele, discuții cu omologul său ucrainean, Serghei Șkarlet, că „scopul nostru este integrarea copiilor ucraineni, nu asimilarea lor. Vrem ca acești copii să se simtă confortabil cu noi și, dacă este posibil, să-și facă prieteni printre copiii cehi.”

Recunoscând că prezența la orele din Cehia și lecțiile online la cursurile ucrainene sunt prea mult, Balas și Șkarlet au convenit pe 22 noiembrie să reducă orele de studiu pe internet, pentru a oferi copiilor ucraineni „mai mult timp pentru socializare”, a scris Balas pe Twitter .

Copiii ucraineni depășesc bariera lingvistică - și stăpânesc alfabetul latin, spre deosebire de grafia chirilică folosită în ucraineană - și încep să se încadreze, spune Beihul. Cu toate acestea, fără nicio excepție, cu toții doresc să se întoarcă acasă.

„Își doresc jucării, își doresc prieteni, dar îi doresc și bunicii care au rămas în urmă. S-ar putea să plângă pentru că nu își amintesc cum arată camera lor. Încep să uite cum arată casa. Mulți copiii au venit aici fără animalele lor de companie, pisici, câini, iepuri. Și asta este ceva după care suferă."

Irina Breston, o profesoară dintr-o suburbie a orașului Bahmut, centru cheie și nod de transport din estul Ucrainei, vizat în mod repetat de forțele rusești, a sosit la Praga pe 17 martie împreună cu fiul ei de 16 ani și fiica de 8 ani. Soțul ei a rămas în urmă, dar în siguranța relativă a orașului Vinnîțea. Din cauza unei probleme de fizice, nu servește în armată.

„Am petrecut multe nopți la subsol. Copiii, în special fiica mea, erau speriați. Era întuneric, umed. Au început să tușească și să se îmbolnăvească. [Fiica mea] auzea o explozie și începea să plângă. Așa că, am decis trebuia să plecăm de acolo”, a spus Breston.

„Periclitând viitorul pentru o întreagă generație”

Acum, Breston locuiește la cămin și ajută la centrul pentru copii. Și copiii ei merg la școala cehă și apoi urmează cursurile online de la școala lor ucraineană.

„La ora trei sau patru, după școala cehă, intră online, prin Zoom, și au lecții și acolo. Mai mulți copii fac asta, hotărând că trebuie să țină pasul cu studiile lor ucrainene pentru a nu rămâne în urmă”, spune Breston. Cu toate acestea, multe școli din Ucraina au fost avariate sau transformate în dărâmături de bombardamentele rusești asupra infrastructurii civile.

Organizația internațională de ajutor, World Vision, a anunțat într-un raport din luna septembrie că 2.300 de școli au fost avariate de bombardamentele rusești, cel puțin 286 fiind complet distruse.

„Conflictul pune în pericol viitorul pentru o întreagă generație de copii ucraineni”, a declarat Jennifer Neelsen, directorul World Vision Ukraine Crisis Response.

Anna Perva, din regiunea Dnipropetrovsk din sud-estul Ucrainei, a declarat că fiul ei, Dima, în vârstă de 7 ani, se adaptează, progresează cu limba cehă și își face treptat prieteni. „Trebuie să-mi găsesc de lucru. Mă duc la biroul de angajare din Cehia, dar nu am găsit nimic. Lucrez o dată pe săptămână la Zara pe Na Prikope (în centrul orașului) timp de patru ore. Dar asta nu este mult."

Un adult are dreptul la 4.620 de coroane (aproape 200 de dolari) pe lună și 3.300 de coroane per copil. Perva apreciază contribuțiile financiare din partea guvernului ceh și cazarea fără chirie la cămin, dar spune că banii sunt insuficienți pentru câte cheltuieli are.

„Trebuie să plătesc 730 de coroane pe lună pentru prânzul școlar. O excursie școlară adaugă alte 500 de coroane. În plus, plătesc mai mult pentru alimente, ca toți ceilalți, din cauza inflației. Chiar trebuie să-mi găsesc de lucru", spune ea.

Toți cei intervievați spun că, fără cunoașterea fluentă a limbii cehe, ofertele de muncă sunt foarte limitate, iar locurile de muncă la curățenie, la care sunt cele mai multe oferte, sunt prost plătite.

Presiunea de a-și găsi de lucru este cu atât mai mare pentru că nu se știe cât vor putea locui pe gratis la cămin, chiar dacă au camerele garantate până în martie.

Cu toate aceste incertitudini și a numeroaselor neajunsuri, ei sunt recunoscători pentru ceea ce numesc „traiul în comun”. Fără nicio excepție, toți refugiații cu care a vorbit RFE/RL sunt recunoscători, mai ales având în vedere ororile pe care le-au lăsat în urmă.

„Nu știu cât vom sta aici. Dar atâta timp cât nimic nu este sigur în Ucraina, vom sta aici”, spune Breston, mama a doi copii. „Să văd un copil atât de speriat și tremurând de frică nu poate fi ceva liniștitor. Este îngrozitor și ceva ce nu vreau să mai experimentez."