Zeci de filme care au uimit juriile celor mai cunoscute festivaluri de cinema din lume au primit ultimele retușuri în România. Multe sunt realizate de cineaști români, care povestesc cât de greu e să faci un film în România, în special din motive financiare. Statul, ca în multe alte industrii, e simplu spectator, dacă nu chiar personaj negativ.

„Donbass” în regia ucraineanului Serghei Loznitsa, „Oameni de treabă” al lui Paul Negoescu, serialul „Wednesday” de Tim Burton sau „R.M.N” de Cristian Mungiu sunt câteva dintre ultimele producții de cinema care au fost lucrate în studiourile de la Avanpost Media, o companie românească care lucrează atât cu regizori români, cât și cu străini.

Două dintre filmele care au fost co-produse în studiourile Avanpost – „Colectiv” și „Quo Vadis, Aida?” - au fost nominalizate la cea de-a 93-a ediție a Premiilor Oscar, la categoriile „Cel mai bun documentar” și „Cel mai bun film internațional”.

Avanpost Media este situată în partea de nord a Bucureștiului, pe o suprafață de aproximativ 2.500 de metri pătrați, unde se găsesc studiouri complexe pentru producție și post-producție. Avanpost are studiouri de editare a sunetului de film, de coloristică, de crearea a sunetelor, de mixare stereo etc. După ce sunt terminate de regizori, producțiile cinematografice sunt preluate și editate de specialiștii de aici.

Filmare realizată de Alex Miron/Editare video Mihai Nica

Avanpost Media a fost creată de patru oameni pasionați de producția de film, care au văzut în urmă cu 20 de ani că serviciile de post-producție, de la sunet la coloristă, lipsesc în România. În prezent, este singura companie din România care este certificată TPN (Trusted Partner Network ) și face parte din Programul Post Partner al Netflix.

Când intri în studiourile din strada Parângului nr. 76, te întâmpină o curățenie exemplară. Întreagul perimetru este complet securizat și păzit, iar în interior intri numai după ce treci prin filtre de control. Sunt cerințe impuse de marile case de producție din străinătate, partenerii internaționali ai companiei.

În prezent, Avanpost are 35 de angajați, artiști și tehnicieni, care pot lucra și în ture de noapte, în funcție de nevoile proiectului și de termenele limită.

Foarte rar găsești studiourile libere; de cele mai multe ori lumina roșie de la intrare arată că înăuntru se lucrează la un film și trebuie să fie liniște.

Marius Leftărache, unul dintre cei patru cofondatori ai Avanpost Media și managerul studioului de sunet, spune că au creat studiourile de post-producție și producție de film dintr-o necesitate, dar și din pasiune pentru cinematografie.

„Noi am pus puțin carul înaintea boilor cu acest studio. Când făceam planul de a opera în România, toți ne întrebau «de ce faceți chestia asta? Că n-are sens!». La vremea respectivă, mulți producători români mergeau în străinătate pentru partea de sunet și colorizare de film. Dar asta vine cu niște mari probleme pentru producțiile românești: trebuie să se deplaseze fizic acolo. Nu există posibilitatea de a face finisajul unui film remote. Studiourile de afară au alte costuri”, a spus Marius Leftărache.

În prezent, Avanpost Meedia a ajuns un hub media, unde alte companii vin să lucreze și foloseasc echipamentele contra cost, iar toți banii sunt reinvestiți în dezvoltarea studiourilor.

Marius Leftărache spune că, în general, lucrează cu regizori care își duc apoi filmele la festivalurile mari de profil. „Sigur sunt mai multe proiecte românești. Proiectele de afară susțin mai bine financiar studio-ul, dar sunt mai multe românești decât străine”, a spus Marius Leftărache.

Ultimele filme pe care le-a lucrat în studioul de sunet sunt „Oameni de treabă” în regia lui Paul Negoescu și „To the Nord” de Mihai Mincan. Spune că îi plac toate filmele la care lucrează. „Nu poți să le diferențiezi între ele. Fiecare are câte un impact emoțional și atunci cumva încerci să te implici în film foarte mult, să încerci să înțelegi ideea, unde trebuie ajuns cu filmul. Din fericire, avem norocul ca mai toate filmele care au trecut pe la noi să fie bine primite în circuitele festivaliere”, a spus Marius Leftărache.

Eugen Kelemen, un alt cofondator al companiei, arată că, în prezent, compania acoperă aproximativ 70% din piața românească de producție de film.

„Avem clienți mai mari și consecvenți. De la Cristian Mungiu la Serghei Loznitsa, de la Călin Peter Netzer, la Radu Jude. În ceea ce privește companiile de producție românești, lucrăm cu majoritatea numelor mari. Asta pentru că s-a creat această dependență între calitatea serviciilor oferite de noi și calitatea dorită de clienți”, a spus Kelemen.

Cofondatorul Avanpost Media mai arată că proiectele de film românești sunt finanțate de Centrul Național al Cinematografiei, iar din acest motiv prețurile practicate pentru regizorii români nu sunt neapărat la aceleași standarde precum cele din străinătate.

„Încercăm să găsim un echilibru prin diverse forme de colaborare cu producătorii români, de la coproducții, la exploatare, la tot felul de soluții financiare care să ne ajute după aceea și pe unii, și pe alții să răzbatem”, a mai spus Eugen Kelemen.

În prezent, filmele străine filmate în România sunt mai puține decât ar putea să fie, în lipsa unei scheme de facilități fiscale pentru producătorii care vin să filmeze în România, la fel cum e în toată lumea.

Producătorii români spun că în lipsa unei scheme de facilități fiscale, precum „tax incentives” de exemplu, adică o parte din banii pe care casele de producție îi cheltuiesc pe teritoriul României îi primesc înapoi, industria de producție cinematografică nu se va dezvolta.

În urmă cu patru ani, în 2018, Guvernul a adoptat hotărârea nr. 421 prin care acorda facilități fiscale celor care veneau să își filmeze producțiile în România.

Pentru că deducerea stabilea ca 35% din bugetul total al filmului să fie dat înapoi producătorului, multe case de producție de film au ales România. Însă, în 2020, odată cu schimbarea guvernului, proiectul a fost oprit și producătorii străini, în asociere cu cei români, nu mai au primit nimic.

Ada Solomon: Suntem într-o situație incalificabilă față de partenerii străini

Producătoarea Ada Solomon este printre cei care au semnat contracte cu Guvernul României pentru rambursarea unei părți din banii cheltuiți pentru mai multe proiecte pe care le avea cu case de producție din străinătate, dar banii promiși nu au mai venit.

Ada Solomon spune că producătorii străini veniți să filmeze în România au fost păcăliți de două ori. Prima dată în 2019, când au semnat contractele ce prevedeau deducerea a 35% din cheltuielile făcute pe teritoriul României, dar proiectul s-a blocat. Și a doua oară în 2020, când producătorii români au convins autoritățile de la București, au rescris legea împreună și părea că lucrurile s-au deblocat.

„S-a deschis încă o sesiune de sprijin în 2021. S-au emis hotărârile de finanțare. Din ianuarie când trebuia să primim acordul de finanțare nu l-am mai primit nici până azi. Ne-am întâlnit de trei cu primul ministru Cîțu, dar domnul Năsui nu a fost interesat de această schemă nici măcar o clipă și a fost imposibil să ne întâlnim”, povestește Ada Solomon.

Mulți dintre cei care au încheiat contracte pentru schema de rambursare au dat guvernul în judecată și acum procesele sunt pe rol.

„Statul român s-a angajat în scris că sprijină niște producții și suntem într-o situație incalificabilă față de partenerii străini care spun «statul vostru e un mincinos, noi nu vrem să mai auzim de România niciodată»”, spune Ada Solomon.

„Pentru că nu am mai avut altă soluție, majoritatea dintre noi ne-am adresat justiției. În primă instanță, justiția ne-a dat câștig de cauză cred că la 98% din producătorii care am aplicat”, a mai spus Ada Solomon.

Unul dintre filmele pentru care așteaptă decizia finală a instanței este „Femei Obișnuite”, o coproducție italo-română care a rulat în cinematografe anul trecut.

„Filmul a avut un parcus festivalier foarte bun. Are o poveste care este legată de România. În continuare am credit la bancă ca să acoperim gaura pe care mi-a lăsat-o statul român”, arată Ada Solomon, care consideră că prin facilitățile fiscale de la guvern ar fi fost ajutate atât producția locală, cât și co-producțiile cu participarea României.

Marian Pascale: În România, vin producțiile care nu mai au loc în altă parte

Un alt producător „păcălit” este Marian Pascale, producător independent care colaborează cu Castel Film. Acesta spune că, în lipsa unor facilități fiscale, în prezent, în România, vin producțiile care nu mai au loc în altă parte.

„De exemplu, Budapesta nu mai face filme cu bugete sub 100 de milioane de euro. Acum filmează Dune. Ei au rezevări pe cinci ani de acum încolo pentru locurile de filmare, nu mai au loc. Și sârbii au, și bulgarii au sistemul ăsta de rebate, adică o facilitate fiscală. Ce s-a întâmplat cel mai grav este că Guvernul României nu a fost în stare să se achite de datoria contractuală față de studiourile care au venit la noi”, a spus Marian Pascale.

Acesta arată că el a lucrat împreună cu o casă de producție de film italiană la miniseria „La Vita Promesa” pentru Rai 1. „În urma hotărârii de guvern, oamenii au venit și au cheltuit șase milioane de euro și nu au primit banii din facilitățile fiscale”, a spus Pascale.

Producătorul de film susține că cele două mari studiouri de film din România - Castel și Buftea - lucrează în prezent la 10% din capacitate. „Din când în când mai vine câte un proiect în România. Dar asta înseamnă ca noi să ținem prețurile sub ce bugetează Ungaria, Bulgaria, Croația sau Serbia”, arată Pascale.

Sebastian Plămădeală: Nu suntem încă o industrie cinematografică

Sebastian Plămădeală, un alt cofondator de la Avanpost Media și managerul studioului de imagine, spune că atunci când vin în România să facă film, casele de producție străine vin cu o echipă întreagă.

„Noi ne spunem o industrie cinematografică, dar încă nu suntem acolo. Volumul nu este la fel de mare. Ne dorim foarte mult să fim o industrie, am demonstrat cu participarea la festivaluri și cu prezența publicului în săli la filmele care nu au un circuit festivalier”, spune Plămădeală.

Pentru ca mai multe case de producție să vină în România, țara ar avea nevoie, măcar o perioadă, de orice schemă de ajutor, mai arată acesta. Ultima producție la care a lucrat și care a fost filmată în România a fost serialul Wednesday (serial de televiziune de groază de comedie supranaturală americană) pentru Netflix, regizat Tim Burton.

„Pe perioada filmării în România, noi am asigurat servicii de near set. Am pus colorizarea, am sincronizat sunetul, am dat mai departe către producători la probe, am făcut un backup al materialului brut”, a spus Plămădeală.

Ce șanse au tinerii cineaști în România?

Totuși, în condițiile actuale, regizorii și producătorii români aduc anual premii pentru filmele lor. Un film premiat este „Metronom” de Alexandru Belc, care a primit un premiu pentru regie Un Certain Regard la festivalul de la Cannes.

„Metronom” spune povestea a doi liceeni care scriu, în timpul comunismului, scrisori la emisiunea Metronom de la Europa Liberă.

Într-un interviu din luna iunie, acordat Europei Libere, Alexandru Belc spune că filmul a fost gata acum pentru că filmele sunt greu de finanțat.

„Dar știi cum merg lucrurile - care sunt greu de programat și greu de finanțat, mai ales în breasla mea. Eu, unul, am început acum cinci ani să mă gândesc la povestea asta din Metronom. Apoi m-am apucat de lucru, fără să știu exact când anume termin. S-a nimerit să ieșim cu filmul acum, în acest context despre care n-am nicio îndoială că l-a ajutat să iasă, cumva, în față”, a spus Alexandru Belc.

Laura Mușat, președinta Asociației de Dezvoltare a Filmului Romanesc și redactorul șef al revistei „Films in Frame”, este o tânără producătoare care spune că nu mai face filme din cauza sistemului de finanțare.

„Tinerii nu sunt susținuți. Este atât de simplu. Sistemul sub care funcționează CNC și legea cinematografiei, care este foarte veche și nu a mai fost schimbată de aproximativ 20 de ani, nu este absolut deloc în favoarea tinerilor. Ăsta este unul dintre motivele pentru care eu nu mai produc”, a spus Laura Mușat.

Președinta Asociației de Dezvoltare a Filmului Romanesc arată că sistemul după care funcționează CNC nu îi ajută deloc pe tinerii fără experiență.

„Ca să poți să faci rost de finanțare de la CNC ai nevoie de punctaj, iar acest punctaj îl strângi în festivaluri, și ca producător, și ca regizor, și pentru o casă de producție. Ceea ce înseamnă că dacă nu faci niște filme pe banii tăi care să fie suficient de atrăgătoare pentru selecționerii festivalurilor, care sunt eligibile la CNC, îți este absolut imposibil să strângi punctaj. Din acest motiv, sistemul pe care îl promovează CNC-ul este cumplit și nu e deloc în favoarea tinerilor”, mai arată Laura Mușat.

Producătoarea Ada Solomon arată că nu e imposibil ca tinerii să răzbată în industria de film din zilele noastre.

„Cred că șansa cea mai mare la momentul ăsta este să fie suficient de creativ încât să reușească să își facă filmul cu un buget cât mai redus. Trebuie să fie excepțional, cu totul special, foarte original ca să capteze atenția pentru un film cu buget foarte redus. Ei au competiție acerbă astăzi. Foarte, foarte greu reușești să spargi gheața. Sigur, concursurile de proiecte de la CNC sunt deshise și începătorilor, și consacraților”, spune Ada Solomon.

Producătoarea spune că nu e imposibil să obții finanțare cu un proiect foarte bun: „Recomandarea mea pentru oamenii la început de drum este ca un producător începător să se asocieze cu un regizor cu un pic de experiență. Mai e varianta regizorilor la început de drum care să se asocieze cu case de producție cu ceva experiență”.