Cele cinci țări caspice au convenit să folosească marea în scopuri pașnice și să o transforme într-o zonă de pace și prietenie. Dar este posibil să numim Marea Caspică, pe care Rusia o folosește pentru a lansa rachete către ținte civile ucrainene, o „mare a păcii și a prieteniei”?
Pe 23 aprilie, o rachetă rusă trasă din Marea Caspică a lovit clădirea cu 16 etaje în care locuiau Valeria și familia ei. Etajele al patrulea și al cincilea ale clădirii s-au prăbușit, iar clădirea a luat foc. Douăzeci de persoane au fost rănite și opt au murit. Racheta a luat viața a trei generații din familia care locuiește la etajul patru: Valeria; fiica ei de 3 luni, Kira; și mama Valeriei, Liudmila Yavkina.
Cu puțin timp înainte de atac, soțul Valeriei, Yuriî Hlodan, se dusese la magazin să cumpere alimente. Yuriî s-a întors acasă și a cerut salvatorilor să-l lase să intre în apartamentul incendiat. A găsit cadavrele soției și ale mamei sale. Ulterior, salvatorii au găsit și cadavrul fiicei sale.
Faptul că o rachetă lansată de la Marea Caspică a luat viața a trei generații dintr-o familie a fost dezvăluit într-un mesaj video al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. „Printre cei uciși s-a numărat o fetiță de 3 luni. Cum a amenințat Rusia? Se pare că uciderea copiilor este doar o nouă idee națională a Federației Ruse", a spus Zelenski.
A fost unul dintre primele decese raportate în afara zonei de luptă a Ucrainei. La acea vreme, luptele se concentrau în mare parte în regiunile Herson, Zaporojie și Nikolaev, la sute de kilometri est de Odesa. Dar Rusia a continuat să bombardeze ținte civile aflate departe de zona de luptă.
Pe 3 mai, bombardierele strategice Tu-95 au lansat rachete de înaltă precizie de la Marea Caspică asupra țintelor de infrastructură din regiunile Liov, Dnepropetrovsk, Kropivnitskiî, Vinnitsya, Kiev și Zakarpattia. În vest și în centrul țării au avut loc explozii pe căile ferate; trenurile au încetat să circule. Într-o serie de regiuni, instalațiile de generare au eșuat, iar locuitorii au rămas fără energie electrică.
Pe 26 iunie, Rusia a tras șase rachete de înaltă precizie X-101 dinspre Marea Caspică în direcția Kievului. Sistemul ucrainean de apărare aeriană a doborât mai multe rachete, dar una a lovit o clădire rezidențială din Kiev, ucigând o persoană și rănind cinci. alții.
Rusia a continuat să lanseze rachete din Marea Caspică în iulie, august și septembrie. În octombrie și noiembrie, armata rusă și-a intensificat iar loviturile cu rachete în urma retragerilor din sud și est, după eșecuri pe front.
Rusia a lansat rachete de la avioane purtătoare de rachete în Marea Caspică, nave în Marea Neagră și în regiunea Rostov. Acestea au dezactivat instalațiile de energie și apă din Ucraina, lăsând milioane de oameni fără apă și electricitate. Pe 10 octombrie, Ministerul rus al Apărării a declarat că loviturile cu rachete asupra instalațiilor militare și a sistemelor de putere au „lovit ținta”.
Liniștea statelor de la Marea Caspică
În urmă cu patru ani, după 22 de ani de negocieri, liderii celor cinci state de la Marea Caspică- Azerbaidjan, Iran, Kazahstan, Rusia și Turkmenistan - au semnat o convenție care definește statutul său legal. Convenția reglementează drepturile și obligațiile părților în legătură cu utilizarea Mării Caspice, inclusiv apele, albia, subsolul, resursele naturale și spațiul aerian.
Potrivit documentului, părțile au convenit să folosească marea doar în scopuri pașnice.
„Am reușit să transformăm Marea Caspică într-o mare a prieteniei”, a declarat președintele Kazahului de atunci, Nursultan Nazarbaev, care a lăudat realizarea Convenției privind statutul juridic al Mării Caspice la un summit al liderilor statelor caspice.
„Marea prieteniei” despre care vorbea Nazarbaev a fost consacrată în articolul 3 al convenției: părțile au convenit să „folosească marea în scopuri pașnice, să o transforme într-o zonă de pace, bună vecinătate, prietenie și cooperare. "
La întâlnire, liderii celorlalte țări au lăudat și ei convenția.
Președintele iranian de la acea vreme, Hassan Rohani, a spus că este important nu numai adoptarea convenției, ci și implementarea ei în mod corespunzător.
Președintele azer Ilham Aliyev a numit convenția un „document istoric”, iar marea o „zonă de stabilitate și securitate”.
Evaluând documentul drept un „eveniment de epocă”, Putin a spus că convenția „garantează că Marea Caspică va fi folosită doar în scopuri pașnice”.
La patru ani de la declarația lui Putin, Rusia a lansat rachete spre Ucraina și a transformat Marea Caspică într-o zonă de război, dar statele de pe coasta Caspică încă nu reacţionează.
După ce Moscova a lansat rachete din Marea Caspică pe 30 iunie, Ministerul de Externe ucrainean a lansat un apel în care a cerut Azerbaidjanului, Iranului, Kazahstanului și Turkmenistanului „să depună toate eforturile pentru a forța Rusia să adere la obligațiile sale legale internaționale, în special la Convenția privind statutul juridic al Mării Caspice”.
Cel de-al șaselea summit al regiunii Caspice a avut loc la Așgabat cu o zi înaintea apelului ucrainean, cu participarea liderilor din Azerbaidjan, Iran, Rusia, Kazahstan și Turkmenistan. Potrivit comunicatului adoptat pe 29 iunie, statele costiere au reafirmat principiul folosirii Marii Caspice în scopuri pașnice.
Niciunul dintre liderii prezenți la întâlnire nu a ridicat problema utilizării de către Rusia a Mării Caspice în scopuri militare.
Dependență de Rusia sau interese naționale?
Serviciul kazah al Europei Libere a întrebat Ministerul de Externe kazah de ce Astana nu a răspuns la utilizarea de către Rusia a Mării Caspice pentru a trage rachete în Ucraina.
Ministerul a răspuns că „toate prevederile convenției, inclusiv paragraful 2 al articolului 3 (utilizarea Mării Caspice în scopuri pașnice), se aplică numai statelor caspice și se concentrează pe relațiile dintre ele și nu reglementează sfera de interacțiune cu țările terțe.”
Analiştii spun că convenţia vizează într-adevăr doar reglementarea relaţiilor dintre părţile participante.
Potrivit convenției, statele caspice sunt obligate să-și respecte reciproc integritatea teritorială și independența, să nu folosească forța unele împotriva altora și să nu se amestece în treburile interne ale celuilalt.
Convenția conține o singură dispoziție referitoare la țările terțe: că forțele armate care nu aparțin părților să nu fie pe mare.
„Cred că punctul de vedere al statelor este că navele rusești se află în apele internaționale chiar și în Marea Caspică – sau se află în apele rusești. Singurul lucru la care celelalte state s-au angajat este să țină la distanță puterile din afară”, spune Paul Goble, un analist al spațiului rusesc și post-sovietic.
Michal Pietkiewicz, avocat și profesor la Facultatea de Drept și Administrație a Universității din Warmia și Mazury din Polonia, care a studiat convenția Caspică, notează că este doar un document regional, un sistem închis pentru țările de coastă. Prin urmare, potrivit lui Pietkiewicz, în practică, Rusia nu a încălcat prevederile convenției în raport cu statele caspice.
„În preambulul convenției, părțile la tratat au subliniat că toate problemele referitoare la Marea Caspică sunt de competența exclusivă a părților. Rezumat: Convenția Caspică este un sistem închis (doar pentru statele de coastă), deci în final se pune întrebarea: pot fi considerate o încălcare a clauzei „scopurilor pașnice” activitățile militare desfășurate de pe teritoriul Rusiei împotriva unui stat care nu este parte la convenție?”, se întreabă Pietkiewicz.
„Și, încercând să dăm un răspuns, ar trebui să punem o altă întrebare: a amenințat Rusia sau a folosit forța împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice sau a întreprins în orice alt mod vreo acțiune neconformă cu principiile dreptului internațional cuprinse în Carta Națiunilor Unite împotriva Azerbaidjanului, Iranului, Kazahstanului și Turkmenistanului? Răspunsul este nu".
Ministerul de Externe kazah a mai spus pentru Europa Liberă că convenția nu a intrat în vigoare, așa că „Kazahstanul nu are niciun temei legal pentru a cere Rusiei să respecte prevederile convenției”.
Chiar dacă statele caspice nu se pot baza pe Convenția Caspică pentru a se aplica Rusiei, ele pot fi ghidate de alte instrumente internaționale și, deoarece toate sunt membre ale Națiunilor Unite, spune Pietkiewich, statele caspice ar putea teoretic să ia măsuri împotriva Rusiei, bazat pe dreptul internațional care interzice genocidul, crimele de război și crimele împotriva umanității.
Dar principalul motiv pentru care statele caspice au păstrat tăcerea în legătură cu lansările de rachete este dependența lor de Rusia, spun analiștii. Statele caspice sunt membre ale alianțelor conduse de Rusia.
Kazahstanul este membru al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă și al Uniunii Economice Eurasiatice. Țara depinde și de comerțul rusesc: ponderea Rusiei în importurile din Kazahstan este de 38 la sută. Exporturile de petrol kazah către Europa trec prin Rusia.
Turkmenistanul și Azerbaidjanul sunt membre ale Comunității Statelor Independente și ambele au stabilit relații comerciale și economice cu Rusia.
Și în urma invaziei Ucrainei de către Rusia, Teheranul și Moscova au consolidat cooperarea militară, iar Iranul furnizează Rusiei drone militare. Potrivit Kievului, armata sa a doborât peste 300 de drone produse iraniene. Pe 16 octombrie, The Washington Post a raportat că Iranul a vândut Rusiei nu doar drone, ci chiar și rachete balistice.
„Există o lipsă de responsabilitate pentru alte state (aici pentru Ucraina), și o lipsă de solidaritate cu alte state (Ucraina), iar unor state le este prea frică să-și piardă aprovizionarea cu gaz și petrol. Prin urmare, interesele particulare ale unui stat are uneori prioritate asupra situației globale”, spune Pietkiewich.
